ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2166/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului reține: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr. 1312 din 15 iulie 2004, contestatorii C.M., T.N., C.V., B.A., C.C.N. și M.C., în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului Călărași, P.D., L.G., J.I. și C.A. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 4310 din 18 iunie 2004 emisă de Primarul Municipiului Călărași, solicitând instanței prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea acesteia și obligarea Primăriei Municipiului Călărași în solidar cu ceilalți intimați la plata sumei de 1.185.568.040 RON (ROL), reprezentând contravaloarea imobilului ce a aparținut autoarei lor A.E., restituirea în natură a terenului în suprafață de 400 mp intravilan vândut în mod abuziv de intimații neproprietari J.I.

și C.A. către P.D. și L.G. și obligarea intimaților la plata daunelor cominatorii stabilite prin Sentința civilă nr. 1268/2004 a Judecătoriei Călărași. Prin Sentința civilă nr. 1138 din 22 octombrie 2004, Tribunalul Călărași a admis în parte contestația, a constatat că au fost stabilite măsuri reparatorii în valoare de 872.068.040 RON pentru construcțiile demolate și de 315.500.000 RON pentru terenul în suprafață de 660 mp (potrivit raportului de expertiză întocmit de intimata Primăria Mun.

Călărași), în loc de 400 mp, astfel cum au solicitat contestatorii prin notificarea formulată; s-a dispus anularea parțială a dispoziției contestate, respectiv, numai în ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite la art. 1, constatând că valoarea acestora este de 1.185.568.040 RON (ROL), în loc de 1.062.068.040 RON (ROL); au fost menținute celelalte dispoziții contestate; s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 400 mp de către intimații J.I., C.A., P.D. și L.G.; totodată, s-a dispus obligarea intimatei Primăria Mun. Călărași către contestatori la 4.800.000 RON (ROL) daune cominatorii stabilite prin Sentința civilă nr. 1268 din 30 aprilie 2004, pronunțată de Judecătoria Călărași.

Împotriva acestei sentințe, contestatorii au formulat apel, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. 5687/2/2005. La termenul din 14 martie 2006, instanța de apel a dispus suspendarea soluționării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la rămânerea irevocabilă a Deciziei civile nr. 694 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată la 21 martie 2006 de apelantul C.M. a fost respinsă prin încheierea din 16 mai 2006, întrucât din verificările efectuate de instanță a reieșit că nu s-a făcut dovada că motivul suspendării nu mai subzistă (rămânerea irevocabilă a Deciziei civile nr. 694 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă).

Din oficiu, cauza a fost repusă pe rol la data de 14 ianuarie 2009 pentru verificarea măsurii suspendării, la termenul stabilit, constatându-se că prin Decizia civilă nr. 1396 din 19 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a rămas irevocabilă Decizia civilă nr. 694/2004 a aceleiași instanțe, fiind respinse ca nefondate recursurile formulate de pârâții J.I. și C.M.. Drept urmare, instanța de apel, în temeiul art. 248 și urm. C. proc. civ., a pus în discuție excepția de perimare a cererii de apel, la termenul din 14 aprilie 2009. Prin Decizia civilă nr. 276/14 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a constatat perimată cererea de apel.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că Decizia civilă 694/2004 a rămas irevocabilă la 19 iunie 2006, astfel că, de la acea dată și până la repunerea cauzei pe rol din oficiu (14 ianuarie 2009), părțile au rămas într-o pasivitate culpabilă, lăsând pricina în nelucrare mai mult de 1 an, caz în care intervine sancțiunea procesuală de drept a perimării, sens în care instanța de apel a dispus, constatându-se a fi îndeplinite dispozițiile art. 248 corob. cu cele ale art. 252 și 254 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, reclamantul C.M. a formulat recurs. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că nu a promovat apel împotriva sentinței primei instanțe, iar calitatea lui în proces este de reclamant iar nu de pârât, așa cum s-a menționat în decizia recurată.

Totodată, se arată de același recurent că atât construcția demolată cât și terenul în litigiu ce au fost naționalizate autoarei lor, le aparțin de drept contestatorilor, iar pentru acestea s-a întocmit de către Primăria Municipiului Călărași raportul de evaluare nr. 19556 din 19 mai 2004 care stabilește cuantumul despăgubirilor ce li se cuvin. În proces nu s-a ținut cont de considerentele pe care reclamantul le-a depus la dosar după primirea citației din 15 ianuarie 2009 și nici nu au fost avute în vedere documentele anexate care atestă dreptul de proprietate asupra imobilului din Str. D. nr. 4, iar instanța a analizat superficial cauza. La termenul de azi, în ședință publică, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., întrucât criticile formulate de recurent nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. ce reglementează cazurile expres și limitativ permise de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac a recursului. Pe de altă parte, nu s-a constatat a fi incidente motive de ordine publică susceptibile de a fi puse în dezbaterea părților de instanță din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit celor anterior redate, reiese că recurentul indică anumite erori materiale din cuprinsul deciziei (apte de îndreptare în condițiile art. 281 C. proc. civ.) și formulează critici privind fondul raportului juridic dedus judecății, iar nu decizia instanței de apel care privește sancțiunea de drept procesual a perimării, singura ce putea fi criticată pentru motive de nelegalitate.

Cum prin motivele de recurs, partea nemulțumită de soluția pe care o atacă este ținută a-și conforma conduita procesuală la normele imperative ale art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., fiind astfel îndrituită la a susține numai critici de nelegalitate care se încadrează sau pot fi încadrate în tezele instituite prin textul invocat, prin care se combat argumentele expuse de instanță în considerentele deciziei ce face obiectul recursului, Înalta Curte constată că recurentul și-a încălcat aceste obligații procedurale, astfel că, devine incidentă sancțiunea nulității căii de atac, în baza art. 306 alin. (3) C. proc. civ., sens în care se va dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Constată nul recursul formulat de reclamantul C.M., împotriva Deciziei civile nr. 276 din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi, 26 martie 2010.