ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3004/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC C.A. SA Oradea a solicitat

suspendarea titlului executoriu ce face obiectul dosarului nr. 201 din 21

octombrie 2009 și a somației nr. 5/35/1/2009/11028 emise de A.N.A.F. –

A.F.C.M. Bihor, până la judecarea în fond a acțiunii.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că, prin decizia de impunere nr. 173 din 17 decembrie 2008

emisă de A.F.C.M. Bihor, SC C.A. SA Oradea a fost obligată la T.V.A. suplimentar, în cuantum de 2.732.500 lei și TVA 4.913.686 lei.

A mai arătat că a formulat

contestație împotriva acestei decizii de impunere, înregistrată sub

nr. 475 din 12 ianuarie 2009.

Prin sentința nr. 253/CA- P.I. din

14 decembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC C.A. SA Oradea

și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 173 din

17 decembrie 2008 emisă de pârâta A.F.C.M. Bihor, până la

soluționarea în fond a acțiunii în anularea deciziei.

Totodată a disjuns capătul de

cerere privind anularea somației nr. 5/35/1/2009/11028 emisă de

pârâtă și a declinat competența de soluționare a acesteia

în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004

care reglementează instituția suspendării actului administrativ.

În acest sens a constatat că reclamanta a introdus acțiune în

anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de

plată, invocând motive de nelegalitate la emiterea acestei decizii.

S-a mai reținut că prin

aceeași decizie i s-a acordat reclamantei și rambursarea de T.V.A.,

în valoare de 874.693 lei, aspect care conturează „existența unui caz

bine justificat”, cu atât mai mult cu cât actul administrativ-fiscal a fost

contestat pentru nelegalitate.

În ceea ce privește condiția

existenței unui pagube iminente, prima instanță a apreciat

că aceasta este îndeplinită în raport de natura juridică și

de consecințele hotărârii luate de pârâtă, prin punerea în

executare a deciziei de impunere aducându-se atingere întregii

activități economice-financiare a societății reclamante.

În ceea ce privește capătul de

cerere privind anularea somației nr. 5/35/1/2009/11028, emisă de

pârâtă, prima instanță a reținut că acest act este

unul de începere a executării, astfel încât, competența

materială revine judecătoriei în raza căreia își are sediul

pârâta, în concret Judecătoriei Oradea.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs D.G.F.P. Bihor, în nume propriu și pentru A.N.A.F.

În motivarea cererii de recurs s-a

arătat că reclamanta nu dovedește în nici un fel îndeplinirea

celor două condiții impuse de art. 14 pct. 1 din Legea nr. 554/2004,

invocarea fondului de contencios fiind irelevantă.

În drept, cererea de recurs se

întemeiază pe disp. art. 304

1

C. proc. civ.

Intimata reclamanta SC C.A. Oradea SA a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte

consideră că este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la data de

09 noiembrie 2009, reclamanta SC C.A. Oradea SA a formulat cerere de suspendare

a titlului executoriu ce face obiectul dosarului fiscal nr. 101 din 21

octombrie 2009 și a somației nr. 5/35/1/2009/11027 emisă de A.N.A.F.

– A.F.C.M. Bihor, solicitând desființarea titlului executoriu și a

somației ce face obiectul dosarului fiscal nr. 101 din 21 octombrie 2009.

În motivarea cererii de chemare în judecată

s-a arătat că împotriva deciziei de impunere care stă la baza

dosarului fiscal nr. 101 din 21 octombrie 2009 societatea a formulat

contestație.

Având în vedere petitul acțiunii,

Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod greșit a

admis acțiunea, a dispus suspendarea deciziei de impunere nr. 137 din 17

decembrie 2008 până la soluționarea în fond a acțiunii și a

disjuns capătul de cerere privind anularea somației și a

declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea

Judecătoriei Oradea.

Aceasta, deoarece în raport de obiectul

cererii de chemare în judecată, instanța de fond s-a pronunțat

plus

petita

, în cauză neexistând o cerere de suspendare a deciziei de

impunere.

Față de acest lucru, se

constată că în cauză sunt incidente disp. art. 304 pct. 6 C.

proc. civ., astfel că se va admite recursul, se va modifica în parte

sentința recurată în sensul că respinge cererea de suspendare a

deciziei nr. 173 din 17 decembrie 2008 emisă de D.G.F.P. si va

menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.G.F.P.

Bihor, în nume propriu și pentru A.N.A.F., împotriva sentinței nr.

253/CA – P.I. din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința recurată

în sensul că respinge cererea de suspendare a deciziei nr. 173 din 17

decembrie 2008 emisă de D.G.F.P. Bihor.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.