ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.01.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 172/2008

HOTĂRÂRE
25.01.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 172/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față :

Din examinare lucrărilor din

dosar constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Brăila, reclamanta SC F.E.M.N. Ploiești – S.D.F.E.E. Brăila a chemat în

judecată pe pârâta SC C. SA Brăila pentru a fi obligată să-i plătească suma de

773.978,57 lei reprezentând contravaloare majorări de tarif și penalități de

întârziere.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că în baza raporturilor comerciale stabilite cu pârâta a

livrat energie electrică ce a fost achitată cu întârziere, că pârâta a fost

convocată pentru conciliere dar aceasta nu a achitat suma pretinsă.

Prin sentința nr. 137/FCOM din

10 mai 2006 Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de

773.978,57 lei reprezentând majorări de tarif și penalități de întârziere pe

perioada 9 mai 1999 – 25 iunie 2001, 15 octombrie 1997 – 29 aprilie 1999 și 15

iulie 2003 – 5 mai 2004. Totodată a fost respinsă excepția prescripției

dreptului la acțiune.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul

a reținut că între părți s-a încheiat un protocol prin care pârâta a preluat

elementele de activ și pasiv aferente activităților de producere, distribuție

și furnizare a energiei termice și apei calde menajere, iar printre elementele

de pasiv se regăsește și suma ce face obiectul prezentei cereri. Cu privire la

incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2004, instanța a arătat că acest act

normativ nu este incident în cauză, întrucât Consiliul Concurenței nu a emis o

autorizare de anulare a sumelor solicitate. De asemenea, cu privire la excepția

prescripției dreptului la acțiune, Tribunalul a reținut că au avut loc mai

multe întreruperi ale cursului acesteia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta, pentru nelegalitate și netemeinicie, iar Curtea de Apel

Galați, secția comercială, maritimp și fluvială, prin decizia nr. 137/A din 30

octombrie 2006 a respins, ca nefondat apelul promovat, a menținând ca legală și

temenică sentința de fond, în considerarea faptului că pârâta nu a probat

existența unei autorizări de anulare a datoriilor de către Consiliul

Concurenței.

Decizia Curții de Apel a

fost recurată de către pârâtă, fără a fi indicate motivele de nelegalitate pe

care își întemeiază recursul, solicitând în principal, admiterea recursului,

pentru lipsa calității procesuale active a Sucursalei de Distribuție în

promovarea unei astfel de acțiuni, iar în subsidiar a solicitat casarea

deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării

de noi probe.

În ceea ce privește excepția

invocată, recurenta a susținut că sucursala unei societăți comerciale, spre

deosebire de filială este o structură interioară fără personalitate juridică.

În concluzie a arătat că reclamanta nu a făcut dovada unui mandat special în

promovarea unei astfel de acțiuni.

În ceea ce privește fondul

cauzei, recurenta a susținut că nu datorează suma de 773.978,57 lei

reprezentând majorări și penalități de întârziere întrucât această sumă

pretinsă intră sub incidența art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004. În baza

plăților efectuate în temeiul acestui act normativ, SC C. SA Brăila a solicitat

anularea penalităților și majorărilor cu adresa din 14 iunie 2004 la care

intimata nu a dat niciun răspuns. Cu referire la această susținere, recurenta a

arătat că ambele instanțe nu au ținut cont de faptul că a făcut toate

demersurile pentru autorizarea și încadrarea în prevederile O.U.G. nr. 37/2004 și

Legii nr. 143/1999.

Prin întâmpinarea formulată

în raport de cererea de recurs, intimata - reclamantă a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, în principal având în vedere că recurenta nu a efectuat

nicio dovadă cu privire la notificarea Comisiei Europene în vederea autorizării

unui ajutor de stat.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte analizând

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.D.F.E.E. Brăila în

promovarea unei astfel de acțiuni, invocată de către recurentă, constată că

aceasta este neîntemeiată având în vedere mandatul acordat de societatea mamă E.

SA sucursalelor sale, mandat care decurge din actele normative care

reglementează organizarea SC D.F.E.E.E. SA. Pe de altă parte, cererea de

chemare în judecată, a fost promovată de către E.M.N. SA, S.D.F.E.E. Brăila,

pentru SC S.D.F.E.E.

Din expunerea argumentelor

evocate de recurentă în susținerea criticilor aduse deciziei în ceea ce

privește fondul cauzei, rezultă cu evidență că s-au readus în discuție

chestiuni de fapt, de netemeinicie care depășesc sfera de analiză a motivelor

de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ.

Având în vedere că recursul

este cale de atac extraordinară, de reformare, nedevolutivă, recurentei îi

revenea obligația să arate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

criticile formulate, întrucât în recurs se analizează doar legalitatea

hotârării.

Din acest punct de vedere

criticile referitoare la interpretarea corectă a probelor existente la dosarul cauzei,

dezvoltate de către recurentă prin cererea de recurs, nu pot face obiect al

controlului de legalitate de către instanța de recurs. Faptul că se invocă

anumite legi – O.U.G. nr. 37/2004, Legea nr. 143/1999 nu poate să atragă nicio

analiză întrucât indicarea formală a acestora nu înseamnă dezvoltarea motivelor

așa cum prevede art. 302 indice 1 litera c) C. proc. civ.

În consecință, pentru

motivele anterior arătate care vizează condițiile de promovare și susținere a

recursului cât și în raport de susținerile recurentei prin care se invocă

netemenicia și nu nelegalitatea soluției anterioare, potrivit art. 312 C. proc.

civ., se va respinge recursul ca nefondat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC C. SA Brăila împotriva deciziei civile nr. 137 A din 30

octombrie 2006 a Curții de Apel Galți, secția comercială maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-01
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1120/2012
Ședința publică de la 1 martie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4148/196 din 8 mai 2009 la Judecătoria Brăila, reclamanta SC F.F.E.E.E.F.
ÎCCJ 2006-10-26
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3205/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 8 februarie 2005, a admis acțiunea formulată de reclaman
ÎCCJ 2008-01-25
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 174/2008
șită a legii. A susținut recurenta că în raport de adresa nr. 128 din 17 mai 2005 emisă de intimată prin care a lăsat la aprecierea instanței de judecată anularea penalităților de întârziere și adresa nr. 379 din 14 februarie 2006 a Consili
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83193)
.4319/25 martie 2008, a admis în parte acțiunea precizată, a obligat pe pârâtă la 13.918.208,38 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pe perioada 1 ianuarie 2003 - 31 martie 2003, a respins excepția prescripției dreptului la ac
ÎCCJ 2007-03-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1216/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 4144/C/2005, reclamanta SC F.D.F.E.E. E.M.N. SA PLOIEȘTI, secția Brăila a chemat în judecată pe pâr
Sursă