ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 560/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Brăila, secția comercială și de contencios administrativ,

sub nr. 3019/2005, reclamanta SC F.D.F.E.E. E.M.N. SA Ploiești – S.D.F.E.E.

Brăila, în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F. C.F.R. Galați, a solicitat

obligarea acesteia la plata sumei de 15.773.771.828 lei, reprezentând

contravaloare penalități de întârziere aferente facturilor de energie electrică

furnizată.

Tribunalul Brăila, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 195 din 21 decembrie 2005, a

admis acțiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 15.773.771.828

lei, cu titlu de penalități și la cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 143/199 și

O.U.G. nr. 37/2004, pentru exonerarea de la plata penalităților este necesar

avizul Consiliului Concurenței, aviz care, în speță, nu există.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA București, sucursala Regională C.F.R.

Galați a declarat apel criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Prin decizia nr. 62 din 17

aprilie 2006, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a

respins, ca nefondat, apelul pârâtei, reținând că instanța de fond a făcut o

apreciere corectă a probatoriului administrat în cauză, constatând că în lipsa

unei decizii a Consiliului Concurenței care să autorizeze ajutorul de stat, sau

după caz, să constate că măsura notificată nu constituie ajutor de stat, pârâta

nu poate beneficia de înlesnirile prevăzute de O.U.G. nr. 37/2004.

Împotriva deciziei

pronunțată de Curtea de Apel Galați, în termen legal, pârâta a declarat recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

acestuia, modificarea celor două hotărâri pronunțate în cauză în sensul

respingerii cererii intimatei.

În dezvoltarea motivului invocat,

recurenta a susținut în, esență, că, în mod greșit, cele două instanțe au

reținut că pentru scutirea de la plata penalităților era obligatorie

notificarea Consiliului Concurenței și emiterea unei decizii în acest sens,

având în vedere că procedura stabilită de Legea nr. 143/1999 instituie

obligativitatea notificării doar acelor societăți care, prin concurența pe care

o exercită pe piață, față de alte societăți care prestează servicii similare,

beneficiază de scutiri de natura ajutorului de stat.

Recurenta arată că, fiind singura

companie care administrează infrastructura feroviară, deci neavând concurență

pe această piață, nu era necesară notificarea și emiterea unei decizii de către

Consiliul Concurenței, deoarece scutirea de la plata penalităților intervine

prin efectul legii, conform dispozițiilor art. 13 din O.U.G. nr. 37/2004.

Analizând decizia recurată

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este

fondat.

Modificarea sau casarea unei

hotărâri potrivit art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., se poate cere numai

pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal ori a fost dată încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Astfel, se constată că, în

mod greșit, cele două instanțe au reținut incidența dispozițiilor art. 2 alin. (8)

din Legea nr. 143/1999 privind notificarea și avizul expres al Consiliului

Concurenței, având în vedere că instituirea obligativității notificării, este

prevăzută în cazul societăților care, prin concurența pe care o exercită pe

piață față de alte unități care prestează aceleași servicii, beneficiază de

scutiri de natura ajutorului de stat, conform art. 5 din Legea nr. 143/1999.

Or, în condițiile în care

C.N.C.F. C.F.R. SA este singurul agent economic care operează acest serviciu,

neexistând concurență pe această piață, scutirea de la plata penalităților are

loc prin efectul legii, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 13 din O.U.G.

nr. 37/2004, astfel că nu se impunea emiterea unei decizii în acest sens de

către Consiliul Concurenței.

Potrivit prevederile art. 1 alin.

(4) din O.U.G. nr. 37/2004, în care se arată că persoanele juridice care

plătesc integral contravaloarea facturilor reprezentând obligațiile curente și

restante pentru consumul de energie electrică, până la 30 iunie 2004,

beneficiază de anularea penalităților și majorărilor de întârziere, ori,

conform procesului verbal încheiat între părți privind anularea penalităților,

se constată că recurenta a întrunit evocatele cerințe.

Așa fiind, constatând

întemeiată critica recurentei, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat

la art. 312 alin. (1) și (3) din același cod, Înalta Curte va admite recursul

declarat împotriva deciziei pronunțate în apel, pe care o va modifica, în tot, va

admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care o va

schimba, în parte, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului

suma de 315.554,51 lei RON (3.155.545.052 lei ROL), cu titlu de penalități și suma

de 1.577,93 lei RON (15779318,52 lei ROL), cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ., va obliga intimata-reclamantă să plătească recurentei-pârâte suma de

15.800,78 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs și apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA București, sucursala Regională Galați împotriva

deciziei nr. 62 din 17 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială.

Modifică decizia atacată,

admite apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței nr. 195 din 21 decembrie

2005, pronunțată de Tribunalul Brăila, pe care o schimbă, în parte, în sensul

că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 315.554,51 lei RON

(3.155.545.052 lei ROL), cu titlu de penalități și suma de 1.577,93 lei RON

(15779318,52 lei ROL), cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă intimata-reclamantă

să plătească recurentei-pârâte suma de 15.800,78 lei RON, cu titlu de

cheltuieli de judecată în recurs și apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2007.