ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3205/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 8 februarie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamanta R.A. A. Brăila cu sediul social în municipiul Brăila județul Brăila în contradictoriu cu pârâta SC F.D.F.E.E. E.M.N. SA Ploiești, sucursala Brăila, cu sediul social în municipiul Brăila județul Brăila, în sensul că a constatat anulate penalitățile și majorările de întârziere în sumă de 12.706.875.618 lei. De asemenea, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de pârâta SC D.F.E.E. E.M.N. SA, sucursala Brăila împotriva intervenientei SC C. SA Brăila.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii nu poate fi admisă, întrucât potrivit dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., oricine are interes se poate adresa instanței judecătorești pentru constatarea existenței unui drept, în speță dreptul de a beneficia de dispozițiile O.U.G. nr. 37/2004 privind anularea penalităților în condițiile în care reclamanta a achitat integral contravaloarea facturilor reprezentând obligațiile curente și restante pentru consumul energiei electrice. Nici excepția lipsei competenței instanței de judecată de a dispune asupra anulării acestor penalități în condițiile O.U.G. nr. 37/2004 nu a putut fi primită deoarece între părți există o situație litigioasă ca urmare a apariției actului normativ mai sus precizat, care reglementează măsurile de diminuare a arieratelor din economie.

Dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., invocate de pârâtă ca suport al prematurității acțiunii au fost considerate că nu sunt incidente în cauză. Pe fondul cauzei s-a apreciat că anularea penalităților de întârziere au loc prin efectul legii. Analizând dispozițiile art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 37/2004 conform cărora persoanele juridice care plătesc integral contravaloarea facturilor reprezentând obligații curente și restanțe pentru consumul de energie electrică până la data de 30 iunie 2004 rezultă că și reclamanta beneficiază de anularea penalităților și majorărilor de întârziere. Prin încheierea pronunțată în ședința Camerei de Consiliu din 7 martie 2002 a fost somată reclamanta, care la acel moment se numea R.A.

A. să plătească pârâtei suma de 42.697.379.018 lei contravaloare energie, majorări și penalități. La data de 29 martie 2002 se modifică denumirea din R.A. A. Brăila în R.A. A. Brăila. Prin protocolul nr. 8046 din 10 februarie 2003 ca urmare a divizării fostei R.A. A. între R.A. A. și SC C. SA, aceasta din urmă a preluat elemente patrimoniale de activ cât și de pasiv aferente activităților de producere, distribuție și furnizare a energiei termice și apei calde menajere. Tot ca urmare a încheierii acestui protocol o parte din sumele datorate de reclamantă pârâtei au fost preluate de SC C. SA, respectiv suma de 9.606.718.977 lei, iar debitul rămas în sumă de 12.706.875.618 lei urma să fie achitat de reclamantă întrucât din totalul sumei cuprinse în titlul executoriu, 42.697.379.018 lei achitase suma de 20.383.784.423 lei care reprezintă contravaloarea energiei electrice.

De remarcat că această sumă fusese achitată anterior datei limită prevăzută de O.U.G. nr. 37/2004. În ceea ce privește cererea de intervenție formulată față de intervenienta SC C. SA a fost respinsă, ca nefondată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 57 C. proc. civ. Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia civilă nr. 131 din 16 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de pârâta SC D.F.E.E. E.M.N. SA împotriva sentinței comerciale nr. 11 din 8 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția comercială, a schimbat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea principală ca fiind inadmisibilă față de dispozițiile art. 111 C. proc. civ. De asemenea, pe cale de consecință a respins și cererea de judecată a pârâtei SC C. SA formulată de pârâta-reclamantă SC D.F.E.E.

E.M.N. SA Ploiești, S.D.F.E.E. Brăila. Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând motivele de apel, a constatat că primul dintre ele are un efect dirimant, acțiunea principală trebuind a fi respinsă în principal pe inadmisibilitatea ei, raportat la dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Potrivit art. 111 teza 2 C. proc. civ., cererea în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, iar prin această prismă prima instanță a ignorat condiția cuprinsă în dispoziția respectivă, considerând ca fiind suficientă dovedirea interesului. Pare mai mulat decât evident că reclamanta are interesul să nu execute obligația constatată printr-un titlu executoriu sau să solicite restituirea sumei plătite în contul acesteia, având în vedere posibilitățile oferite de emiterea O.U.G.

nr. 37/2004, dar aceasta în sine nu este suficient pentru a uza de calea procedurală a acțiunii în constatare. Astfel, acțiunea în constatare este de strictă excepție de la dreptul comun al acțiunilor în realizarea dreptului, partea trebuind să dovedească că nu are calea unei alte acțiuni în valorificarea dreptului său potențial. Făcând abstracție de la dreptul fondului pretins și apreciind de principiu, că exonerarea în tot sau în parte, de o anume obligație a unui subiect de drept este o posibilitate a legiuitorului, se putea observa că pretinsul debitor, iertat de datorie, are calea unei contestații la executare, dacă creditorul cere executarea obligației inițiale, iar dacă exonerarea a intervenit după plată, fostul debitor are deschisă calea unei acțiuni în restituire.

Soluția dată acțiunii principale impune și respingerea cererii pârâtei împotriva intervenientei forțate SC C. SA Brăila. Împotriva deciziei civile nr. 131 din 16 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a promovat recurs reclamanta R.A. A. BRĂILA, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, sub aspectul că a fost aplicată greșit legea, prin aceea că reclamanta nu avea deschisă calea acțiunii în realizare, solicitând admiterea recursului, schimbarea în totalitate a deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință să se constate anulate penalitățile și majorările de întârziere în sumă de 12.706.875.618 lei, invocând ca temei legal al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul declarat de reclamantă urmând a fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente. Amplu argumentat și bine motivat, instanța de apel, printr-o completă și integrală apreciere a probelor, a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, determinate de solicitarea R.A. A. Brăila de a se constata anulate penalitățile și majorările de întârziere în sumă de 12.706.875.618 lei conform O.U.G. nr. 37/2004. Este de necontestat că acțiunea în constatare are scop consacrarea judecătorească a existenței dreptului reclamantului, acțiunea în constatare pozitivă, sau a inexistenței dreptului pârâtului, acțiunea în constatare negativă, așa cum o recunoaște atât doctrina cât și practica judiciară.

Potrivit celor reglementate în art. 111 C. proc. civ., pentru exercitarea acțiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ condițiile: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes și prin acțiune să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt. Din cele expuse anterior, apare fără putere de tăgadă, că acțiunea în realizare primează totdeauna față de o eventuală acțiune în constatare. Conținutul art. 111 C. proc. civ., determină principiul subsidiarității acțiunii în constatare, în raport cu acțiunea în realizare, cu toate consecințele ce decurg din regimul juridic distinct al celor două acțiuni. Din verificare întregii documentații existente la dosarul cauzei, rezultă fără echivoc că reclamanta își poate realiza drepturile solicitate, nu printr-o acțiune în constatare ci numai printr-o acțiune în realizare.

Rațiunile juridice expuse fac ca toate criticile formulate de recurenta R.A. A. BRĂILA să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta R.A. A. BRĂILA împotriva deciziei civile nr. 131 din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 octombrie 2006.