ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3451/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2007 în dosarul nr. 323/11/CA/2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a sesizat Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 400/2004 emis de M.A.I., excepție formulată de reclamantul B.G.R., în contradictoriu cu pârâții M.A.I. și I.P.J. Bihor și a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 4 alin. (1) și (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea excepției.

Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 42/CA/2008 din 10 martie 2008 a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 400/2004 emis de M.A I. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 11 alin. (4), art. 23 și ale art. 4 din Legea nr. 554/2004, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, potrivit cărora pe calea excepției de nelegalitate s-ar putea cenzura numai legalitatea actelor administrativ unilaterale, nu și a celor normative (cum este cazul în speță), acestea din urmă putând fi atacate oricând, dar numai pe calea unei acțiuni directe, în anulare. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, B.G.R., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Recurentul - reclamant a susținut, în esență, că inadmisibilitatea trebuia situată, în temeiul art. 137 C. proc. civ., în categoria excepțiilor peremptorii de fond și că instanța trebuia să o pună obligatoriu în discuția părților, or, în cauză, această excepție nu a fost pusă în dezbaterea părților, astfel încât, în ceea ce îl privește, nu a putut să își exprime punctul de vedere cu privire la inadmisibilitatea cererii sale. Critica este fondată. Din analiza practicalei sentinței atacate, rezultă că prima instanță a pus în dezbaterea părții prezente, respectiv a reclamantului, fondul excepției de nelegalitate pe care acesta a invocat-o iar, după deliberări, a respins excepția ca inadmisibilă, fără a pune însă în discuția părții această inadmisibilitate.

Procedând astfel, instanța a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil ale părților, precum și principiile oralității și contradictorialității, astfel încât a pronunțat o hotărâre nelegală și, pentru a nu frustra părțile de o cale de atac, se impune casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza întâi și al art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru ca aceasta să pună în dezbaterea părților excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul B.G.R. împotriva sentinței civile nr. 42/CA/2008 din 10 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2008.