ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4883/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin notificarea adresată

Prefecturii județului Călărași la data de 23 iulie 2001, reclamanta H.F. a

solicitat măsurii reparatorii, în temeiul art. 27 din Legea nr. 10/2001, prin

echivalent pentru un imobil situat in municipiul Călărași, compus din teren de

672 mp și construcții de 166 mp imobil expropriat de la antecesoarea

reclamantei T.M. și demolat, pe locul acestuia fiind construit hotelul

„Călărași” aflat în patrimoniul SC B. SA.

Ca răspuns la notificare, Primarul

municipiului Călărași a emis dispoziția nr. 6748 din 18 noiembrie 2004, prin

care a stabilit că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii

prin echivalent în suma de 565.394.000lei, putând opta pentru acordarea de

titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare sau

pentru acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Împotriva acestei dispoziții

reclamanta a formulat o contestație înregistrată sub nr. 12 din 5 ianuarie 2005

la Tribunalul Călărași.

Reclamanta a chemat în judecată, în

calitate de pârâți, Municipiul Călărași prin primar, Prefectura județului

Călărași, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat, în principal, obligarea acestora

la plata unor despăgubiri al căror cuantum va fi stabilit printr-o expertiză

iar în subsidiar, obligarea la acordarea uneia dintre măsurile propuse prin

dispoziție, dar la o valoare stabilită prin expertiză.

Prin sentința civilă nr. 267 din 25

aprilie 2005, Tribunalul Călărași a admis excepția lipsei calității procesuale

a pârâților Ministerului Finanțelor Publice și Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 10/2001 din cadrul Prefecturi Călărași și a admis în parte contestația

reclamantei în contradictoriu cu Primarul municipiului Călărași. S-a dispus

modificarea valorii echivalente a imobilului compus din teren de 640 mp și

construcție de 249,99 mp, situat în Călărași, valoarea stabilită în art. 1 din

dispoziția atacată la 565.394.000lei în sensul majorării ei la

1.085.962.000lei, conform raportului de expertiză întocmit în cauză. S-au

menținut celelalte dispoziții ale actului atacat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, imobilul pentru care reclamanta a solicitat despăgubiri

bănești a fost expropriat prin Decretul nr. 226/1978 fiind incidente

dispozițiile art. 11 alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001 și nu cel al art.

24 alin. (2) din aceeași lege. Întrucât persoana deținătoare a imobilului este

Primăria municipiului Călărași, instanța a stabilit că Primarul este singura

persoană cu calitate procesuală în cauză, iar valoarea măsurilor reparatorii

cuvenite reclamantei este cea stabilită prin expertiza efectuată de expertul

M.C., respectiv diferența dintre valoarea de circulație a imobilului identificat

din care s-a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor de 40.960 lei

încasate de antecesoarea reclamantei la momentul exproprieri.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 647/A din 7

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Apelul nu a fost motivat și instanța

a făcut aplicarea prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., constatând că

soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, criticând-o, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv pentru neacordarea măsurilor reparatorii

prin echivalent constând în despăgubiri bănești, despăgubiri ce i se cuvin în

temeiul art. 24 alin. (2) din Legea 10/2001.

Recursul reclamantei este fondat

pentru considerentele ce urmează.

Reclamanta este succesoare, în

calitate de fiică a proprietarei imobilului notificat, respectiv T.M., conform

certificatului de moștenitor nr. 39 din 27 aprilie 1998. La rândul său, mama

reclamantei moștenise imobilul de la mătușa sa I.P.M., conform certificatului

de moștenitor nr. 146/1966.

Imobilul a fost expropriat prin

Decretul nr. 226/1978, în scopul construirii unui hotel, lucrare care s-a și

realizat. Din anexa la acest decret rezultă că imobilul era situat în Călărași,

și era compus din teren de 640 mp și suprafață construită de 272,64 mp

respectiv locuința, garaj și magazie, așa cum a fost identificat, pe baza

planurilor de la momentul exproprierii, prin expertiza efectuată de ing. M.C.

În prezent, pe locul imobilului

expropriat se află hotelul „Călărași”, motiv pentru care reclamanta a solicitat

măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri bănești.

Instanțele care s-au pronunțat în

cauză au stabilit corect că situația imobilului se încadrează în prevederile

art. 11 alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001, respectiv construcțiile

expropriate au fost demolate integral și pe teren s-au realizat lucrări de

interes public, acestea ocupându-l integral.

Este adevărat că, la momentul

emiterii dispoziției, legea prevedea ca măsuri reparatorii prin echivalent cele

două forme propuse reclamantei la art. 2.

Legea a fost însă modificată și

completată prin Legea 247/2005 care cuprinde dispoziții de imediată aplicare.

Aceste dispoziții sunt obligatorii, neputând fi ignorate de instanțe.

Astfel Legea nr. 10/2001 republicată

cuprinde în art. 1 alin. (2) și art. 11 alin. (8) posibilitatea reclamantei de

a opta pentru despăgubiri bănești, în condițiile prevăzute de text, ceea ca

face ca solicitarea reclamantei să fie admisibilă.

Este adevărat că, în cererea de

recurs, reclamanta a indicat textul art. 24 alin. (2) din redactarea anterioară

a legii modificate, dar esențial este obiectul cererii și temeiul legal

invocat.

Ori, cererea reclamantei conține

opțiunea sa pentru despăgubiri bănești, astfel că instanța este obligată să

facă încadrarea legală, raportat și la situația juridică a imobilului în

litigiu.

În consecință, pentru considerentele

expuse se va admite recursul și se va modifica art. 2 al dispoziției atacate în

sensul celor de mai sus [art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (1), (2), (3) și art.

314 C. proc. civ.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta H.F., împotriva deciziei nr. 647/A/ din 7 octombrie 2005 a Curții de

Apel București, secția VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale, pe care o casează.

Admite apelul declarat de reclamanta

H.F. împotriva sentinței civile nr. 267 din 25 aprilie 2005 a Tribunalului

Călărași pe care o schimbă în parte în sensul că modifică și articolul 2 din

Dispoziția nr. 48 din 18 noiembrie 2004 emisă de Primarul Municipiului

Călărași.

Constată că reclamanta H.F. este

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri,

conform art. 11 alin. (8) din Legea 10/2001, republicată.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 18 mai 2006.