ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1037/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 7 iulie 2005, I.C. a

solicitat ca, în contradictoriu cu Direcția Generală de Pașapoarte, să se

dispună anularea actelor administrative emise de S.E.I.P. Suceava, prin care

împotriva sa a fost luată măsura restrictivă de suspendare temporară a

dreptului de folosire a pașaportului pe o perioadă de 5 ani, redusă ulterior la

2 ani, ca nelegale.

În subsidiar, a cerut reducerea

acestei perioade, la limita minimă de 1 an.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că datorită imposibilității de a găsi un loc de muncă în țară, a plecat

în Belgia, unde a lucrat, dar întrucât nu a obținut viza de ședere din partea

statului respectiv, a fost returnat în România, iar pașaportul i s-a reținut de

către organele poliției de frontieră.

A precizat, totodată, că măsura

restrictivă luată este excesivă, de vreme ce pe teritoriul belgian nu a

săvârșit nici un fel de abateri care să aducă atingere intereselor vreunui

stat.

Prin sentința civilă nr. 318 din 21

septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea, în sensul că a anulat actul administrativ nr.

211/760683/2005, emis de către Direcția Generală de Pașapoarte.

De asemenea, a redus durata măsurii

restrictive aplicate reclamantului, pe o perioadă de 2 ani, cu începere de la

data de 5 februarie 2004.

Instanța a reținut că o atare

soluție se impune, întrucât „fapta comisă nu este de o gravitate majoră” și

nici nu a produs o consecință cu efecte negative, astfel că se justifică

cererea lui I.C., pentru reducerea duratei sancțiunii pe o perioadă de 2 ani.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și

Internelor.

Recurenta a susținut că în mod

greșit, prima instanță a admis acțiunea, de vreme ce s-a dovedit cu probele

administrate, că intimatul-reclamant a fost returnat atât din Germania, cât și

din Belgia, în baza acordurilor de readmisie încheiate cu aceste țări.

Pe de altă parte, curtea de apel a

ignorat împrejurarea că fapte de natura celor comise de I.C. se răsfrâng asupra

unei întregi comunități, afectând negativ regimul juridic care se aplică

cetățenilor români, de către statele occidentale.

În sfârșit, au fost nesocotite

prevederilor legale în vigoare, care reglementează materia, precum și

condițiile ce trebuie îndeplinite de către cetățenii români care călătoresc în

spațiul Schengen.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 14 lit.

e) din O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în România, aprobată prin

Legea nr. 216/1998, cu modificările și completările ulterioare, cetățeanului

român i se poate refuza temporar, eliberarea pașaportului, iar dacă i-a fost

eliberat, îi poate fi retras ori i se poate suspenda dreptul de folosire a

acestuia, atunci când persoana a fost returnată în baza acordurilor de

readmisie încheiate de România, cu alte state, indiferent de motive.

În speță, cum deja s-a arătat,

rezultă din înscrisurile depuse la dosar, că I.C. a fost returnat în mod

repetat din străinătate (Germania și Belgia), în baza unor asemenea acorduri de

readmisie.

Măsura dispusă inițial împotriva lui

a fost redusă ulterior de autoritatea publică pârâtă, de la 5 ani, la numai 2

ani, ca efect al admiterii contestației formulate.

La stabilirea acelei durate s-au avut

în vedere motivul returnării, dar și limitele în cadrul cărora măsura

restricției operează.

Totodată, s-a ținut seama de

contextul în care migrația ilegală este de natură să greveze eforturile de

integrare europeană ale României și să genereze riscul reintroducerii

obligativității vizelor pentru cetățenii români care călătoresc în spațiul

Schengen.

Având în vedere că prima instanță a

ignorat toate aceste împrejurări și prin sentință a admis, totuși acțiunea,

urmează a se dispune admiterea recursului.

Pe cale de consecință, va fi

modificată hotărârea și în fond, respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva sentinței civile nr. 318 din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința civilă atacată și,

în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul I.C., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 martie 2006.