ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3078/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 2004, reclamantul K.I. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei Maramureș, solicitând anularea măsurii de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului pe o perioadă de 4 ani, începând cu 27 februarie 2004. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că în baza contractului individual de muncă nr. 194209 din 25 februarie 2004, încheiat între SC G.M. SRL, reprezentată prin administrator K.I, pe de o parte în calitate de angajator, pe de altă parte, în calitate de salariat pentru o perioadă de 3 luni, salariatul s-a obligat să presteze activitate în folosul angajatorului, părțile convenind ca activitatea acestuia să se desfășoare la Bruxelles-Belgia.

Urmare a unui control efectuat de autoritățile belgiene, s-a constatat că reclamantul exercită o activitate profesională, fără a avea autorizația necesară și fără să aibă permis de muncă, dispunându-se returnarea acestuia în țară. În urma contestării măsurii, s-a dispus reducerea perioadei de suspendare a pașaportului, de la 4 ani, la un an, respectiv până la 27 februarie 2005. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1084 din 14 decembrie 2004, a respins acțiunea. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamantul K.I., susținând în esență că măsura suspendării dreptului său de a călători în străinătate s-a dispus, nelegal, întrucât îndeplinea condițiile de ședere pe teritoriul Belgiei.

Mai susține recurentul, că soluția instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de competență, întrucât cauza trebuia soluționată de Tribunalul Maramureș. Recursul este nefondat. Recurentului-reclamant i s-a suspendat dreptul de folosire a pașaportului, la data de 27 februarie 2004, în baza acordului de readmisie încheiat de România, cu această țară. Împotriva sa a fost dispusă suspendarea temporară a dreptului de folosire a pașaportului, pe timp de 4 ani, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în România. Reclamantul a contestat măsura dispusă împotriva sa, iar autoritățile competente au hotărât reducerea până la 27 februarie 2005, a măsurii de suspendare.

Măsura dispusă de autorități este temeinică și legală, urmând a fi menținută ca atare. De altfel, suspendarea folosirii pașaportului a încetat la data de 27 februarie 2005. Cu privire la susținerea privind competența, întrucât reclamantul a chemat în judecată Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența revine curții de apel. Așa fiind, recursul declarat de reclamant se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul K.I. împotriva sentinței civile nr. 1084 din 14 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.