ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 172/2008

Asupra recursului de față : Din examinare lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta SC F.E.M.N. Ploiești – S.D.F.E.E. Brăila a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Brăila pentru a fi obligată să-i plătească suma de 773.978,57 lei reprezentând contravaloare majorări de tarif și penalități de întârziere. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza raporturilor comerciale stabilite cu pârâta a livrat energie electrică ce a fost achitată cu întârziere, că pârâta a fost convocată pentru conciliere dar aceasta nu a achitat suma pretinsă.

Prin sentința nr. 137/FCOM din 10 mai 2006 Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 773.978,57 lei reprezentând majorări de tarif și penalități de întârziere pe perioada 9 mai 1999 – 25 iunie 2001, 15 octombrie 1997 – 29 aprilie 1999 și 15 iulie 2003 – 5 mai 2004. Totodată a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune. Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat un protocol prin care pârâta a preluat elementele de activ și pasiv aferente activităților de producere, distribuție și furnizare a energiei termice și apei calde menajere, iar printre elementele de pasiv se regăsește și suma ce face obiectul prezentei cereri.

Cu privire la incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2004, instanța a arătat că acest act normativ nu este incident în cauză, întrucât Consiliul Concurenței nu a emis o autorizare de anulare a sumelor solicitate. De asemenea, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, Tribunalul a reținut că au avut loc mai multe întreruperi ale cursului acesteia. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, pentru nelegalitate și netemeinicie, iar Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimp și fluvială, prin decizia nr. 137/A din 30 octombrie 2006 a respins, ca nefondat apelul promovat, a menținând ca legală și temenică sentința de fond, în considerarea faptului că pârâta nu a probat existența unei autorizări de anulare a datoriilor de către Consiliul Concurenței.

Decizia Curții de Apel a fost recurată de către pârâtă, fără a fi indicate motivele de nelegalitate pe care își întemeiază recursul, solicitând în principal, admiterea recursului, pentru lipsa calității procesuale active a Sucursalei de Distribuție în promovarea unei astfel de acțiuni, iar în subsidiar a solicitat casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de noi probe. În ceea ce privește excepția invocată, recurenta a susținut că sucursala unei societăți comerciale, spre deosebire de filială este o structură interioară fără personalitate juridică. În concluzie a arătat că reclamanta nu a făcut dovada unui mandat special în promovarea unei astfel de acțiuni.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a susținut că nu datorează suma de 773.978,57 lei reprezentând majorări și penalități de întârziere întrucât această sumă pretinsă intră sub incidența art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004. În baza plăților efectuate în temeiul acestui act normativ, SC C. SA Brăila a solicitat anularea penalităților și majorărilor cu adresa din 14 iunie 2004 la care intimata nu a dat niciun răspuns. Cu referire la această susținere, recurenta a arătat că ambele instanțe nu au ținut cont de faptul că a făcut toate demersurile pentru autorizarea și încadrarea în prevederile O.U.G. nr. 37/2004 și Legii nr. 143/1999. Prin întâmpinarea formulată în raport de cererea de recurs, intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în principal având în vedere că recurenta nu a efectuat nicio dovadă cu privire la notificarea Comisiei Europene în vederea autorizării unui ajutor de stat.

Recursul este nefondat. Înalta Curte analizând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.D.F.E.E. Brăila în promovarea unei astfel de acțiuni, invocată de către recurentă, constată că aceasta este neîntemeiată având în vedere mandatul acordat de societatea mamă E. SA sucursalelor sale, mandat care decurge din actele normative care reglementează organizarea SC D.F.E.E.E. SA. Pe de altă parte, cererea de chemare în judecată, a fost promovată de către E.M.N. SA, S.D.F.E.E. Brăila, pentru SC S.D.F.E.E. Din expunerea argumentelor evocate de recurentă în susținerea criticilor aduse deciziei în ceea ce privește fondul cauzei, rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fapt, de netemeinicie care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (1) – (9) C. proc.

civ. Având în vedere că recursul este cale de atac extraordinară, de reformare, nedevolutivă, recurentei îi revenea obligația să arate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază criticile formulate, întrucât în recurs se analizează doar legalitatea hotârării. Din acest punct de vedere criticile referitoare la interpretarea corectă a probelor existente la dosarul cauzei, dezvoltate de către recurentă prin cererea de recurs, nu pot face obiect al controlului de legalitate de către instanța de recurs. Faptul că se invocă anumite legi – O.U.G. nr. 37/2004, Legea nr. 143/1999 nu poate să atragă nicio analiză întrucât indicarea formală a acestora nu înseamnă dezvoltarea motivelor așa cum prevede art. 302 indice 1 litera c) C. proc.

civ. În consecință, pentru motivele anterior arătate care vizează condițiile de promovare și susținere a recursului cât și în raport de susținerile recurentei prin care se invocă netemenicia și nu nelegalitatea soluției anterioare, potrivit art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C. SA Brăila împotriva deciziei civile nr. 137 A din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel Galți, secția comercială maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.