ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 982/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanții L.V.

și L.I.B. au formulat contestație în anulare și recurs împotriva

deciziei nr. 174/CA/2009-R din 26 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, a deciziei nr. 340/CA/2008-R din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, a sentinței civile nr. 219 din 30 martie 2007 a Tribunalului Bihor și a deciziei nr. 142 din 10 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea.

La

data de 17 decembrie 2009 contestatorii au invocat excepția de neconstituționalitate

a prevederilor O.U.G. nr. 50/2006, O.U.G. nr. 137/2008; O.U.G. nr. 154/2007;

Legea nr. 137/2008; art. 51 lit. h) din Legea nr. 304/2004.

Au

mai invocat totodată și excepția de nelegalitate a Hotărârii

din 31 august 2009 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul

Curții de Apel Oradea, respectiv a Hotărârii din 18 septembrie 2009 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea prin care s-a

dispus restrângerea activității de judecată a acestei instanțe,

ca formă de protest; a Hotărârii Adunării Generale a

Judecătorilor din data de 28 septembrie 2009 prin care s-a hotărât

suspendarea provizorie a măsurilor privind restrângerea activității

de judecată și a programului de lucru cu publicul a hotărârii expectate

la care se face referire în Hotărârea Adunării Generale a

Judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea din data de 28

septembrie 2009 în maniera „ … până la data de 30 octombrie 2009,

dată la care se va reanaliza modul de soluționare concretă a

solicitărilor exprimate inițial”, a procedurii, procesului,

jurisdicției din dosarul nr. 483/35/2009 al Curții de Apel Oradea, secția

contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anularea actului emis

de autorități publice locale – contestație în anulare.

A

precizat totodată că cererea de recurs vizează doar decizia nr.

174/2008 a Curții de Apel Oradea.

Prin

Încheierea de ședință din data de 17 decembrie 2008 Curtea de

Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale

cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G.

nr. 50/2006; O.U.G. nr. 154/2007; Legea nr. 137/2008; O.U.G. nr. 137/2008, art.

51 lit. h) din Legea nr. 304/2004.

A

respins excepția de nelegalitate a Hotărârii din data de 31 august 2009 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea prin care s-a

dispus restrângerea activității de judecată a acestei

instanțe ca formă de protest, a Hotărârii Adunării Generale

a Judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea din data de 28

septembrie 2009 prin care s-a hotărât suspendarea provizorie a

măsurilor privind restrângerea activității de judecată și

a programului de lucru cu publicul, a hotărârii expectate la care se face

referire în Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor din

cadrul Curții de Apel Oradea din data de 28 septembrie 2009 în maniera „ …

până la data de 30 noiembrie 2009, dată la care se va reanaliza modul

de soluționare concretă a solicitărilor exprimate inițial”,

a procedurii, procesului, jurisdicției din dosarul nr. 483/35/2009 al

Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și

fiscal, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale

– contestație în anulare.

A trimis cererea

de recurs împotriva deciziei nr. 174/2009 a Curții de Apel Oradea

instanței superioare, respectiv Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Pentru a

hotărî astfel această instanță a reținut

următoarele:

Cu privire la excepția

de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 50/2006, O.U.G. nr.

154/2007, Legii nr. 137/2008, O.U.G. nr. 137/2008 și art. 51 lit. h) din

Legea nr. 304/2004 față de dispozițiile art. 29 alin. (1) din

Legea nr. 47/1992, Curtea a apreciat că nu există legătură între

excepțiile invocate și soluționarea pe fond a cauzei și a

respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții

Constituționale.

Cu

privire la excepția de nelegalitate a Hotărârii din 31 august 2009 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea, respectiv a

Hotărârii din 18 septembrie 2009 a Adunării Generale a

Judecătorilor din cadrul Curții de Apel Oradea prin care s-a dispus restrângerea

activității de judecată a acestei instanțe, ca formă

de protest; a Hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor din

data de 28 septembrie 2009 prin care s-a hotărât suspendarea provizorie a

măsurilor privind restrângerea activității de judecată

și a programului de lucru cu publicul a hotărârii expectate la care se

face referire în Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor din

cadrul Curții de Apel Oradea din data de 28 septembrie 2009 în maniera „ …

până la data de 30 octombrie 2009, dată la care se va reanaliza modul

de soluționare concretă a solicitărilor exprimate inițial”,

a procedurii, procesului, jurisdicției din dosarul nr. 483/35/2009 al Curții

de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, având ca

obiect anularea actului emis de autorități publice locale – contestație

în anulare, s-a apreciat de asemenea că nu are legătură cu soluționarea

cauzei așa cum impun prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

În

fine, constatându-se că s-a declarat recurs împotriva deciziei nr.

174/2009 a Curții de Apel Oradea s-a dispus dezatașarea cererii de recurs

și trimiterea dosarului nr. 1068/35/CA/2008 la Înalta Curte de

Casație și Justiție – instanța superioară.

Împotriva

acestei încheieri, contestatorii au declarat recurs criticând soluția

primei instanțe doar în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate.

În

motivarea cererii recurenții s-au referit la „Avizul favorabil cu observații

pentru preluarea bugetului instanțelor de către Înalta Curte de

Casație și Justiție”, în sensul că propunerea

legislativă privind completarea art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară de administrare a bugetelor instanțelor de către

Înalta Curte de Casație și Justiție este de natură să

consolideze independența justiției și prestigiul acesteia a fost

avizată de Consiliul Superior al Magistraturii cu observațiile

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având

în vedere propunerile Consiliului Superior al Magistraturii recurenții au

considerat că excepția de neconstituționalitate are

legătură cu cauza ce face obiectul dosarului nr. 483/35/2009.

Curtea

analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate

și dispozițiile legale aplicabile constată că recursul este

nefondat pentru următoarele considerente.

Recurenți

au înțeles să critice hotărârea instanței de fond doar în

ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

prevederilor O.U.G. nr. 50/2006, O.U.G. nr. 154/2007, Legea nr. 137/2008,

O.U.G. nr. 137/2008 și art. 51 lit. h) din Legea nr. 304/2004

Prima

instanță a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale ca inadmisibilă reținând că nu există nici

o legătură între excepțiile invocate și soluționarea cauzei

așa cum prevăd dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr.

47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și

funcționarea Curții Constituționale:

„(1)

Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea

unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau

dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea

cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.”

În

cauză contestatorii au invocat excepția de neconstituționalitate

a prevederilor O.U.G. nr. 50/2006; O.U.G. nr. 154/2007; Legea nr. 137/2008;

O.U.G. nr. 137/2008 și art. 51 lit. h) din Legea nr. 304/2004, iar litigiul

existent între părți are ca obiect „anularea actelor administrative

intitulate adeverința nr. 58 din 17 decembrie 2002 și respectiv

adeverința nr. 59 din 17 decembrie 2002 și recunoașterea

dreptului de preemțiune de a cumpăra terenul care se învecinează

cu proprietatea lor.”

Mai

mult decât atât litigiul se află în faza procesuală a

contestației în anulare.

Așa

fiind, cum dispozițiile legale a căror excepție de neconstituționalitate

au fost invocată nu au legătură cu litigiul aflat pe rolul

Curții de Apel Oradea, condiția prevăzută de art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale nu este îndeplinită iar cererea este inadmisibilă.

În

concluzie, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. se va respinge recursul

declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de L.V.

și L.I.B. împotriva Încheierii din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.