ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1411/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1411/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin cererea înregistrată
pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,
reclamanta R.A. piețe, agrement și salubritate Oradea a solicitat, în contradictoriu
cu pârâta D.G.F.P. Bihor – A.I.F., suspendarea executării deciziei de impunere
nr. 450 din 27 mai 2009, emisă de pârâtă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă
a contestației formulate împotriva deciziei.
Motivele de fapt și
de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea cererii reclamanta
a arătat că prin decizia de impunere a cărei suspendare a executării se solicită,
D.G.F.P. a considerat că au fost greșit calculate baza de impunere și contribuția
de asigurări sociale datorată de angajator, precum și baza de impunere și contribuția
individuală de asigurări sociale.
S-a mai arătat că suma
contestată este de 1.202.719 RON din care 565.501 RON reprezintă majorări, dobânzi
și penalități de întârziere, iar activitatea a desfășurat-o în baza contractului
de delegare a gestiunii aprobat prin hotărârea Consiliului Local Oradea din 30
noiembrie 2006 și că în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (4) din Legea
nr. 571/2003, instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activități
desfășurate în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor
activități se percep redevențe, taxe sau alte plăți.
S-a mai învederat că reclamanta
și-a achitat toate datoriile fiscale, Raportul de inspecție fiscală și toate documentele
generate de acesta, inclusiv decizia de impunere fiind netemeinice și nelegale,
formulând contestație împotriva acestora.
În final, a arătat că
orice măsură de executare silită ar crea o situație critică pentru reclamantă, care
ar afecta-o fundamental, în condițiile în care aceste măsuri ar paraliza întreaga
activitate a regiei.
În drept, reclamanta și-a
întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ, modificată.
Apărările formulate
de pârâta D.G.F.P. Bihor – A.I.F.
Prin întâmpinarea formulată
pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, cu motivarea
că nu s-a dovedit de către reclamantă îndeplinirea condițiilor art. 14 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă ce
urmează a fi prevenită.
Hotărârea instanței
de fond.
Prin sentința nr. 186/CA
- P.I. din 16 octombrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta R.A. piețe, agrement
și salubritate Oradea și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere
nr. 450 din 27 mai 2009 emisă de pârâta D.G.F.P. Bihor – A.I.F. și a măsurilor dispuse
prin aceasta, până la pronunțarea instanței de fond.
Motivele de fapt și
de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe.
5.1. Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut că cele două condiții necesare pentru
a se pronunța suspendarea executării actului administrativ - fiscal, prevăzute de
art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ sunt îndeplinite.
5.2. S-a constatat astfel
că cerința cazului bine justificat implică existența unei îndoieli puternice asupra
prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge
principiul, potrivit căruia, actul administrativ este executoriu din oficiu, iar
paguba iminentă constă, potrivit art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 într-un prejudiciu
material, viitor, dar previzibil sau, după caz, în perturbarea previzibilă gravă
a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
5.3. În acest context
a considerat prima instanță că, în condițiile în care reclamanta contestă decizia
de impunere, invocând încălcarea prevederilor art. 127 alin. (4) din C. fisc., în
conformitate cu care instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile
care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, acest lucru implică existența
unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul
administrativ contestat, iar, pe de altă parte, având în vedere valoarea obligațiilor
de plată stabilite în sarcina reclamantei, prejudiciul suferit de aceasta prin executarea
silită ar avea drept rezultat imposibilitatea desfășurării în continuare a activității
regiei.
Recursul formulat de
pârâta D.G.F.P. Bihor – A.I.F.
Motive de recurs întemeiate
pe dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ.
Recurenta consideră că
reclamanta nu a dovedit cu acte în nici un fel îndeplinirea condițiilor impuse de
art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și prevenirea unei pagube
iminente.
Apărările formulate
de intimata-pârâtă R.A. piețe, agrement și salubritate.
Prin întâmpinare, intimata
solicită respingerea recursului ca nefondat.
Sunt îndeplinite prevederile
art. 14 pct. 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ-fiscal
contestat are ca scop prevenirea paralizării activității regiei, deci prevenirea
unei pagube iminente, conform înscrisurilor depuse la dosar.
II. Considerentele instanței
de recurs.
Recursul este fondat.
Din perspectiva prevederilor
art. 304
1
C. proc. civ., se va constată că cele două condiții impuse
de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare
a actului administrativ fiscal contestat, nu sunt îndeplinite cumulativ.
Condiția cazului bine
justificat nu este îndeplinită numai prin luarea în considerare a motivelor invocate
de contestatoare prin cererea adresată instanței, respectiv prin invocarea încălcării
prevederilor art. 127 alin. (4) din C. fisc., în conformitate cu care instituțiile
publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în
calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități
se percep redevențe, taxe sau alte plăți.
Instanțele judecătorești
au posibilitatea suspendării executării actului administrativ-fiscal numai în cazuri
de excepție temeinic motivate.
Motivarea suspendării
actului fiscal din perspectiva condiției „cazului bine justificat” s-a întemeiat
pe aspecte de ordin general ce nu conduc la îndeplinirea acesteia.
La rândul său, condiția
„prevenirii unei pagube iminente” nu poate fi dovedită prin cuantumul obligațiilor
stabilite în sarcina reclamantei și prin prejudiciul creat ca urmare a executării
silite.
Iminența producerii unei
pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită.
Simpla executare a actului
fiscal contestat nu produce prin ea însăși o pagubă.
Din înscrisurile depuse
la dosar, intimata-reclamantă nu a dovedit această împrejurare, de unde rezultă
că prevederile art. 14 sus-menționat nu sunt îndeplinite.
Față de acestea, în
temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20
alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul formulat va
fi admis, sentința recurată va fi casată cu consecința respingerii cererii de suspendare
a executării deciziei de impunere nr. 450 din 27 mai 2009 ca neîntemeiată, pentru
neîndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004
modificată și completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de D.G.F.P. Bihor – A.I.F., împotriva sentinței nr. 186/CA - P.I. din 16 octombrie
2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată
și pe fond, respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta R.A. piețe, agrement
și salubritate, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 martie 2010.