ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2551/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2551/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.

6227/95/2007 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanții B.N., D.G. și Ș.C. au

solicitat obligarea pârâtei S.N.L. O. S.A. Târgu Jiu la plata drepturilor de

autor a invenției intitulată „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor

asincrone cu rotor bobinat" aferente perioadei 01 ianuarie 2006 -30 iunie

2007, actualizate cu coeficientul de inflație, precum și plata dobânzilor

legale pentru sumele datorate de la data introducerii acțiunii până la data

efectuării plății, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că sunt autorii invenției intitulată „dispozitiv

electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat", pentru

care s-a emis brevetul de invenție nr. 102593 întreprinderii Miniere Rovinari,

invenție ce este aplicată în exploatările miniere aparținând S.N.L. O. S.A.

Prin Hotărârea nr. 11

din 28 noiembrie 1999 consiliul de administrație al S.N.L. O. a aprobat plata

drepturilor de autor pentru invenția „dispozitiv electronic de pornire a

motoarelor asincrone cu rotor bobinat", precizând totodată că, deși EMC

Roșia nu a încheiat contract cu autorii invenției, nu poate fi exonerată de

plata drepturilor de autor câtă vreme s-a făcut dovada că folosește invenția și

obține beneficii în urma folosirii acesteia.

În apărare, pârâta

S.N.L. O. Târgu Jiu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea

acțiunii arătând că invenția denumită „dispozitiv electronic de pornire a

motoarelor asincrone cu rotor bobinat" nu este folosită de S.N.L. O. Târgu

Jiu, ci se folosesc dispozitive asemănătoare denumite convertizoare statice

rotrice tip CSR 63 P.

Pârâta S.N.L. O. a

formulat cerere de chemare în garanție a S.C. I. S.A. Craiova, solicitând

instanței ca în cazul în care va cădea în pretenții să fie obligată la plata

acestor despăgubiri.

Reclamanții au

răspuns la întâmpinarea depusă la dosar și la cererea de chemare în garanție

formulată de pârâtă, precizând că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat

că E.M.C. Roșia folosește dispozitivele electronice de pornire a motoarelor

asincrone cu rotor bobinat.

Prin Sentința civilă

nr. 185 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.

6227/95/2007 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B.N., D.G. și

Ș.C., împotriva pârâtei S.N.L. O. S.A. Târgu Jiu.

A fost obligată

pârâta S.N.L. O. S.A. Târgu Jiu la 463.069 RON către reclamantul B.N., la

192.945 RON către reclamantul Ș.C. și la 115.767 RON către reclamantul D.G.,

sume ce vor fi actualizate la data plății efective.

S-a respins cererea

reclamanților privind acordarea de dobânzi. S-a respins cererea de chemare în

garanție formulată de pârâtă. A fost obligată pârâta la 48.000 RON cheltuieli

de judecată către reclamantul B.N., la 19.000 RON către reclamant Ș.C. și la

11.500 RON cheltuieli de judecată către reclamantul D.G.

S-a reținut că

reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor de autori ai

invenției intitulată „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone

cu rotor bobinat" aferente perioadei 01 ianuarie 2006 - 30 iunie 2007,

actualizate cu coeficientul de inflație de la data când trebuiau achitate până

la data plății, solicitând totodată plata dobânzilor legale pentru sumele

datorate, de la data introducerii acțiunii până la data efectuării plății.

Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia

nr. 174 din 28 mai 2008, a admis apelul formulat de reclamanți împotriva

sentinței; a schimbat în parte sentința în sensul obligării pârâtei și la plata

dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii, 12 iulie 2007 și până

la data plății și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Apelul

declarat de pârâta S.N.L. O. a fost respins.

Instanța, pentru a

pronunța decizia, a reținut cele ce urmează.

În cazul în care

creanța constă în plata unei sume de bani, aceasta este purtătoare de dobândă,

potrivit art. 1088 C. civ.; dobânda legală este echivalentă daunelor interese

care se cuvin creditorului fără a fi necesar să se facă dovada vreunui

prejudiciu. Obligația de plată a acestora subzistă din ziua cererii de chemare

în judecată. Actualizarea creanței nu duce la înlăturarea obligației de plată a

dobânzii întrucât noul cuantum al creanței, rezultat din aplicarea

coeficientului de devalorizare, nu include și beneficiul nerealizat. Sub acest

aspect urmează a fi schimbată sentința pronunțată la fond, respectiv va fi

obligată pârâta să achite reclamanților dobânda legală, calculată în raport cu

creanța datorată, începând cu momentul promovării acțiunii.

Prevederile art. 129

alin. (5) C. proc. civ. au fost respectate în cauză. Instanța de fond a

administrat probatorii suficiente pe baza cărora și-a format convingerea și a

pronunțat sentința.

În apel s-a dispus

completarea raportului de expertiză întocmit de expertul contabil,

solicitându-se acestuia să explice detaliat în ce constă diferența între

modalitatea de calcul a eficienței economice utilizată de expert în raport cu

cea utilizată de experții A.D. și D.C. în dosarul nr. 140/civ/2006 al

Tribunalului Gorj. De asemenea, la cererea instanței, a fost efectuată o

variantă de calcul a eficienței economice pe baza metodei de calcul utilizată

în dosarul menționat (dosar care a avut ca obiect pretenții bănești ale

acelorași reclamanți împotriva pârâtei, determinate de utilizarea invenției pe

o perioadă anterioară celei în litigiu).

Expertul B.V. a

învederat instanței faptul că diferența mare dintre cuantumul eficienței

economice stabilită în litigiul anterior și cea stabilită, la fond, în litigiul

de față este dată de faptul că în litigiul de față nu au mai fost luate în

calcul cheltuielile de la cap. 1 din algoritmul aprobat de unitate, respectiv

cheltuielile cu necesarul de bază materială specifică. Aceste cheltuieli nu au

fost reținute cu motivarea că acestea se fac o singură dată pe parcursul

funcționării CSR-ului 630, respectiv când se dă în folosință investiția;

ulterior se impun a fi deduse numai cheltuielile de întreținere, revizii,

reparații și cele cu consumul de energie electrică. S-a precizat că în anii

2005 și 2006 nu au fost efectuate cheltuieli de investiții situație în care

eficiența economică este mult mai mare câtă vreme nu au fost date în exploatare

alte CSR-uri. O altă cauză ce a dus la un cuantum al eficienței economice mai

mare în litigiul de față este faptul că în perioada supusă atenției în acest

litigiu (ianuarie 2007 - iunie 2007) au fost folosite un număr de 111 bucăți

CSR 630, în timp ce în perioada analizată în dosarul nr. 140/civ/2006 au

funcționat numai un număr de 91 bucăți. De asemenea, în litigiul de față

prețurile avute în vedere au fost exprimate direct în RON, fără a se utiliza

convertirea dolarului, cum a fost necesar a se proceda în celălalt litigiu.

Explicațiile oferite

prin completarea la raportul de expertiză de către expert B.V. au fost însușite

de către părți, respectiv pârâta nu a formulat obiecțiuni, situație în care

instanța le-a apreciat ca fiind lămuritoare, în sensul că justifică cuantumul

mult mai mare al drepturilor bănești ce au fost stabilite în litigiul de față

comparativ cu cel care a fost stabilit în dosarul nr. 140/civ/2006. Astfel

fiind, Curtea a apreciat că sentința este legală și temeinică sub aspectul

cuantumului eficienței economice calculate și implicit a drepturilor care se

cuvin reclamanților.

Susținerea din apel

în sensul că în realitate pârâta nu utilizează în procesul de producție

invenția reclamanților nu poate fi reținută pentru următoarele considerente.

Pe de o parte, între

părți a mai existat un litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr. 140/civ/2006

soluționat în favoarea reclamanților; respectiv s-a stabilit cu autoritate de

lucru judecat că invenția de care se prevalează reclamanții este încorporată în

dispozitivele numite CSR 630 și care sunt utilizate de pârâtă în procesul de

producție, ceea ce echivalează cu folosirea invenției. Pe de altă parte, din

raportul de expertiză tehnică efectuată la fond precum și din lucrarea

întocmită de expertul asistent C.C.B. rezultă că dispozitivul CSR 630

reprezintă materializarea invenției brevetată sub nr. 102593 din 30 iunie 1992.

Faptul că, potrivit stadiului tehnicii, materializarea invenției era posibilă

în două modalități (scheme bloc) și că S.C. I. S.R.L. nu a folosit modalitatea

propusă de inventatori, nu este în măsură să ducă la convingerea că nu este

utilizată invenția în procesul de producție de către apelanta pârâtă. Afirmațiile

expertului asistent în sensul că „reglarea vitezei motoarelor asincrone prin

modificarea cu dispozitive electronice a rezistenței din circuitul rotorului

era cunoscută, în principiu, în stadiul tehnicii din anul 1976" nu

prezintă relevanță în cauză față de obiectul litigiului (respectiv nu ne aflăm

în situația unei cereri de anulare a brevetului).

Critica privind

admiterea cererii de chemare în garanție este, de asemenea, nefondată.

Producerea

dispozitivului CSR 630 s-a făcut la solicitarea S.N.L. O. S.A., persoană

juridică care este continuatoarea întreprinderii Miniere Rovinari, titulara

invenției conform brevetului nr. 102593/1992. Fabricarea dispozitivului a avut

loc la cererea titularului de brevet (C.N.L. O., care în iulie 1997 a încheiat contractul

de licență voluntară, cu titlu gratuit), situație în care, în prezent, căzută

în pretențiile reclamanților, pârâta nu se poate întoarce împotriva chematei în

garanție pentru a-i solicita o plată pe care nu a solicitat-o în contractul din

dispozitivului CSR 630 intră și cheltuieli cu drepturi de autor, pârâta se

putea întoarce împotriva furnizorului. O asemenea dovadă nu a fost făcută.

Dimpotrivă, contractul de licență din 1997 face dovada contrară, că asemenea

cheltuieli nu trebuie să se regăsească în costul dispozitivului.

Împotriva deciziei a

declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. cu referire la dispozițiile

art. 8 din H.G. nr. 1585/2002 privind aprobarea Normelor privind determinarea

cotei de profit sau a venitului obținut de titularul unui brevet, art. 129

alin. (4) C. proc. civ., art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, prin interpretarea eronată a probelor s-a

făcut o interpretare greșită a actului dedus judecății, schimbându-se natura și

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Recurenta, prin

dezvoltarea motivelor de recurs, critică decizia instanței de a respinge

cererea de efectuare a unei noi expertize tehnice pentru a se dovedi că

reclamanții nu au contribuit cu nimic la realizarea produsului. Se mai arată că

era necesară administrarea și altor probatorii, respectiv un brevet de invenție

din care rezultă că S.C. I. S.A. Craiova își produce produsele după

documentație proprie.

Se mai arată că

recurenta nu avea cunoștință de brevetul de invenție ca dovadă faptul că S.C.

I. S.A. Craiova își produce produsele după o documentație proprie și nu folosește

invenția reclamanților, ceea ce determină administrarea unei noi expertize în

cauză.

Se apreciază că au

fost încălcate prevederile art. 129 teza 5 C. proc. civ.

Expertiza referitoare

la eficiența economică conține grave erori de calcul și încalcă prevederile

art. 8 din H.G. nr. 1585/2002 privind aprobarea Normelor privind determinarea

cotei de profit sau a venitului obținut de titularul unui brevet deoarece nu a

luat în calcul doar elementul comun de funcționare.

Se impunea refacerea

expertizei față de diferențele majore de calcul ce rezultă dintr-o expertiză

similară întocmită în dosarul nr. 140/2006.

Recurenta a solicitat

omologarea expertizei efectuate în dosarul nr. 140/2006, cerere ce nu a fost

aprobată.

În continuare,

recurenta, indică un alt mod de clacul al eficienței economice ce conduce la

alte sume cuvenite inventatorilor, decât cele stabilite de instanță.

O altă critică se

referă la greșita respingere a cererii de chemare în garanție.

Pentru argumentele

arătate, consideră că instanța de apel și-a întemeiat hotărârea prin

interpretarea greșită a actului dedus judecății, schimbând înțelesul vădit

neîndoielnic al actului dedus judecății, fiind incidente dispozițiile art. 304

pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta apreciază

că au fost încălcate dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale referitoare la dreptul

părților de a formula observații pertinente pentru cauza lor în vederea

ocrotirii unor drepturi concrete și efective.

Totodată se solicită

diminuarea onorariului avocatului vădit disproporționat în comparație cu timpul

și volumul de muncă.

Intimații B.N., D.G.

și Ș.C. solicită prin întâmpinare respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor

administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, constată caracterul

fondat al recursului în limitele și pentru considerentele ce urmează.

Obiectul cererii de

chemare în judecată se referă la plata de către pârât a drepturilor de autori cuvenite

reclamanților urmare a aplicării invenției intitulate „Dispozitiv electronic de

pornire a motoarelor asincrone cu rotorul bobinat", aferente perioadei 1

ianuarie 2006 - 30 iunie 2007.

Drept urmare,

instanța nu a fost învestită cu cercetarea vreunui act juridic pentru a fi

incidente prevederile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., motiv de recurs ce se

referă la încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. proc. civ.

potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege.

În cazul unui litigiu

ce pretinde plata drepturilor bănești cuvenite ca urmare a aplicării invenției,

ceea ce trebuie lămurit este dacă pârâții utilizează sau nu invenția, astfel

cum a fost brevetată.

Funcție de probele

administrate se poate ajunge la concluzia că invenția este utilizată ori nu.

Pentru a se putea

considera că pârâta nu utilizează invenția nu este suficient să se arate că,

potrivit stadiului tehnicii, materializarea invenției era posibilă în două

modalități, ori că S.C. I. nu a folosit modalitatea propusă de inventatori.

În cadrul unui

litigiu anterior purtat între aceleași părți, dosarul nr. 140/2006, s-a

stabilit cu putere de lucru judecat că invenția a fost aplicată de recurentă -

Decizia nr. 4141 din 22 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală utilizare reconfirmată prin proba

științifică administrată în prezenta cauză din care rezultă că invenția este

încorporată în dispozitivele CSR 630, utilizate în procesul de producție.

Rolul activ al

judecătorului, statuat în alin. (5) al art. 129 C. proc. civ., pretins a fi

fost încălcat de instanță, nu semnifică ratificarea automată a tuturor probelor

solicitate de părți, ori de a se substitui părților ce beneficiază de asistență

juridică calificată, ci să vegheze ca probatoriile solicitate să fie utile,

concludente și pertinente și să conducă la stabilirea unei situații de fapt

corespunzătoare în vederea aplicării legii incidente.

Recurenta a formulat

o serie de critici referitoare la greșita respingere a unor obiecțiuni, la

necesitatea administrării unei noi expertize ori la necesitatea administrării

de noi probe, ignorând caracterul de cale extraordinară de atac a recursului

prin care este permisă, potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., analizarea

doar a motivelor de nelegalitate și nu și a celor de netemeinicie. De altfel,

motivele de recurs ce permiteau verificarea deciziei sub aspectul temeiniciei,

pct. 10 și 11 ale art. 304, au fost abrogate prin art. 1 pct. 111

1

și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, aprobat prin Legea nr. 219/2005.

Pretinde recurenta că

i-au fost încălcate garanțiile procesuale înscrise în art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale întrucât nu i-a

fost îngăduit să-și prezinte apărările și obiecțiunile ce i-ar fi permis

valorificarea pozitivă a poziției sale procesuale, apărări ce nu au fost

examinate de instanță.

Critica este vădit

nefondată față de conținutul motivării deciziei pronunțate în apel, dată cu

respectarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul arătării

motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și

cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Astfel, așa cum

rezultă din expunerea rezumată a cursului procesului, au fost analizate toate

probatoriile administrate și toate apărările formulate de recurentă referitoare

la aplicarea invenției, la calculul eficienței, la respingerea cererii de

chemare în garanție.

Așa cum de altfel a

reținut și instanța de apel, nu este fondată nici critica privind respingerea

cererii de chemare în garanție.

Consiliul de

administrație al C.N.L. O., prin Hotărârea nr. 11/1999, a stipulat la art. 13

că își însușește și aprobă acordarea drepturilor de autor cuvenite autorilor

invenției „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor

bobinat".

De aceea prin

contractul de licență voluntară cu titlu gratuit din 1997 se arată că acest gen

de cheltuieli - plata drepturilor de autor - nu trebuie să se regăsească în

costul dispozitivului produs la solicitarea S.N.L. O. S.A., continuatoare a

întreprinderii miniere Rovinari, titulara invenției protejate prin brevetul nr.

102593/1992.

Cu toate că

mențiunile referitoare din motivele de recurs privind modalități diferite de

calcul al eficienței economice în procesele purtate anterior între părți

reprezintă aspecte de netemeiniciei (se analizează probele) și nu de

nelegalitate, trebuie specificat că prin expertiză se răspunde obiecțiunilor

formulate sub acest aspect - lipsa investițiilor, absența cheltuielilor ce se

fac doar la darea în folosință a obiectivului precum și numărului mai mare de

dispozitive folosite decât cele analizate în procesul anterior.

Fondată este critica

referitoare la cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată acordate în

primă instanță întrucât între părți a mai fost soluționat un dosar -

12880/54/2006 - cu un obiect similar. Drept urmare, față de dispozițiile art.

274 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, reținând că problemele de drept

supuse cenzurii instanței au mai fost dezlegate într-un proces anterior,

apreciază că sumele acordate reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată

sunt disproporționat de mari față de amplitudinea și complexitatea activității

depuse de apărători.

Pentru argumentele ce

preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) și 304 pct. 9

C. proc. civ., recursul va fi admis și, drept consecință, decizia pronunțată în

apel va fi modificată în parte în sensul admiterii apelului pârâtei și

schimbării în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei la 24.000 RON

cheltuieli de judecată către B.N., la 9.500 RON către Ș.C. și la 5.750 RON

către D.G., cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței și deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de pârâta S.N.L. O. S.A. împotriva Deciziei nr. 174 din 28 mai 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Modifică în parte

decizia recurată în sensul că admite apelul pârâtei și schimbă în parte

Sentința nr. 185 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Gorj în sensul că obligă

pârâta la 24.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantul B.N., la 9.500

RON către reclamantul Ș.C. și la 5.750 RON către reclamantul D.G.

Păstrează celelalte

dispoziții ale sentinței și respectiv deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 aprilie 2010.