ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 174/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 174/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 15 iunie 2005, reclamanta SC J.A. SA Brăila a solicitat ca în contradictoriu

cu pârâta SC F.D.E.E. E.M.N. SA Ploiești – S.D.F.E.E. să se constate anulate

penalitățile de întârziere în sumă totală de 5.663.286.096 lei în temeiul art. 1

alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004 privind măsura de diminuare a arieratelor din

economie.

Tribunalul Brăila, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 104/ COM din 17

aprilie 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei cu motivarea că

reclamanta poate solicita exonerarea de plata penalităților în cadrul

proceselor aflate pe rolul instanțelor privind obligarea la plata acestora,

întrucât a intervenit un act normativ care îi oferă această posibilitate.

Cu privire la suma de 1.658.255.829

lei acordată pârâtei prin sentința civilă nr. 764/2002 a Tribunalului Brăila

aflată în executare silită s-a reținut că pârâta nu poate formula contestație

la executare.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia

civilă nr. 140/ A din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanta SC J.A. SA BRĂILA a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ. și a invocat că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

A susținut recurenta că în

raport de adresa nr. 128 din 17 mai 2005 emisă de intimată prin care a lăsat la

aprecierea instanței de judecată anularea penalităților de întârziere și adresa

nr. 379 din 14 februarie 2006 a Consiliului Concurenței București, instanța

avea aptitudinea și competența de a dispune anularea penalităților.

S-a invocat că a depus notificări

la Consiliul concurenței, dar acesta nu s-a pronunțat în sensul aplicării dispozițiilor

O.U.G. nr. 37/2004.

În al doilea motiv de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că

instanța a aplicat greșit legea întrucât nu a obligat agentul economic furnizor

de energie electrică respectiv pe intimată să anuleze penalitățile de

întârziere în temeiul art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004 deși conform înscrisurilor

depuse a dovedit că a îndeplinit condiția prevăzută de lege, respectiv a

achitat integral contravaloarea facturilor de energie electrică reprezentând obligațiile

curente și restante până la 30 iunie 2004.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursului întrucât instanța de judecată nu se poate

pronunța asupra anulării penalităților în condițiile O.U.G. nr. 37/2004

furnizorii de utilități fiind cei care dispun asupra anulării acestora dacă

consumatorul îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

La data de 2 octombrie 2007,

SC F.F.E.E. E.F.M.N., cu sediul în Ploiești a depus o precizare în care a

arătat că se subrogă în locul intimatei SC F.F.E.E. E.F.M.N. - S.D.F.E.E.

Brăila conform art. 12 din H.G. nr. 675/2007 privind reorganizarea prin

divizare parțială a societăților comerciale de distribuție și furnizare a

energiei electrice, filiale ale SC E. SA.

Recursul nu este fondat.

Reclamanta (recurentă) a solicitat

prin acțiune să se constate anulate penalitățile de întârziere în sumă totală

de 5.663.286.096 lei în temeiul art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004 privind

măsuri de diminuare a arieratelor din economie.

Potrivit acestui text de lege

invocat ca temei juridic de reclamantă persoanele juridice care plătesc

integral contravaloarea facturilor reprezentând obligațiile curente și restante

pentru consumul de energie electrică, energie termică, apă și gaze naturale

până la 30 iunie 2004, beneficiază de anularea penalităților și majorărilor de

întârziere.

Art. 13 alin. (1) din

același act normativ, dispune că facilitățile de natura ajutorului de stat prevăzute

de această ordonanță, se acordă cu respectarea legislației în domeniul

ajutorului de stat după autorizarea acestora de către Consiliul Concurenței.

Alin. (3) al aceluiași

articol, prevede că ministerele și celelalte organe centrale și locale coordonatoare

ale agenților economici beneficiari de ajutor de stat sunt mandatate să

notifice Consiliul Concurenței în vederea autorizării măsurilor de natura

ajutorului de stat prevăzute în această ordonanță în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, act normativ în

vigoare la data pronunțării deciziei recurate și care a fost abrogat ulterior,

respectiv la 1 ianuarie 2007.

În raport de aceste

prevederi legale, în lipsa unei decizii a Consiliului Concurenței care să

autorizeze ajutorul de stat sau să constate că măsura notificată în condițiile art.

13 alin. (3) din O.U.G. nr. 37/2004 nu constituie ajutor de stat, în mod corect

s-a respins acțiunea reclamantei.

Susținerea recurentei că instanța

ar avea aptitudinea și competența de a dispune anularea penalităților față de adresa

nr. 379 din 14 februarie 2006 a Consiliului Concurenței și de împrejurarea că intimata

a lăsat la aprecierea instanței de judecată anularea penalităților de

întârziere conform adresei nr. 128 din 17 mai 2005 nu are temei legal având în

vedere considerentele reținute, întrucât instanța și-ar depăși atribuțiile

puterii judecătorești.

De altfel, instanța de fond a

reținut în mod corect faptul că recurenta-reclamantă își poate formula

apărările privind anularea penalităților și în cadrul celor două procese ce se

află în curs de judecată la Tribunalul Brăila, iar pentru o altă sumă,

respectiv 1.658.255.829 lei penalități există hotărâre judecătorească.

Adresa nr. 2706 din 18

martie 2007 depusă de recurentă la termenul de azi nu este incidentă în cauză,

întrucât reprezintă un răspuns dat de Consiliul Concurenței către SC C. SA

Brăila privind unele clarificări referitoare la regulamentul Comisiei Europene,

singura autoritate competentă să autorizeze ajutoarele de stat, după 1 ianuarie

2007, dar litigiul dedus judecății se referă la o perioadă anterioară.

Pentru considerentele

reținute care suplinesc motivarea deciziei instanței de apel, urmează ca

potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca

nefondat, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC J.A. SA BRĂILA împotriva deciziei civile nr. 140/ A

din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2008.