ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1996/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1996/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din 22 ianuarie 2013

a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei

- persoana juridica SC G.T. SA, cu sediul social în București, Bd. R., cercetat[

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1)

lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului

D.V. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.

9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea

inculpatului C.A. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală

prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei I.G.D.

cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea

inculpatei B.L. cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune

fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3)

din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 346

alin. (4) C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă față de inculpații

SC G.T. SA, D.V. și C.A.

În baza art. 346

alin. (2) C. proc. pen. s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă promovată

de Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Garda Financiară - Comisariatul General

față de inculpatele B.L. și I.G.D.

În baza art. 353

alin. (3) C. proc. pen. au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor

mobile și imobile aparținând inculpaților D.V., C.A. și SC G.T. SA, prin ordonanța

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție din data de 28 septembrie 2010, ora 11,00 și cea din data de 3 mai

2010 ora 12,00 (în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, până la concurența

sumei de 186.173.777,29 RON).

Conform art. 353

alin. (3) C. proc. pen. aceste măsuri au încetat de drept dacă persoana vătămată

nu a introdus acțiune în față instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea

definitivă a hotărârii.

În baza art. 357

alin. (2) lit. c) C. proc. pen. corob. cu art. 346 alin. (2) C. proc. pen. și

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus

ridicarea măsurii sechestrului asigurător luată asupra bunurilor mobile și imobile

aparținând inculpatelor B.L. și I.G.D. prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție din data de 28

septembrie 2010, ora 11,00.

În baza art. 193 C. proc.

pen. a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpata B.L., prin

apărător ales, având ca obiect obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare

avansate de inculpată și, în subsidiar reținerea cuantumului total al cheltuielilor

efectuate de inculpată în sarcina statului.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina

acestuia.

S-a reținut că inculpata

SC G.T. SA a dobândit personalitate juridică în anul 1998 având număr de înregistrate

J 40/xxx, cu un capital social subscris de 227.251.445 RON.

Obiectul principal de

activitate al societății l-a reprezentat fabricarea produselor din tutun, iar cel

secundar a fost reprezentat de comerțul cu amănuntul și cu ridicata al produselor

din tutun.

SC G.T. SA nu are asociați

persoane fizice, ci trei acționari persoane juridice, care au dobândit acțiunile

după procedura de privatizare a S.N.T.R., astfel: C. SRL Italia - 21,63% din acțiuni;

C. Tabacco Limited - Marea Britanie - 24,62% din acțiuni și I. SA cu sediul în București

- 53,75% din acțiuni; societatea are 20 de administratori, 13 sucursale și 14 puncte

de lucru.

Conform prevederilor

art. 162 din Legea nr. 571/2003 C. fisc. (art. modificat de pct. 143 al art. I din

Legea nr. 343 din 17 iulie 2006 publicată în M. Of. nr. 662 din 1 august 2006),

dispoziții incidente în prezenta cauza în raport de momentul desfășurării activității

inculpaților și anume intervalul decembrie 2007 - 30 aprilie 2009, accizele armonizate

sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru următoarele

produse provenite din producția internă sau din import: bere, vinuri, băuturi

fermentate, altele decât bere și vinuri; produse intermediare, alcool etilic, tutun

prelucrat (lit. f), produse energetice, energie electrică.

Potrivit art. 163

lit. a) C. fisc. produsele prevăzute la art. 162 sunt produse accizabile; la

lit. b) din același art. se menționează că producția de produse accizabile

reprezintă orice operațiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau

modificate sub orice formă, iar la lit. e) legiuitorul a definit antrepozitarul

autorizat ca fiind persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală

competentă să producă, să transforme, să dețină, să primească și să expedieze

produse accizabile într-un antrepozit fiscal.

Cât privește definiția

antrepozitului fiscal aceasta se regăsește în cuprinsul aceluiași art. (163 C.

fisc.) la lit. c) menționându-se că acesta (antrepozitul) este locul aflat sub controlul

autorității fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate,

deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat,

în exercițiul activității, în condițiile prevăzute de titlul VII și Normele metodologice,

regimul suspensiv fiind regimul fiscal conform căruia plata accizelor este suspendată

pe perioada producerii, transformării, deținerii și deplasării produselor.

Potrivit prevederilor

art. 163

1

din Legea nr. 571/2003 prevederile Cap. I din Titlul VII al

legii se aplică pe teritoriul Comunității așa cum este definitiv pentru fiecare

stat membru de Tratatul de înființare a Comunității Economice Europene și în special

la art. 227 cu câteva excepții și anume la lit. b) din text pentru Republica Italiana:

Livigno, Campione d Italia și apele Italiene ale lacului Lugano.

Aceste precizări de ordin

legislativ (este vorba evident de prevederile legale incidente la momentul desfășurării

activităților pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în vigoare

la acel moment) se impuneau a fi făcute avându-se în vedere obiectul de activitate

al inculpatei SC G.T. SA și anume fabricarea produselor din tutun și respectiv comercializarea

acestora, obiect de activitate în raport de care era necesara calitatea de antrepozitar

autorizat a acestei societăți - fiind vorba de producerea și comercializarea de

tutun, prin urmare de tutun prelucrat adică un produs accizabil.

Pentru acuratețe

juridică sub aspectul evoluției legislative în materie fiscală se impune totodată

a se menționa că, potrivit art. 15 din Legea nr. 76/2010 de aprobare a O.U.G.

nr. 109/2009 pentru modificarea C. fisc. începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă

prevederile art. 162- 175

4

și art. 178- 206 din Cap.I, al Titlului VII

al Legii nr. 571/2003; actualmente disp. art. 162 - 206 se regăsesc urmare intrării

în vigoare a O.U.G. nr. 109/2009 aprobată prin Legea nr. 76/2010 în forma prezentată

la cap.I

1

(art. 206

2

- 206

69

).

Revenind la calitatea

de antrepozitar autorizat, necesară inculpatei SC G.T. SA raportat la obiectul de

activitate al acesteia, din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că autorizația

în cauză a existat pentru următoarele antrepozite fiscale:

- antrepozitul fiscal

de producție de țigarete și tutun destinat rulării în țigarete situat

în județul Covasna, Sf. Gheorghe, str. K.K., conform autorizației din 15

decembrie 2003 - modificată.

- antrepozitul fiscal

de producție țigarete și tutun destinat rulării în țigarete situat

în judet Gorj, Tg. Jiu str. E.T., conform autorizației din 1 ianuarie 2004, autorizație

ce a fost revocată prin decizia nr. 560 din 12 decembrie 2007 emisă de Comisia de

Autorizare ca urmare a cererii de renunțare depusă de antrepozitar;

- antrepozitul fiscal

de producție de țigarete și tutun destinat rulării, în țigarete,

situat în București, Bd. R., conform autorizației din 1 ianuarie 2004, autorizație

ce a fost revocată prin decizia nr. 560 din 12 decembrie 2007 emisa de Comisia de

Autorizare urmare cererii de renunțare depusă de antrepozitar.

Pentru locațiile situate

în Râmnicu Sărat (str. P.), Urziceni (str. R., judet Ialomita) și Zimnicea (str.

P., județ Teleorman) inculpata persoana juridică nu a deținut autorizație.

Totodată, conform prevederilor

art. 178 C. fisc. (incidente în prezenta cauza pentru argumentele menționate anterior

vizând data producerii acțiunii inculpaților) un antrepozit fiscal poate fi folosit

numai pentru producerea și /sau depozitarea de produse accizabile, neputând fi utilizat

însă pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile (cu excepția prevăzută

în alin. (5) al art.).

Consecința deținerii

de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face

dovada plății accizelor o constituie plata acestora (art. 178 alin. (4) C. fisc.).

Cât privește regimul deplasării

produselor accizabile aflate în regimul suspensiv potrivit art. 186 C. fisc. antrepozitarii

autorizați sunt recunoscuți ca având aceasta calitate atât pentru circulația

națională cât și pentru circulația intracomunitară a produselor accizabile.

Produsele accizabile prevazute

în art. 162 C. fisc. (printre care figurează și tutunul prelucrat) sunt supuse accizelor

în momentul producerii lor pe teritoriul comunitar sau la momentul importului lor

pe acest teritoriu - arată art. 164 C. fisc. (faptul generator).

Referitor la exigibilitate

aceasta este stabilită de legiuitor la art. 165, respectiv acciza este exigibilă

în momentul eliberării pentru consum (definită la art. 166 C. fisc.) sau când se

constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile.

Inculpatul D.V. a ocupat,

pe rând, funcțiile de administrator la SC G.T. SA, respectiv de director general

al aceleiași societăți din luna iunie a anului 2008.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul C.A. acesta a ocupat funcția de consultant al societății inculpate

din partea C. SRL în perioada 2003 - 2005, de la finele anului 2005 până în noiembrie

2008 a ocupat funcția de președinte al SC G.T. SA, în perioada 2008 - 2009 devine

membru al consiliului de administrație al C. SRL și totodată acționar, ca persoana

fizică la SC G.T. SA, iar la începutul anului 2009 a devenit consultantul C. SRL.

nr. BB/2007, în martie 2008 de către SC G.T. SA, pe relația C.T.D.S.G. SRL (via

SC M. SRL Italia) a cantității totale de 231.700 kg de tutun brut tip B.

La data de 4

decembrie 2007 inculpata SC G.T. SA în calitate de vânzător, a încheiat cu C.T.D.S.G.

SRL (Via SC M. SRL Italia), în calitate de cumpărător contractul nr. BB având ca

obiect vânzarea cumpărarea cantității de 231,7 tone tutun brut tip B.

În baza susmenționatului

contract au fost emise de către vânzător către cumpărător factura externă din

14 decembrie 2007 în valoare totală de 261.285 euro, precum și factura din 28

martie 2008 în valoare de 946.063,90 RON.

În conformitate cu documentele

aflate la dosarul cauzei, operațiunea de livrare a cantității de 231,7 tone de tutun

brut tip B. a avut loc în perioada 17 - 26 martie 2008, pe ruta Sf. Gheorghe, România

- Italia - 10 transporturi, precum și pe ruta Zimnicea, România - Italia - 2 transporturi,

pentru fiecare transport fiind autorizate ca și documente: CMR, invoice, aviz de

însoțire a mărfii, packing list.

Aceasta operațiune de

vânzare a fost înregistrată în contabilitatea societății vânzătoare în jurnalul

de vânzări al lunii martie 2008, la poziția nr. 170; în decontul lunar de TVA aferent

lunii martie 2008 este înscrisă la rubrica nr. 1 „Livrări intracomunitare de bunuri”

suma de 1.079.354 RON.

Această livrare s-a regăsit

înscrisă la poziția nr. 16 din „Declarația recapitulativă privind livrările/achizițiile

intracomunitare de bunuri”.

În ceea ce privește natura

tutunului ce a format obiectul convenției susmenționate în anexa nr. 1 la Legea

nr. 236 din 2 iunie 2003 privind organizarea pieței tutunului brut în România,

anexa conținând clasificarea soiurilor de tutun brut la pct. 6 este menționat soiul

(varietatea) B. din grupa de varietăți „light air cured”.

de 871,2 tone tutun brut de inculpata SC G.T. către SC C. SRL Italia - contract

de vânzare- cumpărare din 30 noiembrie 2007.

În data de 30

noiembrie 2007 între SC G.T. SA în calitate de vânzător și C. Italia în calitate

de cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu valabilitate până

la 30 noiembrie 2008, în cuprinsul căruia la pct. 1 - Obiectul contractului prevede

„vânzătorul se obligă să livreze tutunul în condițiile indicate în anexa 1 la prezentul

contract și cumpărătorul se obligă să cumpere acest tutun”, respectiv livrarea unei

cantități de 910,8 tone tutun, la prețul de 1.155 euro/tonă, în valoare totală

de 1.051.540 euro.

Referitor la condițiile

de plată la pct. 2.2 se preciza: „Cumpărătorul îi va plăti vânzătorului după cum

urmează: un avans de 400.000 euro în termen de 30 de zile de la semnarea prezentului

contract; a doua parte a sumei până la 15 mai 2008, iar restul sumei convenite va

fi virat în termen de 30 de zile de la livrarea ultimului lot de tutun”.

Printre condițiile vizând

calitatea mărfii s-a precizat că tutunul nu trebuie să fie mucegăit și să nu aibă

insecte vii și substanțe străine.

La pct. 7 din contract

au fost menționate și documentele însoțitoare ale mărfii și anume: factura

comercială, foaia de expediție, lista furniturilor/lista greutăților,

certificat de conformitate, certificat fitosanitar, certificat de afumare, certificat

de origine și alte documente în instrucțiunile de livrare.

În data de 22

septembrie 2008 prin actul adițional nr. 1 la contractul din 30 noiembrie 2007 s-a

prelungit valabilitatea acestuia până la data de 30 martie 2009; prin acest act

părțile au convenit ca livrarea mărfii să se facă sub supraveghere fiscală, prin

sigilare în condiția FCA F. depozit Urziceni, București, Rm. Sărat, Sf. Gheorghe

și Tg. Jiu. La data încheierii actului adițional (se mai consemnează) vânzătorul

a primit de la cumpărător avansul de 400.000 euro.

Actul adițional a fost

stampilat cu siglele celor două persoane juridice și a fost semnat de directorul

general, inculpatul D.V. și R.M.

Începând cu luna august

2008, activitatea antrepozitului fiscal de la Sf. Gheorghe a fost suspendată datorită

neefectuării plății de către SC G.T. SA pentru acciza datorată.

La data de 25

ianuarie 2008 între SC C. SRL (prin R.M.) și inculpata SC G.T. SA (prin președintele

executiv, inculpatul C.A.) s-a perfectat contractul de împrumut nr. 1 prin care

societatea italiană împrumuta cu suma totală de 450.000 euro societatea română,

termenul de rambursare fiind stabilit pentru data de 31 decembrie 2008, termen ce

a fost modificat prin actul adițional nr. 1 la contract, act încheiat la data de

15 octombrie 2008 (pentru inculpata persoana juridică prin director general - inculpatul

D.V.), termenul de scadența devenind 31 octombrie 2008.

La dosar nu a fost identificat

vreun document care să-l împuternicească pe directorul general să reprezinte societatea

în operațiuni de împrumut de genul celor încheiate cu partenerul italian (acționarul

majoritar al firmei române), la data încheierii actului adițional reprezentant legal

al SC G.T. SA fiind inculpatul C.A. (președinte executiv până în luna noiembrie

a anului 2008).

La dosar s-a identificat

depoziția de încasare externă din data de 31 octombrie 2008 pentru suma de 450.000

euro, reprezentând „suma acordată de C. conform contract”, suma încasată în contul

de valuta nr. 25110.euro deschis la E. Bank România SA.

În evidența contabilă

a SC G.T. SA, împrumutul primit s-a efectuat prin articolul contabil din data de

31 ianuarie 2008 „5124 - conturi la bănci în valută - analitic 060 = 455, „asociați-conturi

curente”, analitic 1600 cu suma de 1.665.495 RON (450.000 euro la cursul de 3.7011

RON)”.

La data de 13

noiembrie 2008 între SC C. SRL (prin reprezentant R.M.) și inculpata SC G.T. SA

(prin reprezentant, inculpatul D.V.) a intervenit un contract de novație autentificat

din 13 noiembrie 2008 la BNP J. prin care „având în vedere contractul comercial

de livrare marfa din 30 noiembrie 2007 încheiat între părți, precum și demersurile

făcute în temeiul art. 720

1

C. proc. civ., în scopul soluționării pe

cale amiabilă a situației litigioase determinate de neexecutarea de către debitoare

a clauzelor contractuale și a preîntâmpinării unui proces, părțile au convenit următoarele:

- C. SRL la act de imposibilitatea

SC G.T. SA de a-și îndeplini obligațiile ce decurg din contractul din 30

noiembrie 2007, respectiv de a expedia produsele ce fac obiectul acestuia;

- SC G.T. SA recunoaște

că a încasat de la C. SRL, în baza acestui contract, un avans în sumă de 500.000

euro (SC G.T. SA a emis către SC C. SRL factura din 6 octombrie 2008 reprezentând

avans marfă, conform invoice din 18 decembrie 2007 pentru suma de 400.000 euro și

invoice din 6 octombrie 2008 pentru suma de 100.000 euro, pentru cele doua invoice

neîntocmindu-se facturi interne și nefiind înregistrate în evidența juridică la

momentul întocmirii lor; prin factura fiscală din 30 decembrie 2008 SC G.T. stornează

factura fiscala din 6 octombrie 2008 reprezentând avans pentru suma de 500.000 euro,

echivalentul sumei de 1.793.020 RON.

- făcând aplicarea

art. 1128 pct. 1, art. 129 și art. 130 C. civ., părțile, de comun acord, hotărăsc

prin prezenta să transforme prin novație raportul juridic obligațional, prin

schimbarea obiectului contractului din contract de vânzare-cumpărare marfă în contract

de împrumut de folosință, astfel:

Pentru creanța de 500.000

euro, avans încasat de debitor în contractul sus-amintit, operează, începând de

astăzi, data autentificării prezentului contract, transformarea obligației în împrumut

de folosință.

Potrivit noului raport

juridic, debitorul împrumutat va reține suma respectivă, 500.000 euro, cu titlu

de împrumut până la data de 21 noiembrie 2008, când se obligă să o restituie în

totalitate, fără plata altor dobânzi, daune sau penalități. Creditorul împrumutător

este de acord ca suma respectivă să fie reținută și folosită de creditorul împrumutat

cu titlu de împrumut de folosință până la termenul de 21 noiembrie 2008, când acesta

urmează să o restituie integral, fără plata altor dobânzi, penalități sau daune

interese. Începând cu data autentificării prezentului înscris, obligațiile reciproce

din contractul din 30 noiembrie 2007 se sting, inclusiv garanțiile ce îl însoțeau,

operând transformarea acestuia în contract de împrumut de folosință”.

S-a impus a fi menționat

faptul ca la data de 13 noiembrie 2008, data perfectării contractului de novație,

SC G.T. SA avea capacitatea de a preda marfa către SC C. SRL în integralitatea ei,

astfel cum rezulta din evidența contabilă a firmei; conform datelor din balanța

de verificare întocmită de SC G.T. SA la 31 octombrie 2008, contul 301 „materii

prime”, reprezentând tutun brut, înregistră un sold de 18.019.426,7 RON, în condițiile

în care valoarea tutunului ce trebuie livrat conform contractului de vânzare cumpărare

era de aproximativ 3.891.855 RON (aceasta suma reprezentând valoarea întregului

contract care urma să se deruleze până în martie 2009).

Urmare a contractului

de novație, în contabilitatea SC G.T. SA s-a înregistrat nota de contabilitate

din 30 noiembrie 2008.

Prin aceste înregistrări,

în contabilitatea firmei se înregistra un sold debitor fictiv al contului clienți

în sumă de 1.793.020 RON aferent contractului de novație (soldul debitor al contului

de clienți reprezintă sumele datorate societății de clienții săi), concomitent cu

înregistrarea în creditul contului 455 a unei datorii de 1.793.020 RON. În concluzie,

prin aceste înregistrări contabile, societatea avea de încasat de la clientul SC

C. SRL aceeași sumă pe care o datora asociatului său SC C. SRL (în termeni compensatorii

efectul ar fi fost zero). Ori, prin novație, s-a vrut ca suma de bani încasată de

la clientul C. SRL cu titlu de avans să fie considerată dată cu împrumut de către

asociatul C. SRL, împrumut care trebuia plătit.

Pentru legalitatea și

transparența contractului de novație, și având în vedere că pentru avansul

încasat SC G.T. SA emisese în 06 octombrie 2008 factura fiscală, la acest moment

trebuia emisă și factura fiscală de stornare a avansului.

Cu privire la natura juridică

a novației s-au făcut următoarele precizări:

Conform art. 1128 - 1129

C. civ., „novația reprezintă un act juridic prin care o obligație nouă și cu alt

conținut se substituie unei obligații vechi care se stinge”.

Cu alte cuvinte, novația

este un mod de transformare a obligațiilor care are ca principale efecte: stingerea

obligației vechi împreună cu toate garanțiile sale și nașterea unei noi

obligații cu caracter contractual.

În speță, novația

este una obiectivă, prin schimbarea avansului de 500.000 euro, achitat cu titlu

de plată parțială de către SC C. SRL, în împrumut de folosință cu scadență,

cu stingerea în același timp a obligației principale a învinuitei SC G.T. SA, respectiv

predarea (expedierea) celor 871,2 t. tutun brut către cumpărător (prin invocarea

în fals a imposibilității executării acestei obligații) și stingerea obligației

de plată din partea SC C. SRL, a diferenței de preț.

Printre condițiile novației

au fost condițiile generale de validitate ale contractelor și, respectiv, condițiile

speciale, cum ar fi: intenția părților de a nova (animus novandi), existența

unei obligații vechi valabile care să se stingă prin novație, acordul părților

de a naște o nouă obligație care să o înlocuiască pe cea veche, obligația

nouă să conțină un element nou față de cea veche (în speță obiect, cauză).

În data de 25

noiembrie 2008 (la mai puțin de 2 săptămâni după încheierea contractului de novație),

între C. SRL (prin reprezentant R.M.) și inculpata SC G.T. SA (prin reprezentant,

inculpat D.V.) s-a încheiat convenția de dare în plată autentificată din 25

noiembrie 2008 la BNP J., având consemnată la art. II-III, următoarea cauză/obiect:

„având în vedere contractul de împrumut nr. 1 din 25 ianuarie 2008, prin care creditorul

împrumutător a împrumutat debitorului împrumutat suma de 450.000 euro, din care,

la termenul scadent, la 31 octombrie 2008, stipulat prin actul adițional nr. 1 din

15 octombrie 2008, mai sunt de restituit 144.133,5 euro, așa cum reiese din evidența

contabilă și contractul de novație intervenit între aceleași părți, autentificat

la BNP J. la 13 noiembrie 2008, prin care creanța debitorului împrumutat, în

sumă de 500.000 euro, provenită din contractul comercial din 30 noiembrie 2007,

a fost transformată în împrumut, cu scadență la data de 26 noiembrie 2008,

părțile constată că ambele creanțe sunt exigibile și în total sunt în valoare

de 644.133,5 euro. C. SRL a luat act de imposibilitatea SC G.T. SA de a-și îndeplini

întocmai obligațiile ce decurg din cele două contracte, respectiv de a restitui

integral sumele încasate cu titlu de împrumut, și pentru a evita nașterea unor

litigii și cheltuieli suplimentare, părțile convin de comun acord să stingă obligațiile

reciproce din ambele contracte prin darea în plată, astfel:

SC G.T. SA, pentru stingerea

obligației în sumă de 644.133,5 euro ce o are de achitat către creditorul împrumutător

conform contractelor menționate mai sus, dă în plată cantitatea de 871,2 t. tutun

brut, neprelucrat, proprietatea acestuia, după cum urmează: (se consemnează într-un

tabel proveniența, cantitatea ș.a.).

Transmiterea dreptului

de proprietate asupra produselor date în plată are loc astăzi, data autentificării

prezentului înscris, fără nici o altă formalitate, transmiterea posesiei urmând

a se face în termen de 3 zile de la autentificarea prezentei pe bază de proces-verbal

semnat de reprezentanții ambelor părți. După punerea în posesie, părțile convin

ca produsele date în plată să rămână în depozitul debitorului împrumutat până cel

târziu la data de 20 februarie 2009”.

În plus, în capitolul

IV privind declarațiile părților, creditorul împrumutător, prin reprezentant legal,

declară, printre altele: „cunoaște situația de fapt și de drept a produselor luate

în plată și declară că nu există nici un impediment legal de preluare a acestora

în proprietate”.

În fine, la capitolul

V intitulat „clauze finale” se consemnează: „noi, reprezentanții părților, am luat

la cunoștință de dispozițiile Legii nr. 656/2002 privind spălarea banilor, astfel

cum a fost completată prin Legea nr. 230/2005 și ale Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea

și combaterea evaziunii fiscale și dispozițiile Legii nr. 163/2005 privind modificările

aduse C. fisc.”.

Cât privește natura juridică

a dării în plată, conform C. civ., aceasta a reprezentat o modalitate de stingere

a obligațiilor contractuale. Ea a fost definită ca fiind operația juridică

(mijlocul de stingere a obligațiilor) prin care debitorul executat către creditorul

său o altă prestație decât cea la care s-a obligat la încheierea raportului

juridic. Această schimbare a prestației s-a făcut numai cu consimțământul creditorului

și a avut ca principal efect stingerea datoriei prin plată.

Darea în plată nu a reprezentat

decât un accesoriu al principalului care l-a reprezentat raportul juridic inițial;

prin urmare, interpretarea efectelor fiscale ale unui astfel de instrument juridic

de plată nu a fost făcută decât în strânsă legătura și condiționat de raportul

juridic din care a izvorât obligația de plată, în speță, novația, cu condiția

verificării validității acesteia (încălcarea ordinii publice, frauda legii,

cauza ilicită sau morală, lipsa cauzei).

La data de 26

noiembrie 2008 a fost încheiat procesul verbal de predare-primire din 26

noiembrie 2008 între C. Italia, în calitate de creditor împrumutător și SC G.T.

SA, în calitate de debitor împrumutat, în care se precizează: „Având în vedere prevederile

Convenției de dare în plata semnată de cele doua părți (…), părțile au procedat

la transmiterea posesiei cantității de 871,2 tone tutun brut, prin predarea-primirea

celor 4356 cutii pline cu tutun corespunzător (…)”. În procesul verbal se mai consemnează

că tutunul nu a fost ridicat de C. SRL ci păstrat în depozitele SC G.T. SA cu mențiunea

„până cel târziu 20 februarie 2009”, termen până la care nu s-a achitat chirie.

În perioada 7 aprilie

2009 - 30 aprilie 2009, printr-un număr de 44 de transporturi, tutunul a fost transportat

din România în Italia, unde conform documentelor aflate la dosarul cauzei, a fost

recepționat de către S. - o organizație de drept public.

Din analiza datelor înscrise

în anexa nr. 2 la raportul de expertiză fiscal contabilă judiciară dispusă în cauză

a rezultat următoarele:

În legătura cu tutunul

transportat din depozitul de la Sf. Gheorghe:

- tutunul a fost încărcat

sub supraveghere vamală, în 10 camioane, care au fost sigilate de către inspectorii

vamali;

- au fost prelevate probe

de tutun în vederea analizei pentru determinarea caracteristicilor acestuia;

- la dosarul cauzei nu

au fost identificate buletine de analiză referitoare la tutunul transportat din

aceasta locație;

- încadrarea tarifară

a tutunului transportat din această locație a fost: 2401208510 - Tutunuri uscate

cu fum (flue cured) de tip Virginia, din cadrul poziției tarifare 2401 - Tutunuri

brute sau neprelucrate, deșeuri de tutun.

În legătura cu tutunul

transportat din

depozitul

de la Târgu Jiu:

-

tutunul a fost încărcat

sub supraveghere vamală, în 7 camioane, care au fost sigilate de către inspectorii

vamali;

- conform

proceselor-verbale de prelevare nr. 452 - 460 din 04 martie 2009, prelevarea de

probe a fost făcută din tutunul aflat în depozit;

- la dosarul cauzei nu

au fost identificate buletine de analiză referitoare la tutunul transportat din

această locație;

- încadrarea tarifară

a tutunului transportat din această locație a fost: 2401208510 - Tutunuri uscate

cu fum (flue cured) de tip Virginia, din cadrul poziției tarifare 2401 - Tutunuri

brute sau neprelucrate; deșeuri de tutun.

În legătura cu tutunul

transportat din depozitul de la Râmnicu Sărat:

- tutunul a fost încărcat sub supraveghere vamală, în 13 camioane, care

au fost

sigilate

de către inspectorii vamali;

- au fost prelevate probe

doar din două camioane;

- la dosarul cauzei a

fost identificat buletinul de analize din 23 iunie 2009, cu clasificația tarifară

propusă: cod 2401203599, din cadrul poziției tarifare 2401 - Tutunuri brute sau

neprelucrate; deșeuri de tutun;

- încadrarea tarifară

a tutunului transportat din această locație a fost: 2401208510 - Tutunuri uscate

cu fum (Oue cured) de tip Virginia, din cadrul poziției tarifare 2401 - Tutunuri

brute sau neprelucrate, deșeuri de tutun.

În legătura cu tutunul

transportat din depozitul de la Urziceni:

-

tutunul a fost încărcat

sub supraveghere vamală, în 13 camioane, care au fost sigilate de către inspectorii

vamali;

- nu au fost prelevate

probe de tutun în vederea analizei pentru determinarea caracteristicilor acestuia;

- încadrarea tarifară

a tutunului transportat din această locație a fost: 2401208510 - Tutunuri uscate

cu fum (flue cured) de tip Virginia, din cadrul poziției tarifare 2401 - Tutunuri

brute sau neprelucrate; deșeuri de tutun.

În legătura cu tutunul

transportat din depozitul de la București:

- tutunul a fost încărcat

fără supraveghere vamală, într-un camion;

- nu au fost prelevate

probe de tutun în vederea analizei pentru determinarea caracteristicilor acestuia;

- încadrarea tarifară

a tutunului transportat din această locație a fost: 2401208510 - Tutunuri uscate

cu fum (flue cured) de tip Virginia, din cadrul poziției tarifare 2401 - Tutunuri

brute sau neprelucrate; deșeuri de tutun.

Prin urmare, pentru toată

cantitatea de tutun dat în plată, încadrarea tarifară a fost: 2401208510 - tutunuri

uscate cu fum (flue cured) de tip Virginia, din cadrul poziției tarifare 2401 -

tutunuri brute sau neprelucrate, deșeuri de tutun.

Referitor la diligentele

părților pentru punerea în executare a dării în plată acestea s-au manifestat pe

două planuri: un prim plan a fost acela prin care părțile au efectuat demersuri

de predare/primire faptic și scriptic, a tutunului brut conform obligațiilor asumate

și un al doilea plan a fost reprezentat de continuarea demersurilor oficiale, concertate

prin care acestea doreau să obțină acordul autorităților pentru transferarea

tutunului brut în afara României.

În declarația dată în

cursul urmăririi penale, menținută în față instanței, inculpatul D.V. a arătat că:

„(...) încă de la intrarea vigoare a Ordinului nr. 800/2008 societatea G.T. SA și

eu, în calitate de director general, am depus diligențe formale la aceste autorități

ale statului, pentru a fi îndrumat și cu intenția clară ca operațiunea de transfer

a tutunului brut (care face obiectul cauzei) să se facă cu respectarea legii

(...) După această primă scrisoare (n.n. înregistrată la A.N.A.F. - Direcția Generală

de Administrare a Marilor Contribuabili din 10 iulie 2008) - prin care solicitam

eliberarea unui extras de rol privind obligațiile fiscale la bugetul de stat, necesar

pentru autorizarea ca operator economic comerciant de tutun (conform ordinului nr.

800/2008) - D.G.A.M.C. București ne-a comunicat verbal că certificatul fiscal îl

eliberează numai cu repunerea pe rolul societății a tuturor datoriilor, ce constituie

obiectul ajutorului de stat acordat societății prin O.G. nr. 45/2004 în cuantum

de cca. 125.000.000 euro, la care calculează penalități și majorări de întârziere

de cam aceeași valoare și începe executarea silită a societății. În fapt, acest

lucru s-a și întâmplat începând cu luna septembrie 2009, când D.G.A.M.C. București

a repus pe rol datoria ce constituia obiectul ajutorului de stat conform O.G. nr.

45/2004, a calculat majorări și penalități la zi și a început executarea silită.

Ca să evităm executarea silită am renunțat la eliberarea certificatului fiscal care

reiese din scrisoarea la care am făcut referire mai sus și mai reiese și din scrisoarea

adresată către Autoritatea Națională a Vămilor (sub nr. 43611 din 01 august 2008).

(...) În prima fază, mai exact perioada septembrie-noiembrie 2008 am încercat să

respect prevederile contractului din 30 noiembrie 2007, în sensul de a vinde marfa

în condiții FOB Constanța cumpărătorului SC C. SRL. Pentru că Autoritatea Națională

a Vămilor mi-a solicitat documente suplimentare și nu mi-a asigurat supravegherea

fiscală, am fost nevoit să facem un act adițional la contractul din 30

noiembrie 2007 în sensul de modificare a condiției de livrare din FOB Constanța

în franco - depozit SC G.T. SA cu condiția ca marfa să plece sub supraveghere fiscală.

Nici în această variantă nu s-a realizat livrarea tutunului, deoarece Autoritatea

Națională  a Vămilor nu a asigurat supravegherea fiscală cerută de SC G.T. SA, conform

scrisorilor primite de la autorități. În aceste condiții, ca să evit litigiul cu

C. SRL, care pornea de la neîndeplinirea obligației SC G.T. SA de a livra marfa,

în condițiile în care primise deja un avans de 500.000 euro de la C. SRL, am fost

de acord să transferăm marfa către SC C. SRL, în depozitele SC G.T. SA, întocmind

în acest sens procese-verbale de predare-primire. În procesul verbal de predare-primire

din 26 noiembrie 2008 se precizează obligația SC C. SRL de a-și lua marfa din aceste

depozite până la data de 20 februarie 2009 (...)”.

În fapt, inculpatul D.V.

a recunoscut în declarația sa, în mod indirect, că novația și darea în plată au

fost niște artificii juridice generate de imposibilitatea obiectivă a primirii autorizației

ca operator economic comerciant de tutun conform ordinului nr. 800/2008 și, pe cale

de consecință, din cauza refuzului Autorității Naționale a Vămilor de a realiza

supravegherea fiscală.

De altfel, din adresa

din 31 iulie 2008 emisă de SC G.T. SA și semnată de inculpatul D.V., a rezultat

că acesta era conștient de imposibilitatea îndeplinirii condițiilor de autorizare

în vederea vânzării de tutun din considerente ce țineau de imposibilitatea

obținerii certificatului fiscal, care era condiționat de achitarea datoriilor:

„Conform prevederilor legale pentru comercializare tutun brut sau parțial prelucrat

este necesară obținerea unei autorizații de comercializare tutun brut și/sau

tutun parțial prelucrat (ordinul nr. 800/2008). SC G.T. SA a fost privatizată în

anul 2004 și a obținut anumite facilități fiscale pe baza unui program de redresare

cu termen de finalizare 2010. Întrucât acest program de redresare este în derulare,

SC G.T. SA nu poate obține un certificat fiscal necesar depunerii documentației

conform ordinului nr. 800/2008.”

Motivația pentru care

cele două autorități au refuzat cererile SC G.T. SA a fost una de natură obiectivă

și a pornit de la aplicarea legii, așa cum a rezultat și din corespondența purtată

de SC G.T. SA cu Autoritatea Națională a Vămilor.

Inculpata SC G.T. SA (aspect

confirmat și de inculpatul D.V.) a efectuat mai multe adrese către Autoritatea Națională

a Vămilor - Direcția supraveghere accize și operațiuni vamale și Direcția regională

pentru accize și operațiuni vamale Constanța, Ialomița, respectiv: nr. AA

din 30 septembrie 2008, nr. BB din 30 septembrie 2008, nr. CC din 15 octombrie 2008,

nr. DD din 16 octombrie 2008, prin care notifică autoritățile cu privire la faptul

că va exporta prin Portul Constanța cantitatea de cca.960 t. tutun brut neprelucrat

cu încărcare/livrare din depozitele Sf. Gheorghe, Rm. Sărat, Tg. Jiu, București,

Urziceni, solicitând totodată acordarea sprijinului în vederea sigilării containerelor

și efectuarea operațiunilor legale.

Răspunsul autorităților

vamale a fost unul ferm, avizarea operațiunilor SC G.T. SA fiind condiționată de

respectarea ordinului A.N.A.F. nr. 800/2008, așa cum a rezultat din adresele din

11 septembrie 2008 și din 30 octombrie 2008 ale Direcției supraveghere accize și

operațiuni vamale, adresa din 01 septembrie 2008 a M.E.F. - Direcția de legislație

în domeniul accizelor, adresele din 15 octombrie 2008, din 17 octombrie 2008 și

din 31 octombrie 2008 ale Direcției județene pentru accize și operațiuni vamale

Ialomița - Compartimentul analiză de risc.

Formulările autorităților

fiscale au fost următoarele:

- în adresa din 15

octombrie 2008 a Compartimentului analiză de risc din cadrul D.J.A.O.V. Ialomița:

„(…) ca să putem da curs solicitării dv. de a asigura supravegherea fiscală/vamală

a transferului de stocuri de tutun prin sigilarea mijlocului de transport până la

punctul de destinație, cu condiția respectării ordinului A.N.A.F. nr. 800/2008,

a adresei M.E.F. - Direcția legislație în domeniul accizelor nr. 286024 din 01

septembrie 2008, precum și prezentarea în scopul analizării și verificării a documentelor

de calitate și conformitate a mărfii, a documentelor comerciale, a contractelor

și analizelor de laborator specifice (...)”;

- în adresa din 17

octombrie 2008 a Compartimentului analiză de risc din cadrul D.J.A.O.V. Ialomița.

„(...) în conformitate cu prevederile pct. 4

2.1

alin. (1), teza I, teza

II și teza III din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind

C. fisc. aprobate prin H.G. nr. 44/2004 cu modificările și completările ulterioare

operatorii economici care doresc să comercializeze tutun brut sau tutun parțial

prelucrat pot desfășura această activitate numai în baza unei autorizații eliberate

în acest scop în conformitate cu prevederile Ordinului A.N.A.F. nr. 800/2008 (...),

deplasarea tutunului brut sau tutunului parțial prelucrat între operatorii economici

comercianți, trebuie însoțită de un document comercial, în care va fi înscris

numărul autorizației operatorului economic expeditor. În vederea stabilirii cu exactitate

a tipului de operațiune pe care o solicitați să ne comunicați dacă aveți

calitatea de operator economic sau cea de antrepozitar, în conformitate cu precizările

de la M.E.F. cu adresa din 01 septembrie 2008 (...)”;

- în adresa din 30

octombrie 2008 a Direcției supraveghere accize și operațiuni vamale: „Cu privire

la intenția SC G.T. SA de a efectua operațiuni comerciale intracomunitare și

extracomunitare (export) având ca obiect cca. 960 t. brut neprelucrat (strips),

veți avea în vedere pe lângă măsurile de control și supraveghere dispuse anterior

și prevederile Ordinului M.E.F. nr. 800/2008 pentru aprobarea modelului cererii

de autorizare ca operator economic comerciant de tutun brut și/sau tutun parțial

prelucrat, al autorizației de operator economic comerciant de tutun brut și/sau

tutun parțial prelucrat și a instrucțiunilor privind procedura de soluționare

a cererii de autorizare a operatorilor economici care doresc să comercializeze tutun

brut (...)”;

- în adresa din 01

septembrie 2008 a M.E.F. - Direcția de legislație în domeniul accizelor (către

Autoritatea Națională a Vămilor) se consemnează, printre altele: „(...) în ceea

ce privește prevederea de la pct. 4

2.1

al Titlului VII din Normele metodologice

aprobate prin H.G. nr. 44/2004 cu modificările și completările ulterioare în temeiul

căreia a fost emis Ordinul A.N.A.F. nr. 800/2008, precizăm că sub incidența prevederii

respective intră operatorii economici care comercializează tutun brut sau tutun

parțial prelucrat, ca activitate distinctă de cea a antrepozitarilor. În cazul prezentat

de SC G.T. SA, considerăm că stocurile de tutun care se prezintă în diferite forme

de prelucrare (tutun brut, tutun parțial prelucrat) ce se găsesc fizic în sucursalele

societății cărora le-a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal și înregistrate

în evidențele societății, pot fi valorificate direct către clienți sau pot fi transferate

către propriul antrepozit fiscal de producție sub supraveghere fiscală, potrivit

celor menționate mai sus (...)”.

Prin adresa din 26

februarie 2009 Ministerul Finanțelor Publice - Direcția de legislație în domeniul

accizelor a răspuns Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția de supraveghere și

operațiuni vamale, confirmând punctul de vedere al acesteia privind incidența Ordinului

nr. 800/2008: „Având în vedere prevederile pct. 4

2.1

de la Titlul VII

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate

prin H.G. nr. 44/2004 cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu

Ordinul A.N.A.F. nr. 800/2008 și cu instrucțiunile de supraveghere specifice

autorității vamale, deplasarea pe teritoriul României a tutunului brut sau a tutunului

parțial prelucrat din depozitele SC G.T. SA trebuie să fie însoțită de documentul

comercial în care să fie înscris numărul autorizației eliberate în acest scop. (...)

Referitor la punctul dv. de vedere privind exigibilitatea accizelor datorate pentru

alte tutunuri de fumat ca urmare a transferului de proprietate ce a avut loc între

SC G.T. SA și SC C. SRL considerăm că articolul invocat de dv. nu este aplicabil.

Precizăm însă că, pentru transferul cantității de 871,2 t. tutun brut aflat în diverse

locații în custodia SC G.T. SA, trebuie asigurate în vederea prevenirii oricăror

tentative de fraudă măsurile de supraveghere promovate prin Ordinul A.N.A.F. nr.

800/2008”.

Prin adresa din 04

martie 2009, urmare a răspunsului Ministerului Finanțelor Publice - Direcția de

legislație în domeniul accizelor, Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat

din nou precizări în legătură cu aplicarea prevederilor pct. 4

2.1

din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc.

De altfel, urmare acestei

corespondențe, prin adresa din 25 martie 2009, Autoritatea Națională a Vămilor

- Direcția supraveghere accize și operațiuni vamale comunică C. SRL răspunsul în

sensul incidenței dispozițiilor Ordinului A.N.A.F. nr. 800/2008 cu privire la transferul

cantității de 871,2 t. tutun brut aflat în diverse locații în custodia SC G.T. SA.

În data de 26 martie 2009

inculpatul C.A. însoțit de apărătorii aleși, av. B.D. și B.M., au solicitat audiență

la ministrul Finanțelor Publice.

În lipsa acestuia au fost

primiți de către consilierul personal al ministrului Finanțelor, numitul B.I.G.,

în biroul său.

Cu această ocazie, inculpatul

C.A., cu sprijinul celor doi avocați, au învederat numitului B.I.G. că, deși au

purtat o corespondență cu Ministerul Finanțelor Publice, cu privire la transferul

proprietății tutunului de la SC G.T. SA la C. SRL, acesta au dat doar răspunsuri

confuze, iar Autoritatea Națională a Vămilor nu i-a lăsat să ridice tutunul din

depozite.

Cu privire la modul de

derulare a discuției și la abordarea subiectului, numitul B.I.G., în declarația

din 04 octombrie 2010 a arătat: „(...) C.A. și avocații firmei G.T. SA mi-au prezentat

faptul că firma d.lui N. datora firmei C. SRL o sumă de bani și că, în schimbul

acestei sume, au primit o cantitate de tutun, aspect cosemnat într-un act notarial.

Reprezentanții firmei C. SRL (...) au mai precizat că acest act notarial s-a încheiat

în toamna anului 2008 și că tutunul se află și acum în depozitele firmei d.lui N.,

și că începe să se strice, deoarece Autoritatea Națională a Vămilor nu-i lasă să-l

ridice, pe considerentul că acel act notarial nu este bun (...)”

În declarația consemnată

în procesul verbal de confruntare cu privire la aceleași aspecte, numitul B.I.G.

a arătat: „Urmare a acestei înțelegeri s-a făcut un act notarial între cele

două părți a cărui aplicare însă, este blocată de Autoritatea Națională a Vămilor.

Reprezentanții SC C. SRL mi-au prezentat acel act și se plângeau că de 6 luni de

zile sunt blocați de Autoritatea Națională a Vămilor, iar marfa se deteriorează”.

În vederea lămuririi lucrurilor,

numitul B.I.G. l-a chemat în biroul său pe martorul C.B. (directorul general al

Direcției juridice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice).

După prezentarea speței,

martorul și-a declinat competența, motivând că nu este de competența sa (a direcției

juridice pe care o conducea) lămurirea situației, indicând-o pe inculpata B.L. ca

fiind persoana care „ține locul directorului Direcției de legislație în domeniul

accizelor”.

Audiat fiind de către

instanță martorul B.I.G. a declarat:” (..) În data de 26 martie 2009 inculpatul

C.A. însoțit de apărătorii acestuia au solicitat o audiența la Ministrul Finanțelor

Publice. Eu din câte cunosc aceștia nu au solicitat în scris o audiența la Ministrul

Finanțelor Publice. Eu am fost contactat telefonic și am fost de acord să discut

cu persoanele solicitante întrucât ministrul nu era prezent în acel moment, la acea

dată eu eram consilierul ministrului Finanțelor. Eu nu cunoșteam persoanele

ce doreau să intre în audientă în condițiile descrise. Au mai existat anterior situații

similare celei la care fac referire, dl ministru personal ne-a rugat pe noi, consilierii

dânsului să acordăm audiențe în absența acestuia. Inculpatul C.A., prin

avocații dânsului, întrucât acesta nu vorbea foarte bine limba româna, mi-a

spus că a derulat unele afaceri cu firmele domnului N., eu neștiind despre

cine este vorba. De la aceștia am aflat că firma dl N. datora o sumă de bani inculpatului

C.A. și că pentru această sumă acea persoană a remis o cantitate de tutun inculpatului.

Am aflat că situația la care făceau referire se petrecuse undeva în toamna anului

2008, am aflat acest lucru de la persoanele primite în audiență la acea dată.

Mi s-a spus totodată că deși marfa le aparține și se află în depozitele firmei dl

N. din toamna anului 2009, marfa nu poate fi ridicată întrucât Autoritatea Națională

a Vămilor nu le permite acest lucru. Eu nu am înțeles foarte exact despre ce este

vorba și am solicitat prezenta directorului general, C.B. Solicitanții mi-au

mai spus și faptul că deși au efectuat numeroase adrese către Autoritatea Națională

a Vămilor nu au primit un răspuns lămuritor astfel că nu pot ridica marfa, perisabilă

fiind. La solicitarea mea numitul C.B. s-a prezentat, avocații inculpatului

au prezentat și acestuia situația și aceasta persoană și-a declinat competența apreciind

că unei alte direcții i-ar reveni competența formulării unei opinii, fiind

vorba de direcția legislație, mai exact, B.L. În raport de cele menționate

de B.C., în vederea rezolvării situației, a fost solicitată inculpatei B.L., care

s-a prezentat în birou. Și de aceasta dată avocații inculpatului C.A. au prezentat

situația. Când a fost prezentată situația descrisă inc B.L., B.C. nu se mai afla

în birou. Nici B.C. și nici B.L. nu se aflau în subordinea serviciului la care eu

aveam calitatea de consilier. Eu am rugat-o pe inculpata B.L. să dea un răspuns

legal cererii formulate. Din discuții am dedus că urma ca cei în cauză să formuleze

o solicitare în vederea rezolvării situației acestora. Eu am încercat să iau legătura

cu directorul adjunct al Direcției vămilor pentru că nu am înțeles exact ce se întâmplă.

Eu am reușit în cele din urmă să discut cu dl C. de la Direcția vămilor, acesta

mi-a spus ca au cunoștință de situația prezentată de mine succint, că este un caz

mai complex și să nu ne implicăm pentru că știu despre ce este vorba și știu

ce au de făcut. Eu am aflat de răspunsul dat solicitării formulate de inc C.A. și

apărătorii acestuia la momentul la care am fost chemat de D.N.A. în vederea audierii.

Urmare discuției purtate cu directorul general adjunct al vămilor a apreciat

că nu se impune aducerea la cunoștință a acestei situații și Ministrului Finanțelor.

Discuția la care am făcut referire s-a purtat în timpul programului meu de lucru.

Noi nu aveam un program riguros de audiențe la nivelul Ministerului Finanțelor.

Așa cum am menționat și în declarația dată în cursul urmăririi penale, L.B. se afla

în subordinea secretarului de stat, I.G. Din câte cunosc, Autoritatea Națională

a Vămilor nu se subordona în nici un mod direcției din minister condusă de

I.G. Așa cum am arătat eu nu am verificat dacă s-a formulat un răspuns solicitărilor

făcute în condițiile descrise. După ce am vorbit cu directorul de la vamă și acesta

mi-a spus că au cunoștință de situația din speță eu nu am mai discutat cu B.L. Cu

G.I. nu am discutat despre acest caz nimic și nici despre aceste cazuri. Eu am mai

menționat că nu am solicitat un termen, ci doar să se dea un răspuns la situația

învederată. În opinia mea situația prezentat era ciudată, m-am gândit că marfa este

perisabilă și trebuie dat un răspuns. Eu nu am adus la cunoștință niciuneia dintre

inculpat răspunsul primit de mine, neoficial, telefonic, în condițiile prezentate

de la dl C., directorul general adjunct al vămilor. Arăt că B.C. mi-a spus că ar

trebui să solicit prezenta inc B.L. care ar putea să dea un răspuns la solicitarea

formulată, dar nu știu de ce a făcut această mențiune. În opinia mea inc

B.L., în birou nu a lăsat impresia că ar cunoaște situația prezentată de inc C.A.

prin apărătorii acestuia. Eu nu pot să spun că în numele meu personal am acordat

audiența, ci așa cum am arătat, dl ministru ne-a solicitat nouă consilierilor ca

în situațiile în care nu este prezent și se solicită audiențe noi să primim

în audiențe persoanele solicitante. Eu nu m-am interesat ulterior întrevederii

dacă problema prezentată de inculpatul C.A. era de competența Ministerului Finanțelor,

nu am făcut altceva decât să primesc în audiență un solicitant insistent. Fac

precizarea la acel moment, nu s-a discutat despre taxe, accize ci doar de posibilitatea

inculpatului de a ridica marfa în situația prezentată. Avocații inculpatului

C.A. aveau numeroase înscrisuri, am aruncat și eu ochii asupra acestora dar erau

chestiuni juridice și mă depășeau de asta am solicita sprijinul departamentului

legislației”.

În aceeași împrejurare

numitul B.I.G. i-a solicitat telefonic inculpatei B.L. să se prezinte în biroul

său.

Aceasta s-a prezentat

luând la cunoștință, în mod