ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.04.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2428/2005

HOTĂRÂRE
12.04.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2428/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 8 iunie 2003, reclamantul B.G. a solicitat anularea măsurii suspendării

temporare a dreptului de folosire a pașaportului, pe o perioadă de 4 ani,

măsură dispusă de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Suceava și

menținută de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor sau să se reducă această perioadă.

În motivarea acțiunii arată

că a lucrat în Irlanda, de unde a fost returnat în România și că măsura

suspendării dreptului de folosire a pașaportului nu se impunea, deoarece nu a

săvârșit fapte penale, ci s-a adus atingere exercitării dreptului și libertății

sale de a călători în străinătate și nu s-a avut în vedere ca măsura să fie

proporțională cu situația care a determinat-o.

Pârâta Direcția Generală de

Evidență Informatizată a Persoanei a depus la dosar, întâmpinare, în care arată

că reclamantul nu este la prima returnare, pentru că în anul 2000 a mai fost

returnat din Germania.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 183 din 30 iunie

2004, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că măsura luată asupra

reclamantului apare ca fiind temeinică și legală, deoarece nu a folosit cu bună

credință dreptul la liberă circulație, fiind returnat pentru a doua oară

dintr-o țară situată în spațiul Schengen.

Reclamantul a declarat

recurs împotriva sentinței, susținând că nu a adus atingere siguranței

naționale, a lucrat în Irlanda și nelegal a fost returnat din această țară,

fiindu-i, astfel, restrâns exercițiul dreptului de a călători și celui de

ședere în alte stele.

Mai susține că măsura

trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată

în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere unor drepturi sau libertăți.

Recursul este nefondat.

Conform prevederilor art. 14

alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, cu modificările și completările

ulterioare, „Cetățeanului român i se poate refuza, temporar, eliberarea

pașaportului, iar dacă i-a fost eliberat, îi poate fi retras ori i se poate

suspenda dreptul de folosire a acestuia, pe o perioadă între 1 și 5 ani, atunci

când, printre altele, a fost returnat în baza acordurilor de readmisie

încheiate de România, cu alte state sau dacă a depășit termenele de ședere în

statele în care a călătorit ori a fost returnat din acestea, în cazul în care

nu sunt încheiate acorduri de readmisie, cu statele respective, dar sunt

stabilite prin acorduri sau convenții încheiate cu ele”.

E de necontestat că

recurentul a fost returnat din Irlanda și din acest motiv autoritățile române

competente aveau calitatea de a dispune suspendarea dreptului de folosire a

pașaportului de către recurent, pe o perioadă cuprinsă între 1și 5 ani.

Autoritatea județeană de

pașapoarte a dispus această măsură pe o perioadă de 4 ani, între 12 februarie

2004 și 12 februarie 2008, măsură menținută și de autoritatea de pașapoarte

centrală, ținându-se cont atât de faptul că recurentul a fost returnat din

Irlanda, cât și de împrejurarea că anterior a mai fost returnat din Germania.

Susținerea recurentului, că

i s-ar fi adus atingere dreptului constituțional la libera circulație, nu poate

fi reținută, pentru că drepturile prevăzute de Constituție, trebuie exercitate

cu bună credință, în spiritul legilor naționale și a convențiilor

internaționale la care România este parte, ceea ce recurentul nu a făcut.

Ca atare, reținându-se că

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul,

ca nefondat, în temeiul art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 65/1997 și art. 299 și

312 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de B.G., împotriva sentinței civile nr. 183 din 30 iunie 2004, a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-06-10
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3678/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 februarie 2005, reclamantul H. C. a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală de Pașapoarte, să se reducă perioada
ÎCCJ 2005-06-07
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3564/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 ianuarie 2005, reclamantul B.R. a chemat în judecată Direcția Generală de Pașapoarte, solicitând anularea măsurii restric
ÎCCJ 2006-02-28
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 670/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 299 din 7 septembrie 2005, a respins, ca nefondată, ac
ÎCCJ 2005-03-29
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2038/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 23 ianuarie 2004, C.S. a chemat în judecată Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei și Inspectoratul de Poliție Sibiu, solicitâ
ÎCCJ 2006-03-28
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1037/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 iulie 2005, I.C. a solicitat ca, în contradictoriu cu Direcția Generală de Pașapoarte, să se dispună anularea actelor administrative emise de
Sursă