ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3004/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.A. SA Oradea a solicitat suspendarea titlului executoriu ce face obiectul dosarului nr. 201 din 21 octombrie 2009 și a somației nr. 5/35/1/2009/11028 emise de A.N.A.F. – A.F.C.M. Bihor, până la judecarea în fond a acțiunii. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin decizia de impunere nr. 173 din 17 decembrie 2008 emisă de A.F.C.M. Bihor, SC C.A. SA Oradea a fost obligată la T.V.A. suplimentar, în cuantum de 2.732.500 lei și TVA 4.913.686 lei. A mai arătat că a formulat contestație împotriva acestei decizii de impunere, înregistrată sub nr. 475 din 12 ianuarie 2009. Prin sentința nr. 253/CA- P.I.

din 14 decembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC C.A. SA Oradea și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 173 din 17 decembrie 2008 emisă de pârâta A.F.C.M. Bihor, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea deciziei. Totodată a disjuns capătul de cerere privind anularea somației nr. 5/35/1/2009/11028 emisă de pârâtă și a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Judecătoriei Oradea. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 care reglementează instituția suspendării actului administrativ.

În acest sens a constatat că reclamanta a introdus acțiune în anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, invocând motive de nelegalitate la emiterea acestei decizii. S-a mai reținut că prin aceeași decizie i s-a acordat reclamantei și rambursarea de T.V.A., în valoare de 874.693 lei, aspect care conturează „existența unui caz bine justificat”, cu atât mai mult cu cât actul administrativ-fiscal a fost contestat pentru nelegalitate. În ceea ce privește condiția existenței unui pagube iminente, prima instanță a apreciat că aceasta este îndeplinită în raport de natura juridică și de consecințele hotărârii luate de pârâtă, prin punerea în executare a deciziei de impunere aducându-se atingere întregii activități economice-financiare a societății reclamante.

În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea somației nr. 5/35/1/2009/11028, emisă de pârâtă, prima instanță a reținut că acest act este unul de începere a executării, astfel încât, competența materială revine judecătoriei în raza căreia își are sediul pârâta, în concret Judecătoriei Oradea. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.G.F.P. Bihor, în nume propriu și pentru A.N.A.F. În motivarea cererii de recurs s-a arătat că reclamanta nu dovedește în nici un fel îndeplinirea celor două condiții impuse de art. 14 pct. 1 din Legea nr. 554/2004, invocarea fondului de contencios fiind irelevantă. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe disp. art. 304 1 C. proc. civ. Intimata reclamanta SC C.A.

Oradea SA a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând cererea de recurs, Înalta Curte consideră că este întemeiat pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată la data de 09 noiembrie 2009, reclamanta SC C.A. Oradea SA a formulat cerere de suspendare a titlului executoriu ce face obiectul dosarului fiscal nr. 101 din 21 octombrie 2009 și a somației nr. 5/35/1/2009/11027 emisă de A.N.A.F. – A.F.C.M. Bihor, solicitând desființarea titlului executoriu și a somației ce face obiectul dosarului fiscal nr. 101 din 21 octombrie 2009. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că împotriva deciziei de impunere care stă la baza dosarului fiscal nr. 101 din 21 octombrie 2009 societatea a formulat contestație.

Având în vedere petitul acțiunii, Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod greșit a admis acțiunea, a dispus suspendarea deciziei de impunere nr. 137 din 17 decembrie 2008 până la soluționarea în fond a acțiunii și a disjuns capătul de cerere privind anularea somației și a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Oradea. Aceasta, deoarece în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de fond s-a pronunțat plus petita , în cauză neexistând o cerere de suspendare a deciziei de impunere. Față de acest lucru, se constată că în cauză sunt incidente disp. art. 304 pct. 6 C. proc. civ., astfel că se va admite recursul, se va modifica în parte sentința recurată în sensul că respinge cererea de suspendare a deciziei nr. 173 din 17 decembrie 2008 emisă de D.G.F.P.

si va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Bihor, în nume propriu și pentru A.N.A.F., împotriva sentinței nr. 253/CA – P.I. din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge cererea de suspendare a deciziei nr. 173 din 17 decembrie 2008 emisă de D.G.F.P. Bihor. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.