ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3205/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3205/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Brăila, secția comercială
și de contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 8 februarie 2005,
a admis acțiunea formulată de reclamanta R.A. A. Brăila cu sediul social în
municipiul Brăila județul Brăila în contradictoriu cu pârâta SC F.D.F.E.E. E.M.N.
SA Ploiești, sucursala Brăila, cu sediul social în municipiul Brăila județul
Brăila, în sensul că a constatat anulate penalitățile și majorările de
întârziere în sumă de 12.706.875.618 lei. De asemenea, a fost respinsă, ca
nefondată, cererea formulată de pârâta SC D.F.E.E. E.M.N. SA, sucursala Brăila
împotriva intervenientei SC C. SA Brăila.
În fundamentarea acestei
soluții, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii nu
poate fi admisă, întrucât potrivit dispozițiilor art. 111 C. proc. civ.,
oricine are interes se poate adresa instanței judecătorești pentru constatarea
existenței unui drept, în speță dreptul de a beneficia de dispozițiile O.U.G. nr.
37/2004 privind anularea penalităților în condițiile în care reclamanta a
achitat integral contravaloarea facturilor reprezentând obligațiile curente și
restante pentru consumul energiei electrice.
Nici excepția lipsei
competenței instanței de judecată de a dispune asupra anulării acestor
penalități în condițiile O.U.G. nr. 37/2004 nu a putut fi primită deoarece
între părți există o situație litigioasă ca urmare a apariției actului normativ
mai sus precizat, care reglementează măsurile de diminuare a arieratelor din
economie.
Dispozițiile art. 720
1
C. proc. civ., invocate de pârâtă ca suport al prematurității acțiunii au fost
considerate că nu sunt incidente în cauză.
Pe fondul cauzei s-a
apreciat că anularea penalităților de întârziere au loc prin efectul legii.
Analizând dispozițiile art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 37/2004 conform cărora
persoanele juridice care plătesc integral contravaloarea facturilor
reprezentând obligații curente și restanțe pentru consumul de energie electrică
până la data de 30 iunie 2004 rezultă că și reclamanta beneficiază de anularea
penalităților și majorărilor de întârziere.
Prin încheierea pronunțată
în ședința Camerei de Consiliu din 7 martie 2002 a fost somată reclamanta, care
la acel moment se numea R.A. A. să plătească pârâtei suma de 42.697.379.018 lei
contravaloare energie, majorări și penalități. La data de 29 martie 2002 se
modifică denumirea din R.A. A. Brăila în R.A. A. Brăila. Prin protocolul nr. 8046
din 10 februarie 2003 ca urmare a divizării fostei R.A. A. între R.A. A. și SC
C. SA, aceasta din urmă a preluat elemente patrimoniale de activ cât și de
pasiv aferente activităților de producere, distribuție și furnizare a energiei
termice și apei calde menajere.
Tot ca urmare a încheierii
acestui protocol o parte din sumele datorate de reclamantă pârâtei au fost
preluate de SC C. SA, respectiv suma de 9.606.718.977 lei, iar debitul rămas în
sumă de 12.706.875.618 lei urma să fie achitat de reclamantă întrucât din
totalul sumei cuprinse în titlul executoriu, 42.697.379.018 lei achitase suma
de 20.383.784.423 lei care reprezintă contravaloarea energiei electrice. De
remarcat că această sumă fusese achitată anterior datei limită prevăzută de O.U.G.
nr. 37/2004.
În ceea ce privește cererea
de intervenție formulată față de intervenienta SC C. SA a fost respinsă, ca
nefondată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 57 C. proc. civ.
Curtea de Apel Galați, secția
comercială, maritimă și fluvială, prin decizia civilă nr. 131 din 16 noiembrie
2005, a admis apelul declarat de pârâta SC D.F.E.E. E.M.N. SA împotriva
sentinței comerciale nr. 11 din 8 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul
Brăila, secția comercială, a schimbat sentința atacată în sensul că a respins
acțiunea principală ca fiind inadmisibilă față de dispozițiile art. 111 C.
proc. civ. De asemenea, pe cale de consecință a respins și cererea de judecată
a pârâtei SC C. SA formulată de pârâta-reclamantă SC D.F.E.E. E.M.N. SA
Ploiești, S.D.F.E.E. Brăila.
Pentru a decide astfel,
instanța de apel, analizând motivele de apel, a constatat că primul dintre ele
are un efect dirimant, acțiunea principală trebuind a fi respinsă în principal
pe inadmisibilitatea ei, raportat la dispozițiile art. 111 C. proc. civ.
Potrivit art. 111 teza 2 C.
proc. civ., cererea în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere
realizarea dreptului, iar prin această prismă prima instanță a ignorat condiția
cuprinsă în dispoziția respectivă, considerând ca fiind suficientă dovedirea
interesului. Pare mai mulat decât evident că reclamanta are interesul să nu
execute obligația constatată printr-un titlu executoriu sau să solicite
restituirea sumei plătite în contul acesteia, având în vedere posibilitățile
oferite de emiterea O.U.G. nr. 37/2004, dar aceasta în sine nu este suficient
pentru a uza de calea procedurală a acțiunii în constatare.
Astfel, acțiunea în
constatare este de strictă excepție de la dreptul comun al acțiunilor în
realizarea dreptului, partea trebuind să dovedească că nu are calea unei alte
acțiuni în valorificarea dreptului său potențial.
Făcând abstracție de la
dreptul fondului pretins și apreciind de principiu, că exonerarea în tot sau în
parte, de o anume obligație a unui subiect de drept este o posibilitate a
legiuitorului, se putea observa că pretinsul debitor, iertat de datorie, are
calea unei contestații la executare, dacă creditorul cere executarea obligației
inițiale, iar dacă exonerarea a intervenit după plată, fostul debitor are
deschisă calea unei acțiuni în restituire.
Soluția dată acțiunii
principale impune și respingerea cererii pârâtei împotriva intervenientei
forțate SC C. SA Brăila.
Împotriva deciziei civile nr.
131 din 16 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială,
maritimă și fluvială, a promovat recurs reclamanta R.A. A. BRĂILA, care a
criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, sub aspectul că a
fost aplicată greșit legea, prin aceea că reclamanta nu avea deschisă calea
acțiunii în realizare, solicitând admiterea recursului, schimbarea în
totalitate a deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii și pe cale de
consecință să se constate anulate penalitățile și majorările de întârziere în
sumă de 12.706.875.618 lei, invocând ca temei legal al cererii de recurs
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în
cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul declarat de
reclamantă urmând a fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Amplu argumentat și bine
motivat, instanța de apel, printr-o completă și integrală apreciere a probelor,
a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, determinate de
solicitarea R.A. A. Brăila de a se constata anulate penalitățile și majorările
de întârziere în sumă de 12.706.875.618 lei conform O.U.G. nr. 37/2004.
Este de necontestat că
acțiunea în constatare are scop consacrarea judecătorească a existenței
dreptului reclamantului, acțiunea în constatare pozitivă, sau a inexistenței
dreptului pârâtului, acțiunea în constatare negativă, așa cum o recunoaște atât
doctrina cât și practica judiciară.
Potrivit celor reglementate
în art. 111 C. proc. civ., pentru exercitarea acțiunii în constatare, este
necesar a fi îndeplinite, cumulativ condițiile: partea să nu poată cere
realizarea dreptului, să fie justificat un interes și prin acțiune să nu se
urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt.
Din cele expuse anterior,
apare fără putere de tăgadă, că acțiunea în realizare primează totdeauna față
de o eventuală acțiune în constatare. Conținutul art. 111 C. proc. civ.,
determină principiul subsidiarității acțiunii în constatare, în raport cu
acțiunea în realizare, cu toate consecințele ce decurg din regimul juridic
distinct al celor două acțiuni.
Din verificare întregii
documentații existente la dosarul cauzei, rezultă fără echivoc că reclamanta
își poate realiza drepturile solicitate, nu printr-o acțiune în constatare ci
numai printr-o acțiune în realizare.
Rațiunile juridice expuse
fac ca toate criticile formulate de recurenta R.A. A. BRĂILA să fie înlăturate
ca neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul, nefiind îndeplinite
nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică
decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta R.A. A. BRĂILA împotriva deciziei civile nr. 131 din 16 noiembrie
2005 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 26 octombrie 2006.