ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1996/2014

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 43 din 22 ianuarie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei - persoana juridica SC G.T. SA, cu sediul social în București, Bd. R., cercetat[ pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului D.V. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului C.A. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei I.G.D. cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei B.L. cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005. În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă față de inculpații SC G.T. SA, D.V. și C.A. În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă promovată de Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Garda Financiară - Comisariatul General față de inculpatele B.L. și I.G.D. În baza art. 353 alin. (3) C. proc. pen. au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților D.V., C.A. și SC G.T. SA, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție din data de 28 septembrie 2010, ora 11,00 și cea din data de 3 mai 2010 ora 12,00 (în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, până la concurența sumei de 186.173.777,29 RON).

Conform art. 353 alin. (3) C. proc. pen. aceste măsuri au încetat de drept dacă persoana vătămată nu a introdus acțiune în față instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. corob. cu art. 346 alin. (2) C. proc. pen. și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător luată asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatelor B.L. și I.G.D. prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție din data de 28 septembrie 2010, ora 11,00. În baza art. 193 C. proc. pen.

a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpata B.L., prin apărător ales, având ca obiect obligarea părții civile la plata cheltuielilor judiciare avansate de inculpată și, în subsidiar reținerea cuantumului total al cheltuielilor efectuate de inculpată în sarcina statului. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. S-a reținut că inculpata SC G.T. SA a dobândit personalitate juridică în anul 1998 având număr de înregistrate J 40/xxx, cu un capital social subscris de 227.251.445 RON. Obiectul principal de activitate al societății l-a reprezentat fabricarea produselor din tutun, iar cel secundar a fost reprezentat de comerțul cu amănuntul și cu ridicata al produselor din tutun.

SC G.T. SA nu are asociați persoane fizice, ci trei acționari persoane juridice, care au dobândit acțiunile după procedura de privatizare a S.N.T.R., astfel: C. SRL Italia - 21,63% din acțiuni; C. Tabacco Limited - Marea Britanie - 24,62% din acțiuni și I. SA cu sediul în București - 53,75% din acțiuni; societatea are 20 de administratori, 13 sucursale și 14 puncte de lucru. Conform prevederilor art. 162 din Legea nr. 571/2003 C. fisc. (art. modificat de pct. 143 al art. I din Legea nr. 343 din 17 iulie 2006 publicată în M. Of.

nr. 662 din 1 august 2006), dispoziții incidente în prezenta cauza în raport de momentul desfășurării activității inculpaților și anume intervalul decembrie 2007 - 30 aprilie 2009, accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producția internă sau din import: bere, vinuri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri; produse intermediare, alcool etilic, tutun prelucrat (lit. f), produse energetice, energie electrică. Potrivit art. 163 lit. a) C. fisc.

produsele prevăzute la art. 162 sunt produse accizabile; la lit. b) din același art. se menționează că producția de produse accizabile reprezintă orice operațiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă, iar la lit. e) legiuitorul a definit antrepozitarul autorizat ca fiind persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă să producă, să transforme, să dețină, să primească și să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal.

Cât privește definiția antrepozitului fiscal aceasta se regăsește în cuprinsul aceluiași art. (163 C. fisc.) la lit. c) menționându-se că acesta (antrepozitul) este locul aflat sub controlul autorității fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exercițiul activității, în condițiile prevăzute de titlul VII și Normele metodologice, regimul suspensiv fiind regimul fiscal conform căruia plata accizelor este suspendată pe perioada producerii, transformării, deținerii și deplasării produselor.

Potrivit prevederilor art. 163 1 din Legea nr. 571/2003 prevederile Cap. I din Titlul VII al legii se aplică pe teritoriul Comunității așa cum este definitiv pentru fiecare stat membru de Tratatul de înființare a Comunității Economice Europene și în special la art. 227 cu câteva excepții și anume la lit. b) din text pentru Republica Italiana: Livigno, Campione d Italia și apele Italiene ale lacului Lugano. Aceste precizări de ordin legislativ (este vorba evident de prevederile legale incidente la momentul desfășurării activităților pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în vigoare la acel moment) se impuneau a fi făcute avându-se în vedere obiectul de activitate al inculpatei SC G.T.

SA și anume fabricarea produselor din tutun și respectiv comercializarea acestora, obiect de activitate în raport de care era necesara calitatea de antrepozitar autorizat a acestei societăți - fiind vorba de producerea și comercializarea de tutun, prin urmare de tutun prelucrat adică un produs accizabil. Pentru acuratețe juridică sub aspectul evoluției legislative în materie fiscală se impune totodată a se menționa că, potrivit art. 15 din Legea nr. 76/2010 de aprobare a O.U.G. nr. 109/2009 pentru modificarea C. fisc. începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile art. 162- 175 4 și art. 178- 206 din Cap.I, al Titlului VII al Legii nr. 571/2003; actualmente disp. art. 162 - 206 se regăsesc urmare intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 109/2009 aprobată prin Legea nr. 76/2010 în forma prezentată la cap.I 1 (art. 206 2 - 206 69 ). Revenind la calitatea de antrepozitar autorizat, necesară inculpatei SC G.T. SA raportat la obiectul de activitate al acesteia, din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că autorizația în cauză a existat pentru următoarele antrepozite fiscale: - antrepozitul fiscal de producție de țigarete și tutun destinat rulării în țigarete situat în județul Covasna, Sf. Gheorghe, str. K.K., conform autorizației din 15 decembrie 2003 - modificată. - antrepozitul fiscal de producție țigarete și tutun destinat rulării în țigarete situat în judet Gorj, Tg. Jiu str. E.T., conform autorizației din 1 ianuarie 2004, autorizație ce a fost revocată prin decizia nr. 560 din 12 decembrie 2007 emisă de Comisia de Autorizare ca urmare a cererii de renunțare depusă de antrepozitar; - antrepozitul fiscal de producție de țigarete și tutun destinat rulării, în țigarete, situat în București, Bd.

R., conform autorizației din 1 ianuarie 2004, autorizație ce a fost revocată prin decizia nr. 560 din 12 decembrie 2007 emisa de Comisia de Autorizare urmare cererii de renunțare depusă de antrepozitar. Pentru locațiile situate în Râmnicu Sărat (str. P.), Urziceni (str. R., judet Ialomita) și Zimnicea (str. P., județ Teleorman) inculpata persoana juridică nu a deținut autorizație. Totodată, conform prevederilor art. 178 C. fisc. (incidente în prezenta cauza pentru argumentele menționate anterior vizând data producerii acțiunii inculpaților) un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea și /sau depozitarea de produse accizabile, neputând fi utilizat însă pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile (cu excepția prevăzută în alin. (5) al art.).

Consecința deținerii de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plății accizelor o constituie plata acestora (art. 178 alin. (4) C. fisc.). Cât privește regimul deplasării produselor accizabile aflate în regimul suspensiv potrivit art. 186 C. fisc. antrepozitarii autorizați sunt recunoscuți ca având aceasta calitate atât pentru circulația națională cât și pentru circulația intracomunitară a produselor accizabile. Produsele accizabile prevazute în art. 162 C. fisc. (printre care figurează și tutunul prelucrat) sunt supuse accizelor în momentul producerii lor pe teritoriul comunitar sau la momentul importului lor pe acest teritoriu - arată art. 164 C. fisc.

(faptul generator). Referitor la exigibilitate aceasta este stabilită de legiuitor la art. 165, respectiv acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum (definită la art. 166 C. fisc.) sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile. Inculpatul D.V. a ocupat, pe rând, funcțiile de administrator la SC G.T. SA, respectiv de director general al aceleiași societăți din luna iunie a anului 2008. În ceea ce-l privește pe inculpatul C.A. acesta a ocupat funcția de consultant al societății inculpate din partea C. SRL în perioada 2003 - 2005, de la finele anului 2005 până în noiembrie 2008 a ocupat funcția de președinte al SC G.T. SA, în perioada 2008 - 2009 devine membru al consiliului de administrație al C. SRL și totodată acționar, ca persoana fizică la SC G.T.

SA, iar la începutul anului 2009 a devenit consultantul C. SRL. 1. Livrarea, în baza contractului nr. BB/2007, în martie 2008 de către SC G.T. SA, pe relația C.T.D.S.G. SRL (via SC M. SRL Italia) a cantității totale de 231.700 kg de tutun brut tip B. La data de 4 decembrie 2007 inculpata SC G.T. SA în calitate de vânzător, a încheiat cu C.T.D.S.G. SRL (Via SC M. SRL Italia), în calitate de cumpărător contractul nr. BB având ca obiect vânzarea cumpărarea cantității de 231,7 tone tutun brut tip B. În baza susmenționatului contract au fost emise de către vânzător către cumpărător factura externă din 14 decembrie 2007 în valoare totală de 261.285 euro, precum și factura din 28 martie 2008 în valoare de 946.063,90 RON.

În conformitate cu documentele aflate la dosarul cauzei, operațiunea de livrare a cantității de 231,7 tone de tutun brut tip B. a avut loc în perioada 17 - 26 martie 2008, pe ruta Sf. Gheorghe, România - Italia - 10 transporturi, precum și pe ruta Zimnicea, România - Italia - 2 transporturi, pentru fiecare transport fiind autorizate ca și documente: CMR, invoice, aviz de însoțire a mărfii, packing list. Aceasta operațiune de vânzare a fost înregistrată în contabilitatea societății vânzătoare în jurnalul de vânzări al lunii martie 2008, la poziția nr. 170; în decontul lunar de TVA aferent lunii martie 2008 este înscrisă la rubrica nr. 1 „Livrări intracomunitare de bunuri” suma de 1.079.354 RON.

Această livrare s-a regăsit înscrisă la poziția nr. 16 din „Declarația recapitulativă privind livrările/achizițiile intracomunitare de bunuri”. În ceea ce privește natura tutunului ce a format obiectul convenției susmenționate în anexa nr. 1 la Legea nr. 236 din 2 iunie 2003 privind organizarea pieței tutunului brut în România, anexa conținând clasificarea soiurilor de tutun brut la pct. 6 este menționat soiul (varietatea) B. din grupa de varietăți „light air cured”. 2. Livrarea cantității de 871,2 tone tutun brut de inculpata SC G.T. către SC C. SRL Italia - contract de vânzare- cumpărare din 30 noiembrie 2007. În data de 30 noiembrie 2007 între SC G.T.

SA în calitate de vânzător și C. Italia în calitate de cumpărător a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu valabilitate până la 30 noiembrie 2008, în cuprinsul căruia la pct. 1 - Obiectul contractului prevede „vânzătorul se obligă să livreze tutunul în condițiile indicate în anexa 1 la prezentul contract și cumpărătorul se obligă să cumpere acest tutun”, respectiv livrarea unei cantități de 910,8 tone tutun, la prețul de 1.155 euro/tonă, în valoare totală de 1.051.540 euro. Referitor la condițiile de plată la pct. 2.2 se preciza: „Cumpărătorul îi va plăti vânzătorului după cum urmează: un avans de 400.000 euro în termen de 30 de zile de la semnarea prezentului contract; a doua parte a sumei până la 15 mai 2008, iar restul sumei convenite va fi virat în termen de 30 de zile de la livrarea ultimului lot de tutun”.

Printre condițiile vizând calitatea mărfii s-a precizat că tutunul nu trebuie să fie mucegăit și să nu aibă insecte vii și substanțe străine. La pct. 7 din contract au fost menționate și documentele însoțitoare ale mărfii și anume: factura comercială, foaia de expediție, lista furniturilor/lista greutăților, certificat de conformitate, certificat fitosanitar, certificat de afumare, certificat de origine și alte documente în instrucțiunile de livrare. În data de 22 septembrie 2008 prin actul adițional nr. 1 la contractul din 30 noiembrie 2007 s-a prelungit valabilitatea acestuia până la data de 30 martie 2009; prin acest act părțile au convenit ca livrarea mărfii să se facă sub supraveghere fiscală, prin sigilare în condiția FCA F. depozit Urziceni, București, Rm.

Sărat, Sf. Gheorghe și Tg. Jiu. La data încheierii actului adițional (se mai consemnează) vânzătorul a primit de la cumpărător avansul de 400.000 euro. Actul adițional a fost stampilat cu siglele celor două persoane juridice și a fost semnat de directorul general, inculpatul D.V. și R.M. Începând cu luna august 2008, activitatea antrepozitului fiscal de la Sf. Gheorghe a fost suspendată datorită neefectuării plății de către SC G.T. SA pentru acciza datorată. La data de 25 ianuarie 2008 între SC C. SRL (prin R.M.) și inculpata SC G.T.

SA (prin președintele executiv, inculpatul C.A.) s-a perfectat contractul de împrumut nr. 1 prin care societatea italiană împrumuta cu suma totală de 450.000 euro societatea română, termenul de rambursare fiind stabilit pentru data de 31 decembrie 2008, termen ce a fost modificat prin actul adițional nr. 1 la contract, act încheiat la data de 15 octombrie 2008 (pentru inculpata persoana juridică prin director general - inculpatul D.V.), termenul de scadența devenind 31 octombrie 2008. La dosar nu a fost identificat vreun document care să-l împuternicească pe directorul general să reprezinte societatea în operațiuni de împrumut de genul celor încheiate cu partenerul italian (acționarul majoritar al firmei române), la data încheierii actului adițional reprezentant legal al SC G.T.

SA fiind inculpatul C.A. (președinte executiv până în luna noiembrie a anului 2008). La dosar s-a identificat depoziția de încasare externă din data de 31 octombrie 2008 pentru suma de 450.000 euro, reprezentând „suma acordată de C. conform contract”, suma încasată în contul de valuta nr. 25110.euro deschis la E. Bank România SA. În evidența contabilă a SC G.T. SA, împrumutul primit s-a efectuat prin articolul contabil din data de 31 ianuarie 2008 „5124 - conturi la bănci în valută - analitic 060 = 455, „asociați-conturi curente”, analitic 1600 cu suma de 1.665.495 RON (450.000 euro la cursul de 3.7011 RON)”. La data de 13 noiembrie 2008 între SC C. SRL (prin reprezentant R.M.) și inculpata SC G.T.

SA (prin reprezentant, inculpatul D.V.) a intervenit un contract de novație autentificat din 13 noiembrie 2008 la BNP J. prin care „având în vedere contractul comercial de livrare marfa din 30 noiembrie 2007 încheiat între părți, precum și demersurile făcute în temeiul art. 720 1 C. proc. civ., în scopul soluționării pe cale amiabilă a situației litigioase determinate de neexecutarea de către debitoare a clauzelor contractuale și a preîntâmpinării unui proces, părțile au convenit următoarele: - C. SRL la act de imposibilitatea SC G.T. SA de a-și îndeplini obligațiile ce decurg din contractul din 30 noiembrie 2007, respectiv de a expedia produsele ce fac obiectul acestuia; - SC G.T. SA recunoaște că a încasat de la C. SRL, în baza acestui contract, un avans în sumă de 500.000 euro (SC G.T.

SA a emis către SC C. SRL factura din 6 octombrie 2008 reprezentând avans marfă, conform invoice din 18 decembrie 2007 pentru suma de 400.000 euro și invoice din 6 octombrie 2008 pentru suma de 100.000 euro, pentru cele doua invoice neîntocmindu-se facturi interne și nefiind înregistrate în evidența juridică la momentul întocmirii lor; prin factura fiscală din 30 decembrie 2008 SC G.T. stornează factura fiscala din 6 octombrie 2008 reprezentând avans pentru suma de 500.000 euro, echivalentul sumei de 1.793.020 RON.

- făcând aplicarea art. 1128 pct. 1, art. 129 și art. 130 C. civ., părțile, de comun acord, hotărăsc prin prezenta să transforme prin novație raportul juridic obligațional, prin schimbarea obiectului contractului din contract de vânzare-cumpărare marfă în contract de împrumut de folosință, astfel: Pentru creanța de 500.000 euro, avans încasat de debitor în contractul sus-amintit, operează, începând de astăzi, data autentificării prezentului contract, transformarea obligației în împrumut de folosință. Potrivit noului raport juridic, debitorul împrumutat va reține suma respectivă, 500.000 euro, cu titlu de împrumut până la data de 21 noiembrie 2008, când se obligă să o restituie în totalitate, fără plata altor dobânzi, daune sau penalități.

Creditorul împrumutător este de acord ca suma respectivă să fie reținută și folosită de creditorul împrumutat cu titlu de împrumut de folosință până la termenul de 21 noiembrie 2008, când acesta urmează să o restituie integral, fără plata altor dobânzi, penalități sau daune interese. Începând cu data autentificării prezentului înscris, obligațiile reciproce din contractul din 30 noiembrie 2007 se sting, inclusiv garanțiile ce îl însoțeau, operând transformarea acestuia în contract de împrumut de folosință”. S-a impus a fi menționat faptul ca la data de 13 noiembrie 2008, data perfectării contractului de novație, SC G.T. SA avea capacitatea de a preda marfa către SC C. SRL în integralitatea ei, astfel cum rezulta din evidența contabilă a firmei; conform datelor din balanța de verificare întocmită de SC G.T.

SA la 31 octombrie 2008, contul 301 „materii prime”, reprezentând tutun brut, înregistră un sold de 18.019.426,7 RON, în condițiile în care valoarea tutunului ce trebuie livrat conform contractului de vânzare cumpărare era de aproximativ 3.891.855 RON (aceasta suma reprezentând valoarea întregului contract care urma să se deruleze până în martie 2009). Urmare a contractului de novație, în contabilitatea SC G.T. SA s-a înregistrat nota de contabilitate din 30 noiembrie 2008. Prin aceste înregistrări, în contabilitatea firmei se înregistra un sold debitor fictiv al contului clienți în sumă de 1.793.020 RON aferent contractului de novație (soldul debitor al contului de clienți reprezintă sumele datorate societății de clienții săi), concomitent cu înregistrarea în creditul contului 455 a unei datorii de 1.793.020 RON.

În concluzie, prin aceste înregistrări contabile, societatea avea de încasat de la clientul SC C. SRL aceeași sumă pe care o datora asociatului său SC C. SRL (în termeni compensatorii efectul ar fi fost zero). Ori, prin novație, s-a vrut ca suma de bani încasată de la clientul C. SRL cu titlu de avans să fie considerată dată cu împrumut de către asociatul C. SRL, împrumut care trebuia plătit. Pentru legalitatea și transparența contractului de novație, și având în vedere că pentru avansul încasat SC G.T. SA emisese în 06 octombrie 2008 factura fiscală, la acest moment trebuia emisă și factura fiscală de stornare a avansului. Cu privire la natura juridică a novației s-au făcut următoarele precizări: Conform art. 1128 - 1129 C. civ., „novația reprezintă un act juridic prin care o obligație nouă și cu alt conținut se substituie unei obligații vechi care se stinge”.

Cu alte cuvinte, novația este un mod de transformare a obligațiilor care are ca principale efecte: stingerea obligației vechi împreună cu toate garanțiile sale și nașterea unei noi obligații cu caracter contractual. În speță, novația este una obiectivă, prin schimbarea avansului de 500.000 euro, achitat cu titlu de plată parțială de către SC C. SRL, în împrumut de folosință cu scadență, cu stingerea în același timp a obligației principale a învinuitei SC G.T. SA, respectiv predarea (expedierea) celor 871,2 t. tutun brut către cumpărător (prin invocarea în fals a imposibilității executării acestei obligații) și stingerea obligației de plată din partea SC C. SRL, a diferenței de preț.

Printre condițiile novației au fost condițiile generale de validitate ale contractelor și, respectiv, condițiile speciale, cum ar fi: intenția părților de a nova (animus novandi), existența unei obligații vechi valabile care să se stingă prin novație, acordul părților de a naște o nouă obligație care să o înlocuiască pe cea veche, obligația nouă să conțină un element nou față de cea veche (în speță obiect, cauză). În data de 25 noiembrie 2008 (la mai puțin de 2 săptămâni după încheierea contractului de novație), între C. SRL (prin reprezentant R.M.) și inculpata SC G.T.

SA (prin reprezentant, inculpat D.V.) s-a încheiat convenția de dare în plată autentificată din 25 noiembrie 2008 la BNP J., având consemnată la art. II-III, următoarea cauză/obiect: „având în vedere contractul de împrumut nr. 1 din 25 ianuarie 2008, prin care creditorul împrumutător a împrumutat debitorului împrumutat suma de 450.000 euro, din care, la termenul scadent, la 31 octombrie 2008, stipulat prin actul adițional nr. 1 din 15 octombrie 2008, mai sunt de restituit 144.133,5 euro, așa cum reiese din evidența contabilă și contractul de novație intervenit între aceleași părți, autentificat la BNP J. la 13 noiembrie 2008, prin care creanța debitorului împrumutat, în sumă de 500.000 euro, provenită din contractul comercial din 30 noiembrie 2007, a fost transformată în împrumut, cu scadență la data de 26 noiembrie 2008, părțile constată că ambele creanțe sunt exigibile și în total sunt în valoare de 644.133,5 euro.

C. SRL a luat act de imposibilitatea SC G.T. SA de a-și îndeplini întocmai obligațiile ce decurg din cele două contracte, respectiv de a restitui integral sumele încasate cu titlu de împrumut, și pentru a evita nașterea unor litigii și cheltuieli suplimentare, părțile convin de comun acord să stingă obligațiile reciproce din ambele contracte prin darea în plată, astfel: SC G.T. SA, pentru stingerea obligației în sumă de 644.133,5 euro ce o are de achitat către creditorul împrumutător conform contractelor menționate mai sus, dă în plată cantitatea de 871,2 t. tutun brut, neprelucrat, proprietatea acestuia, după cum urmează: (se consemnează într-un tabel proveniența, cantitatea ș.a.).

Transmiterea dreptului de proprietate asupra produselor date în plată are loc astăzi, data autentificării prezentului înscris, fără nici o altă formalitate, transmiterea posesiei urmând a se face în termen de 3 zile de la autentificarea prezentei pe bază de proces-verbal semnat de reprezentanții ambelor părți. După punerea în posesie, părțile convin ca produsele date în plată să rămână în depozitul debitorului împrumutat până cel târziu la data de 20 februarie 2009”. În plus, în capitolul IV privind declarațiile părților, creditorul împrumutător, prin reprezentant legal, declară, printre altele: „cunoaște situația de fapt și de drept a produselor luate în plată și declară că nu există nici un impediment legal de preluare a acestora în proprietate”.

În fine, la capitolul V intitulat „clauze finale” se consemnează: „noi, reprezentanții părților, am luat la cunoștință de dispozițiile Legii nr. 656/2002 privind spălarea banilor, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 230/2005 și ale Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și dispozițiile Legii nr. 163/2005 privind modificările aduse C. fisc.”. Cât privește natura juridică a dării în plată, conform C. civ., aceasta a reprezentat o modalitate de stingere a obligațiilor contractuale. Ea a fost definită ca fiind operația juridică (mijlocul de stingere a obligațiilor) prin care debitorul executat către creditorul său o altă prestație decât cea la care s-a obligat la încheierea raportului juridic.

Această schimbare a prestației s-a făcut numai cu consimțământul creditorului și a avut ca principal efect stingerea datoriei prin plată. Darea în plată nu a reprezentat decât un accesoriu al principalului care l-a reprezentat raportul juridic inițial; prin urmare, interpretarea efectelor fiscale ale unui astfel de instrument juridic de plată nu a fost făcută decât în strânsă legătura și condiționat de raportul juridic din care a izvorât obligația de plată, în speță, novația, cu condiția verificării validității acesteia (încălcarea ordinii publice, frauda legii, cauza ilicită sau morală, lipsa cauzei). La data de 26 noiembrie 2008 a fost încheiat procesul verbal de predare-primire din 26 noiembrie 2008 între C. Italia, în calitate de creditor împrumutător și SC G.T.

SA, în calitate de debitor împrumutat, în care se precizează: „Având în vedere prevederile Convenției de dare în plata semnată de cele doua părți (…), părțile au procedat la transmiterea posesiei cantității de 871,2 tone tutun brut, prin predarea-primirea celor 4356 cutii pline cu tutun corespunzător (…)”. În procesul verbal se mai consemnează că tutunul nu a fost ridicat de C. SRL ci păstrat în depozitele SC G.T. SA cu mențiunea „până cel târziu 20 februarie 2009”, termen până la care nu s-a achitat chirie. În perioada 7 aprilie 2009 - 30 aprilie 2009, printr-un număr de 44 de transporturi, tutunul a fost transportat din România în Italia, unde conform documentelor aflate la dosarul cauzei, a fost recepționat de către S. - o organizație de drept public.

Din analiza datelor înscrise în anexa nr. 2 la raportul de expertiză fiscal contabilă judiciară dispusă în cauză a rezultat următoarele: În legătura cu tutunul transportat din depozitul de la Sf. Gheorghe: - tutunul a fost încărcat sub supraveghere vamală, în 10 camioane, care au fost sigilate de către inspectorii vamali; - au fost prelevate probe de tutun în vederea analizei pentru determinarea caracteristicilor acestuia; - la dosarul cauzei nu au fost identificate buletine de analiză referitoare la tutunul transportat din aceasta locație; - încadrarea tarifară a tutunului transportat din această locație a fost: 2401208510 - Tutunuri uscate cu fum (flue cured) de tip Virginia, din cadrul poziției tarifare 2401 - Tutunuri brute sau neprelucrate, deșeuri de tutun.

În legătura cu tutunul transportat din depozitul de la Târgu Jiu: - tutunul a fost încărcat sub supraveghere vamală, în 7 camioane, care au fost sigilate de către inspectorii vamali; - conform proceselor-verbale de prelevare nr. 452 - 460 din 04 martie 2009, prelevarea de probe a fost făcută din tutunul aflat în depozit; - la dosarul cauzei nu au fost identificate buletine de analiză referitoare la tutunul transportat din această locație; - încadrarea tarifară a tutunului transportat din această locație a fost: 2401208510 - Tutunuri uscate cu fum (flue cured) de tip Virginia, din cadrul poziției tarifare 2401 - Tutunuri brute sau neprelucrate; deșeuri de tutun.

În legătura cu tutunul transportat din depozitul de la Râmnicu Sărat: - tutunul a fost încărcat sub supraveghere vamală, în 13 camioane, care au fost sigilate de către inspectorii vamali; - au fost prelevate probe doar din două camioane; - la dosarul cauzei a fost identificat buletinul de analize din 23 iunie 2009, cu clasificația tarifară propusă: cod 2401203599, din cadrul poziției tarifare 2401 - Tutunuri brute sau neprelucrate; deșeuri de tutun; - încadrarea tarifară a tutunului transportat din această locație a fost: 2401208510 - Tutunuri uscate cu fum (Oue cured) de tip Virginia, din cadrul poziției tarifare 2401 - Tutunuri brute sau neprelucrate, deșeuri de tutun.

În legătura cu tutunul transportat din depozitul de la Urziceni: - tutunul a fost încărcat sub supraveghere vamală, în 13 camioane, care au fost sigilate de către inspectorii vamali; - nu au fost prelevate probe de tutun în vederea analizei pentru determinarea caracteristicilor acestuia; - încadrarea tarifară a tutunului transportat din această locație a fost: 2401208510 - Tutunuri uscate cu fum (flue cured) de tip Virginia, din cadrul poziției tarifare 2401 - Tutunuri brute sau neprelucrate; deșeuri de tutun.

În legătura cu tutunul transportat din depozitul de la București: - tutunul a fost încărcat fără supraveghere vamală, într-un camion; - nu au fost prelevate probe de tutun în vederea analizei pentru determinarea caracteristicilor acestuia; - încadrarea tarifară a tutunului transportat din această locație a fost: 2401208510 - Tutunuri uscate cu fum (flue cured) de tip Virginia, din cadrul poziției tarifare 2401 - Tutunuri brute sau neprelucrate; deșeuri de tutun. Prin urmare, pentru toată cantitatea de tutun dat în plată, încadrarea tarifară a fost: 2401208510 - tutunuri uscate cu fum (flue cured) de tip Virginia, din cadrul poziției tarifare 2401 - tutunuri brute sau neprelucrate, deșeuri de tutun.

Referitor la diligentele părților pentru punerea în executare a dării în plată acestea s-au manifestat pe două planuri: un prim plan a fost acela prin care părțile au efectuat demersuri de predare/primire faptic și scriptic, a tutunului brut conform obligațiilor asumate și un al doilea plan a fost reprezentat de continuarea demersurilor oficiale, concertate prin care acestea doreau să obțină acordul autorităților pentru transferarea tutunului brut în afara României. În declarația dată în cursul urmăririi penale, menținută în față instanței, inculpatul D.V. a arătat că: „(...) încă de la intrarea vigoare a Ordinului nr. 800/2008 societatea G.T. SA și eu, în calitate de director general, am depus diligențe formale la aceste autorități ale statului, pentru a fi îndrumat și cu intenția clară ca operațiunea de transfer a tutunului brut (care face obiectul cauzei) să se facă cu respectarea legii (...) După această primă scrisoare (n.n.

înregistrată la A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din 10 iulie 2008) - prin care solicitam eliberarea unui extras de rol privind obligațiile fiscale la bugetul de stat, necesar pentru autorizarea ca operator economic comerciant de tutun (conform ordinului nr. 800/2008) - D.G.A.M.C. București ne-a comunicat verbal că certificatul fiscal îl eliberează numai cu repunerea pe rolul societății a tuturor datoriilor, ce constituie obiectul ajutorului de stat acordat societății prin O.G. nr. 45/2004 în cuantum de cca. 125.000.000 euro, la care calculează penalități și majorări de întârziere de cam aceeași valoare și începe executarea silită a societății. În fapt, acest lucru s-a și întâmplat începând cu luna septembrie 2009, când D.G.A.M.C.

București a repus pe rol datoria ce constituia obiectul ajutorului de stat conform O.G. nr. 45/2004, a calculat majorări și penalități la zi și a început executarea silită. Ca să evităm executarea silită am renunțat la eliberarea certificatului fiscal care reiese din scrisoarea la care am făcut referire mai sus și mai reiese și din scrisoarea adresată către Autoritatea Națională a Vămilor (sub nr. 43611 din 01 august 2008). (...) În prima fază, mai exact perioada septembrie-noiembrie 2008 am încercat să respect prevederile contractului din 30 noiembrie 2007, în sensul de a vinde marfa în condiții FOB Constanța cumpărătorului SC C. SRL. Pentru că Autoritatea Națională a Vămilor mi-a solicitat documente suplimentare și nu mi-a asigurat supravegherea fiscală, am fost nevoit să facem un act adițional la contractul din 30 noiembrie 2007 în sensul de modificare a condiției de livrare din FOB Constanța în franco - depozit SC G.T.

SA cu condiția ca marfa să plece sub supraveghere fiscală. Nici în această variantă nu s-a realizat livrarea tutunului, deoarece Autoritatea Națională a Vămilor nu a asigurat supravegherea fiscală cerută de SC G.T. SA, conform scrisorilor primite de la autorități. În aceste condiții, ca să evit litigiul cu C. SRL, care pornea de la neîndeplinirea obligației SC G.T. SA de a livra marfa, în condițiile în care primise deja un avans de 500.000 euro de la C. SRL, am fost de acord să transferăm marfa către SC C. SRL, în depozitele SC G.T. SA, întocmind în acest sens procese-verbale de predare-primire. În procesul verbal de predare-primire din 26 noiembrie 2008 se precizează obligația SC C. SRL de a-și lua marfa din aceste depozite până la data de 20 februarie 2009 (...)”.

În fapt, inculpatul D.V. a recunoscut în declarația sa, în mod indirect, că novația și darea în plată au fost niște artificii juridice generate de imposibilitatea obiectivă a primirii autorizației ca operator economic comerciant de tutun conform ordinului nr. 800/2008 și, pe cale de consecință, din cauza refuzului Autorității Naționale a Vămilor de a realiza supravegherea fiscală. De altfel, din adresa din 31 iulie 2008 emisă de SC G.T. SA și semnată de inculpatul D.V., a rezultat că acesta era conștient de imposibilitatea îndeplinirii condițiilor de autorizare în vederea vânzării de tutun din considerente ce țineau de imposibilitatea obținerii certificatului fiscal, care era condiționat de achitarea datoriilor: „Conform prevederilor legale pentru comercializare tutun brut sau parțial prelucrat este necesară obținerea unei autorizații de comercializare tutun brut și/sau tutun parțial prelucrat (ordinul nr. 800/2008).

SC G.T. SA a fost privatizată în anul 2004 și a obținut anumite facilități fiscale pe baza unui program de redresare cu termen de finalizare 2010. Întrucât acest program de redresare este în derulare, SC G.T. SA nu poate obține un certificat fiscal necesar depunerii documentației conform ordinului nr. 800/2008.” Motivația pentru care cele două autorități au refuzat cererile SC G.T. SA a fost una de natură obiectivă și a pornit de la aplicarea legii, așa cum a rezultat și din corespondența purtată de SC G.T. SA cu Autoritatea Națională a Vămilor. Inculpata SC G.T.

SA (aspect confirmat și de inculpatul D.V.) a efectuat mai multe adrese către Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția supraveghere accize și operațiuni vamale și Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale Constanța, Ialomița, respectiv: nr. AA din 30 septembrie 2008, nr. BB din 30 septembrie 2008, nr. CC din 15 octombrie 2008, nr. DD din 16 octombrie 2008, prin care notifică autoritățile cu privire la faptul că va exporta prin Portul Constanța cantitatea de cca.960 t. tutun brut neprelucrat cu încărcare/livrare din depozitele Sf. Gheorghe, Rm. Sărat, Tg. Jiu, București, Urziceni, solicitând totodată acordarea sprijinului în vederea sigilării containerelor și efectuarea operațiunilor legale.

Răspunsul autorităților vamale a fost unul ferm, avizarea operațiunilor SC G.T. SA fiind condiționată de respectarea ordinului A.N.A.F. nr. 800/2008, așa cum a rezultat din adresele din 11 septembrie 2008 și din 30 octombrie 2008 ale Direcției supraveghere accize și operațiuni vamale, adresa din 01 septembrie 2008 a M.E.F. - Direcția de legislație în domeniul accizelor, adresele din 15 octombrie 2008, din 17 octombrie 2008 și din 31 octombrie 2008 ale Direcției județene pentru accize și operațiuni vamale Ialomița - Compartimentul analiză de risc. Formulările autorităților fiscale au fost următoarele: - în adresa din 15 octombrie 2008 a Compartimentului analiză de risc din cadrul D.J.A.O.V. Ialomița: „(…) ca să putem da curs solicitării dv.

de a asigura supravegherea fiscală/vamală a transferului de stocuri de tutun prin sigilarea mijlocului de transport până la punctul de destinație, cu condiția respectării ordinului A.N.A.F. nr. 800/2008, a adresei M.E.F. - Direcția legislație în domeniul accizelor nr. 286024 din 01 septembrie 2008, precum și prezentarea în scopul analizării și verificării a documentelor de calitate și conformitate a mărfii, a documentelor comerciale, a contractelor și analizelor de laborator specifice (...)”; - în adresa din 17 octombrie 2008 a Compartimentului analiză de risc din cadrul D.J.A.O.V. Ialomița. „(...) în conformitate cu prevederile pct. 4 2.1 alin. (1), teza I, teza II și teza III din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc.

aprobate prin H.G. nr. 44/2004 cu modificările și completările ulterioare operatorii economici care doresc să comercializeze tutun brut sau tutun parțial prelucrat pot desfășura această activitate numai în baza unei autorizații eliberate în acest scop în conformitate cu prevederile Ordinului A.N.A.F. nr. 800/2008 (...), deplasarea tutunului brut sau tutunului parțial prelucrat între operatorii economici comercianți, trebuie însoțită de un document comercial, în care va fi înscris numărul autorizației operatorului economic expeditor. În vederea stabilirii cu exactitate a tipului de operațiune pe care o solicitați să ne comunicați dacă aveți calitatea de operator economic sau cea de antrepozitar, în conformitate cu precizările de la M.E.F.

cu adresa din 01 septembrie 2008 (...)”; - în adresa din 30 octombrie 2008 a Direcției supraveghere accize și operațiuni vamale: „Cu privire la intenția SC G.T. SA de a efectua operațiuni comerciale intracomunitare și extracomunitare (export) având ca obiect cca. 960 t. brut neprelucrat (strips), veți avea în vedere pe lângă măsurile de control și supraveghere dispuse anterior și prevederile Ordinului M.E.F. nr. 800/2008 pentru aprobarea modelului cererii de autorizare ca operator economic comerciant de tutun brut și/sau tutun parțial prelucrat, al autorizației de operator economic comerciant de tutun brut și/sau tutun parțial prelucrat și a instrucțiunilor privind procedura de soluționare a cererii de autorizare a operatorilor economici care doresc să comercializeze tutun brut (...)”; - în adresa din 01 septembrie 2008 a M.E.F.

- Direcția de legislație în domeniul accizelor (către Autoritatea Națională a Vămilor) se consemnează, printre altele: „(...) în ceea ce privește prevederea de la pct. 4 2.1 al Titlului VII din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004 cu modificările și completările ulterioare în temeiul căreia a fost emis Ordinul A.N.A.F. nr. 800/2008, precizăm că sub incidența prevederii respective intră operatorii economici care comercializează tutun brut sau tutun parțial prelucrat, ca activitate distinctă de cea a antrepozitarilor. În cazul prezentat de SC G.T.

SA, considerăm că stocurile de tutun care se prezintă în diferite forme de prelucrare (tutun brut, tutun parțial prelucrat) ce se găsesc fizic în sucursalele societății cărora le-a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal și înregistrate în evidențele societății, pot fi valorificate direct către clienți sau pot fi transferate către propriul antrepozit fiscal de producție sub supraveghere fiscală, potrivit celor menționate mai sus (...)”. Prin adresa din 26 februarie 2009 Ministerul Finanțelor Publice - Direcția de legislație în domeniul accizelor a răspuns Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția de supraveghere și operațiuni vamale, confirmând punctul de vedere al acesteia privind incidența Ordinului nr. 800/2008: „Având în vedere prevederile pct. 4 2.1 de la Titlul VII din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G.

nr. 44/2004 cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu Ordinul A.N.A.F. nr. 800/2008 și cu instrucțiunile de supraveghere specifice autorității vamale, deplasarea pe teritoriul României a tutunului brut sau a tutunului parțial prelucrat din depozitele SC G.T. SA trebuie să fie însoțită de documentul comercial în care să fie înscris numărul autorizației eliberate în acest scop. (...) Referitor la punctul dv. de vedere privind exigibilitatea accizelor datorate pentru alte tutunuri de fumat ca urmare a transferului de proprietate ce a avut loc între SC G.T. SA și SC C. SRL considerăm că articolul invocat de dv. nu este aplicabil. Precizăm însă că, pentru transferul cantității de 871,2 t. tutun brut aflat în diverse locații în custodia SC G.T.

SA, trebuie asigurate în vederea prevenirii oricăror tentative de fraudă măsurile de supraveghere promovate prin Ordinul A.N.A.F. nr. 800/2008”. Prin adresa din 04 martie 2009, urmare a răspunsului Ministerului Finanțelor Publice - Direcția de legislație în domeniul accizelor, Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat din nou precizări în legătură cu aplicarea prevederilor pct. 4 2.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. De altfel, urmare acestei corespondențe, prin adresa din 25 martie 2009, Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția supraveghere accize și operațiuni vamale comunică C. SRL răspunsul în sensul incidenței dispozițiilor Ordinului A.N.A.F.

nr. 800/2008 cu privire la transferul cantității de 871,2 t. tutun brut aflat în diverse locații în custodia SC G.T. SA. În data de 26 martie 2009 inculpatul C.A. însoțit de apărătorii aleși, av. B.D. și B.M., au solicitat audiență la ministrul Finanțelor Publice. În lipsa acestuia au fost primiți de către consilierul personal al ministrului Finanțelor, numitul B.I.G., în biroul său. Cu această ocazie, inculpatul C.A., cu sprijinul celor doi avocați, au învederat numitului B.I.G. că, deși au purtat o corespondență cu Ministerul Finanțelor Publice, cu privire la transferul proprietății tutunului de la SC G.T. SA la C. SRL, acesta au dat doar răspunsuri confuze, iar Autoritatea Națională a Vămilor nu i-a lăsat să ridice tutunul din depozite.

Cu privire la modul de derulare a discuției și la abordarea subiectului, numitul B.I.G., în declarația din 04 octombrie 2010 a arătat: „(...) C.A. și avocații firmei G.T. SA mi-au prezentat faptul că firma d.lui N. datora firmei C. SRL o sumă de bani și că, în schimbul acestei sume, au primit o cantitate de tutun, aspect cosemnat într-un act notarial. Reprezentanții firmei C. SRL (...) au mai precizat că acest act notarial s-a încheiat în toamna anului 2008 și că tutunul se află și acum în depozitele firmei d.lui N., și că începe să se strice, deoarece Autoritatea Națională a Vămilor nu-i lasă să-l ridice, pe considerentul că acel act notarial nu este bun (...)” În declarația consemnată în procesul verbal de confruntare cu privire la aceleași aspecte, numitul B.I.G.

a arătat: „Urmare a acestei înțelegeri s-a făcut un act notarial între cele două părți a cărui aplicare însă, este blocată de Autoritatea Națională a Vămilor. Reprezentanții SC C. SRL mi-au prezentat acel act și se plângeau că de 6 luni de zile sunt blocați de Autoritatea Națională a Vămilor, iar marfa se deteriorează”. În vederea lămuririi lucrurilor, numitul B.I.G. l-a chemat în biroul său pe martorul C.B. (directorul general al Direcției juridice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice). După prezentarea speței, martorul și-a declinat competența, motivând că nu este de competența sa (a direcției juridice pe care o conducea) lămurirea situației, indicând-o pe inculpata B.L. ca fiind persoana care „ține locul directorului Direcției de legislație în domeniul accizelor”.

Audiat fiind de către instanță martorul B.I.G. a declarat:” (..) În data de 26 martie 2009 inculpatul C.A. însoțit de apărătorii acestuia au solicitat o audiența la Ministrul Finanțelor Publice. Eu din câte cunosc aceștia nu au solicitat în scris o audiența la Ministrul Finanțelor Publice. Eu am fost contactat telefonic și am fost de acord să discut cu persoanele solicitante întrucât ministrul nu era prezent în acel moment, la acea dată eu eram consilierul ministrului Finanțelor. Eu nu cunoșteam persoanele ce doreau să intre în audientă în condițiile descrise. Au mai existat anterior situații similare celei la care fac referire, dl ministru personal ne-a rugat pe noi, consilierii dânsului să acordăm audiențe în absența acestuia.

Inculpatul C.A., prin avocații dânsului, întrucât acesta nu vorbea foarte bine limba româna, mi-a spus că a derulat unele afaceri cu firmele domnului N., eu neștiind despre cine este vorba. De la aceștia am aflat că firma dl N. datora o sumă de bani inculpatului C.A. și că pentru această sumă acea persoană a remis o cantitate de tutun inculpatului. Am aflat că situația la care făceau referire se petrecuse undeva în toamna anului 2008, am aflat acest lucru de la persoanele primite în audiență la acea dată. Mi s-a spus totodată că deși marfa le aparține și se află în depozitele firmei dl N. din toamna anului 2009, marfa nu poate fi ridicată întrucât Autoritatea Națională a Vămilor nu le permite acest lucru.

Eu nu am înțeles foarte exact despre ce este vorba și am solicitat prezenta directorului general, C.B. Solicitanții mi-au mai spus și faptul că deși au efectuat numeroase adrese către Autoritatea Națională a Vămilor nu au primit un răspuns lămuritor astfel că nu pot ridica marfa, perisabilă fiind. La solicitarea mea numitul C.B. s-a prezentat, avocații inculpatului au prezentat și acestuia situația și aceasta persoană și-a declinat competența apreciind că unei alte direcții i-ar reveni competența formulării unei opinii, fiind vorba de direcția legislație, mai exact, B.L. În raport de cele menționate de B.C., în vederea rezolvării situației, a fost solicitată inculpatei B.L., care s-a prezentat în birou.

Și de aceasta dată avocații inculpatului C.A. au prezentat situația. Când a fost prezentată situația descrisă inc B.L., B.C. nu se mai afla în birou. Nici B.C. și nici B.L. nu se aflau în subordinea serviciului la care eu aveam calitatea de consilier. Eu am rugat-o pe inculpata B.L. să dea un răspuns legal cererii formulate. Din discuții am dedus că urma ca cei în cauză să formuleze o solicitare în vederea rezolvării situației acestora. Eu am încercat să iau legătura cu directorul adjunct al Direcției vămilor pentru că nu am înțeles exact ce se întâmplă. Eu am reușit în cele din urmă să discut cu dl C. de la Direcția vămilor, acesta mi-a spus ca au cunoștință de situația prezentată de mine succint, că este un caz mai complex și să nu ne implicăm pentru că știu despre ce este vorba și știu ce au de făcut.

Eu am aflat de răspunsul dat solicitării formulate de inc C.A. și apărătorii acestuia la momentul la care am fost chemat de D.N.A. în vederea audierii. Urmare discuției purtate cu directorul general adjunct al vămilor a apreciat că nu se impune aducerea la cunoștință a acestei situații și Ministrului Finanțelor. Discuția la care am făcut referire s-a purtat în timpul programului meu de lucru. Noi nu aveam un program riguros de audiențe la nivelul Ministerului Finanțelor. Așa cum am menționat și în declarația dată în cursul urmăririi penale, L.B. se afla în subordinea secretarului de stat, I.G. Din câte cunosc, Autoritatea Națională a Vămilor nu se subordona în nici un mod direcției din minister condusă de I.G.

Așa cum am arătat eu nu am verificat dacă s-a formulat un răspuns solicitărilor făcute în condițiile descrise. După ce am vorbit cu directorul de la vamă și acesta mi-a spus că au cunoștință de situația din speță eu nu am mai discutat cu B.L. Cu G.I. nu am discutat despre acest caz nimic și nici despre aceste cazuri. Eu am mai menționat că nu am solicitat un termen, ci doar să se dea un răspuns la situația învederată. În opinia mea situația prezentat era ciudată, m-am gândit că marfa este perisabilă și trebuie dat un răspuns. Eu nu am adus la cunoștință niciuneia dintre inculpat răspunsul primit de mine, neoficial, telefonic, în condițiile prezentate de la dl C., directorul general adjunct al vămilor.

Arăt că B.C. mi-a spus că ar trebui să solicit prezenta inc B.L. care ar putea să dea un răspuns la solicitarea formulată, dar nu știu de ce a făcut această mențiune. În opinia mea inc B.L., în birou nu a lăsat impresia că ar cunoaște situația prezentată de inc C.A. prin apărătorii acestuia. Eu nu pot să spun că în numele meu personal am acordat audiența, ci așa cum am arătat, dl ministru ne-a solicitat nouă consilierilor ca în situațiile în care nu este prezent și se solicită audiențe noi să primim în audiențe persoanele solicitante. Eu nu m-am interesat ulterior întrevederii dacă problema prezentată de inculpatul C.A. era de competența Ministerului Finanțelor, nu am făcut altceva decât să primesc în audiență un solicitant insistent.

Fac precizarea la acel moment, nu s-a discutat despre taxe, accize ci doar de posibilitatea inculpatului de a ridica marfa în situația prezentată. Avocații inculpatului C.A. aveau numeroase înscrisuri, am aruncat și eu ochii asupra acestora dar erau chestiuni juridice și mă depășeau de asta am solicita sprijinul departamentului legislației”. În aceeași împrejurare numitul B.I.G. i-a solicitat telefonic inculpatei B.L. să se prezinte în biroul său. Aceasta s-a prezentat luând la cunoștință, în mod