ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2428/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2428/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 8 iunie 2003, reclamantul B.G. a solicitat anularea măsurii suspendării
temporare a dreptului de folosire a pașaportului, pe o perioadă de 4 ani,
măsură dispusă de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Suceava și
menținută de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul
Ministerului Administrației și Internelor sau să se reducă această perioadă.
În motivarea acțiunii arată
că a lucrat în Irlanda, de unde a fost returnat în România și că măsura
suspendării dreptului de folosire a pașaportului nu se impunea, deoarece nu a
săvârșit fapte penale, ci s-a adus atingere exercitării dreptului și libertății
sale de a călători în străinătate și nu s-a avut în vedere ca măsura să fie
proporțională cu situația care a determinat-o.
Pârâta Direcția Generală de
Evidență Informatizată a Persoanei a depus la dosar, întâmpinare, în care arată
că reclamantul nu este la prima returnare, pentru că în anul 2000 a mai fost
returnat din Germania.
Curtea de Apel Suceava, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 183 din 30 iunie
2004, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că măsura luată asupra
reclamantului apare ca fiind temeinică și legală, deoarece nu a folosit cu bună
credință dreptul la liberă circulație, fiind returnat pentru a doua oară
dintr-o țară situată în spațiul Schengen.
Reclamantul a declarat
recurs împotriva sentinței, susținând că nu a adus atingere siguranței
naționale, a lucrat în Irlanda și nelegal a fost returnat din această țară,
fiindu-i, astfel, restrâns exercițiul dreptului de a călători și celui de
ședere în alte stele.
Mai susține că măsura
trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată
în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere unor drepturi sau libertăți.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 14
alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, cu modificările și completările
ulterioare, „Cetățeanului român i se poate refuza, temporar, eliberarea
pașaportului, iar dacă i-a fost eliberat, îi poate fi retras ori i se poate
suspenda dreptul de folosire a acestuia, pe o perioadă între 1 și 5 ani, atunci
când, printre altele, a fost returnat în baza acordurilor de readmisie
încheiate de România, cu alte state sau dacă a depășit termenele de ședere în
statele în care a călătorit ori a fost returnat din acestea, în cazul în care
nu sunt încheiate acorduri de readmisie, cu statele respective, dar sunt
stabilite prin acorduri sau convenții încheiate cu ele”.
E de necontestat că
recurentul a fost returnat din Irlanda și din acest motiv autoritățile române
competente aveau calitatea de a dispune suspendarea dreptului de folosire a
pașaportului de către recurent, pe o perioadă cuprinsă între 1și 5 ani.
Autoritatea județeană de
pașapoarte a dispus această măsură pe o perioadă de 4 ani, între 12 februarie
2004 și 12 februarie 2008, măsură menținută și de autoritatea de pașapoarte
centrală, ținându-se cont atât de faptul că recurentul a fost returnat din
Irlanda, cât și de împrejurarea că anterior a mai fost returnat din Germania.
Susținerea recurentului, că
i s-ar fi adus atingere dreptului constituțional la libera circulație, nu poate
fi reținută, pentru că drepturile prevăzute de Constituție, trebuie exercitate
cu bună credință, în spiritul legilor naționale și a convențiilor
internaționale la care România este parte, ceea ce recurentul nu a făcut.
Ca atare, reținându-se că
hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul,
ca nefondat, în temeiul art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 65/1997 și art. 299 și
312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de B.G., împotriva sentinței civile nr. 183 din 30 iunie 2004, a Curții de Apel
Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 aprilie 2005.