ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3078/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 21 iunie 2004, reclamantul K.I. a chemat în judecată Ministerul

Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a

Persoanei Maramureș, solicitând anularea măsurii de suspendare a dreptului de

folosire a pașaportului pe o perioadă de 4 ani, începând cu 27 februarie 2004.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că în baza contractului individual de muncă nr. 194209 din 25

februarie 2004, încheiat între SC G.M. SRL, reprezentată prin administrator K.I,

pe de o parte în calitate de angajator, pe de altă parte, în calitate de

salariat pentru o perioadă de 3 luni, salariatul s-a obligat să presteze

activitate în folosul angajatorului, părțile convenind ca activitatea acestuia

să se desfășoare la Bruxelles-Belgia.

Urmare a unui control

efectuat de autoritățile belgiene, s-a constatat că reclamantul exercită o

activitate profesională, fără a avea autorizația necesară și fără să aibă

permis de muncă, dispunându-se returnarea acestuia în țară.

În urma contestării măsurii,

s-a dispus reducerea perioadei de suspendare a pașaportului, de la 4 ani, la un

an, respectiv până la 27 februarie 2005.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1084 din 14

decembrie 2004, a respins acțiunea.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs, reclamantul K.I., susținând în esență că măsura suspendării

dreptului său de a călători în străinătate s-a dispus, nelegal, întrucât

îndeplinea condițiile de ședere pe teritoriul Belgiei. Mai susține recurentul,

că soluția instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de competență,

întrucât cauza trebuia soluționată de Tribunalul Maramureș.

Recursul este nefondat.

Recurentului-reclamant i s-a

suspendat dreptul de folosire a pașaportului, la data de 27 februarie 2004, în

baza acordului de readmisie încheiat de România, cu această țară. Împotriva sa

a fost dispusă suspendarea temporară a dreptului de folosire a pașaportului, pe

timp de 4 ani, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 65/1997,

privind regimul pașapoartelor în România.

Reclamantul a contestat

măsura dispusă împotriva sa, iar autoritățile competente au hotărât reducerea

până la 27 februarie 2005, a măsurii de suspendare.

Măsura dispusă de autorități

este temeinică și legală, urmând a fi menținută ca atare.

De altfel, suspendarea

folosirii pașaportului a încetat la data de 27 februarie 2005.

Cu privire la susținerea

privind competența, întrucât reclamantul a chemat în judecată Direcția Generală

de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și

Internelor, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența revine curții de

apel.

Așa fiind, recursul declarat

de reclamant se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul K.I. împotriva sentinței civile nr. 1084 din 14 decembrie 2004 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2005.