Decizia nr. 2428/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 iunie 2003, reclamantul B.G. a solicitat anularea măsurii suspendării temporare a dreptului de folosire a pașaportului, pe o perioadă de 4 ani, măsură dispusă de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Suceava și menținută de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și Internelor sau să se reducă această perioadă. În motivarea acțiunii arată că a lucrat în Irlanda, de unde a fost returnat în România și că măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului nu se impunea, deoarece nu a săvârșit fapte penale, ci s-a adus atingere exercitării dreptului și libertății sale de a călători în străinătate și nu s-a avut în vedere ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o.

Pârâta Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei a depus la dosar, întâmpinare, în care arată că reclamantul nu este la prima returnare, pentru că în anul 2000 a mai fost returnat din Germania. Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 183 din 30 iunie 2004, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că măsura luată asupra reclamantului apare ca fiind temeinică și legală, deoarece nu a folosit cu bună credință dreptul la liberă circulație, fiind returnat pentru a doua oară dintr-o țară situată în spațiul Schengen. Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că nu a adus atingere siguranței naționale, a lucrat în Irlanda și nelegal a fost returnat din această țară, fiindu-i, astfel, restrâns exercițiul dreptului de a călători și celui de ședere în alte stele.

Mai susține că măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere unor drepturi sau libertăți. Recursul este nefondat. Conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, cu modificările și completările ulterioare, „Cetățeanului român i se poate refuza, temporar, eliberarea pașaportului, iar dacă i-a fost eliberat, îi poate fi retras ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, pe o perioadă între 1 și 5 ani, atunci când, printre altele, a fost returnat în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state sau dacă a depășit termenele de ședere în statele în care a călătorit ori a fost returnat din acestea, în cazul în care nu sunt încheiate acorduri de readmisie, cu statele respective, dar sunt stabilite prin acorduri sau convenții încheiate cu ele”.

E de necontestat că recurentul a fost returnat din Irlanda și din acest motiv autoritățile române competente aveau calitatea de a dispune suspendarea dreptului de folosire a pașaportului de către recurent, pe o perioadă cuprinsă între 1și 5 ani. Autoritatea județeană de pașapoarte a dispus această măsură pe o perioadă de 4 ani, între 12 februarie 2004 și 12 februarie 2008, măsură menținută și de autoritatea de pașapoarte centrală, ținându-se cont atât de faptul că recurentul a fost returnat din Irlanda, cât și de împrejurarea că anterior a mai fost returnat din Germania. Susținerea recurentului, că i s-ar fi adus atingere dreptului constituțional la libera circulație, nu poate fi reținută, pentru că drepturile prevăzute de Constituție, trebuie exercitate cu bună credință, în spiritul legilor naționale și a convențiilor internaționale la care România este parte, ceea ce recurentul nu a făcut.

Ca atare, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 65/1997 și art. 299 și 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de B.G., împotriva sentinței civile nr. 183 din 30 iunie 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2005.