ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2551/2010

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 6227/95/2007 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanții B.N., D.G. și Ș.C. au solicitat obligarea pârâtei S.N.L. O. S.A. Târgu Jiu la plata drepturilor de autor a invenției intitulată „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat" aferente perioadei 01 ianuarie 2006 -30 iunie 2007, actualizate cu coeficientul de inflație, precum și plata dobânzilor legale pentru sumele datorate de la data introducerii acțiunii până la data efectuării plății, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt autorii invenției intitulată „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat", pentru care s-a emis brevetul de invenție nr. 102593 întreprinderii Miniere Rovinari, invenție ce este aplicată în exploatările miniere aparținând S.N.L.

O. S.A. Prin Hotărârea nr. 11 din 28 noiembrie 1999 consiliul de administrație al S.N.L. O. a aprobat plata drepturilor de autor pentru invenția „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat", precizând totodată că, deși EMC Roșia nu a încheiat contract cu autorii invenției, nu poate fi exonerată de plata drepturilor de autor câtă vreme s-a făcut dovada că folosește invenția și obține beneficii în urma folosirii acesteia. În apărare, pârâta S.N.L. O. Târgu Jiu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că invenția denumită „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat" nu este folosită de S.N.L. O. Târgu Jiu, ci se folosesc dispozitive asemănătoare denumite convertizoare statice rotrice tip CSR 63 P. Pârâta S.N.L.

O. a formulat cerere de chemare în garanție a S.C. I. S.A. Craiova, solicitând instanței ca în cazul în care va cădea în pretenții să fie obligată la plata acestor despăgubiri. Reclamanții au răspuns la întâmpinarea depusă la dosar și la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, precizând că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că E.M.C. Roșia folosește dispozitivele electronice de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat. Prin Sentința civilă nr. 185 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 6227/95/2007 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B.N., D.G. și Ș.C., împotriva pârâtei S.N.L. O. S.A. Târgu Jiu. A fost obligată pârâta S.N.L.

O. S.A. Târgu Jiu la 463.069 RON către reclamantul B.N., la 192.945 RON către reclamantul Ș.C. și la 115.767 RON către reclamantul D.G., sume ce vor fi actualizate la data plății efective. S-a respins cererea reclamanților privind acordarea de dobânzi. S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă. A fost obligată pârâta la 48.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantul B.N., la 19.000 RON către reclamant Ș.C. și la 11.500 RON cheltuieli de judecată către reclamantul D.G. S-a reținut că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor de autori ai invenției intitulată „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat" aferente perioadei 01 ianuarie 2006 - 30 iunie 2007, actualizate cu coeficientul de inflație de la data când trebuiau achitate până la data plății, solicitând totodată plata dobânzilor legale pentru sumele datorate, de la data introducerii acțiunii până la data efectuării plății.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 174 din 28 mai 2008, a admis apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței; a schimbat în parte sentința în sensul obligării pârâtei și la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii, 12 iulie 2007 și până la data plății și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Apelul declarat de pârâta S.N.L. O. a fost respins. Instanța, pentru a pronunța decizia, a reținut cele ce urmează. În cazul în care creanța constă în plata unei sume de bani, aceasta este purtătoare de dobândă, potrivit art. 1088 C. civ.; dobânda legală este echivalentă daunelor interese care se cuvin creditorului fără a fi necesar să se facă dovada vreunui prejudiciu.

Obligația de plată a acestora subzistă din ziua cererii de chemare în judecată. Actualizarea creanței nu duce la înlăturarea obligației de plată a dobânzii întrucât noul cuantum al creanței, rezultat din aplicarea coeficientului de devalorizare, nu include și beneficiul nerealizat. Sub acest aspect urmează a fi schimbată sentința pronunțată la fond, respectiv va fi obligată pârâta să achite reclamanților dobânda legală, calculată în raport cu creanța datorată, începând cu momentul promovării acțiunii. Prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. au fost respectate în cauză. Instanța de fond a administrat probatorii suficiente pe baza cărora și-a format convingerea și a pronunțat sentința. În apel s-a dispus completarea raportului de expertiză întocmit de expertul contabil, solicitându-se acestuia să explice detaliat în ce constă diferența între modalitatea de calcul a eficienței economice utilizată de expert în raport cu cea utilizată de experții A.D.

și D.C. în dosarul nr. 140/civ/2006 al Tribunalului Gorj. De asemenea, la cererea instanței, a fost efectuată o variantă de calcul a eficienței economice pe baza metodei de calcul utilizată în dosarul menționat (dosar care a avut ca obiect pretenții bănești ale acelorași reclamanți împotriva pârâtei, determinate de utilizarea invenției pe o perioadă anterioară celei în litigiu). Expertul B.V. a învederat instanței faptul că diferența mare dintre cuantumul eficienței economice stabilită în litigiul anterior și cea stabilită, la fond, în litigiul de față este dată de faptul că în litigiul de față nu au mai fost luate în calcul cheltuielile de la cap. 1 din algoritmul aprobat de unitate, respectiv cheltuielile cu necesarul de bază materială specifică.

Aceste cheltuieli nu au fost reținute cu motivarea că acestea se fac o singură dată pe parcursul funcționării CSR-ului 630, respectiv când se dă în folosință investiția; ulterior se impun a fi deduse numai cheltuielile de întreținere, revizii, reparații și cele cu consumul de energie electrică. S-a precizat că în anii 2005 și 2006 nu au fost efectuate cheltuieli de investiții situație în care eficiența economică este mult mai mare câtă vreme nu au fost date în exploatare alte CSR-uri. O altă cauză ce a dus la un cuantum al eficienței economice mai mare în litigiul de față este faptul că în perioada supusă atenției în acest litigiu (ianuarie 2007 - iunie 2007) au fost folosite un număr de 111 bucăți CSR 630, în timp ce în perioada analizată în dosarul nr. 140/civ/2006 au funcționat numai un număr de 91 bucăți.

De asemenea, în litigiul de față prețurile avute în vedere au fost exprimate direct în RON, fără a se utiliza convertirea dolarului, cum a fost necesar a se proceda în celălalt litigiu. Explicațiile oferite prin completarea la raportul de expertiză de către expert B.V. au fost însușite de către părți, respectiv pârâta nu a formulat obiecțiuni, situație în care instanța le-a apreciat ca fiind lămuritoare, în sensul că justifică cuantumul mult mai mare al drepturilor bănești ce au fost stabilite în litigiul de față comparativ cu cel care a fost stabilit în dosarul nr. 140/civ/2006. Astfel fiind, Curtea a apreciat că sentința este legală și temeinică sub aspectul cuantumului eficienței economice calculate și implicit a drepturilor care se cuvin reclamanților.

Susținerea din apel în sensul că în realitate pârâta nu utilizează în procesul de producție invenția reclamanților nu poate fi reținută pentru următoarele considerente. Pe de o parte, între părți a mai existat un litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr. 140/civ/2006 soluționat în favoarea reclamanților; respectiv s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că invenția de care se prevalează reclamanții este încorporată în dispozitivele numite CSR 630 și care sunt utilizate de pârâtă în procesul de producție, ceea ce echivalează cu folosirea invenției. Pe de altă parte, din raportul de expertiză tehnică efectuată la fond precum și din lucrarea întocmită de expertul asistent C.C.B. rezultă că dispozitivul CSR 630 reprezintă materializarea invenției brevetată sub nr. 102593 din 30 iunie 1992. Faptul că, potrivit stadiului tehnicii, materializarea invenției era posibilă în două modalități (scheme bloc) și că S.C.

I. S.R.L. nu a folosit modalitatea propusă de inventatori, nu este în măsură să ducă la convingerea că nu este utilizată invenția în procesul de producție de către apelanta pârâtă. Afirmațiile expertului asistent în sensul că „reglarea vitezei motoarelor asincrone prin modificarea cu dispozitive electronice a rezistenței din circuitul rotorului era cunoscută, în principiu, în stadiul tehnicii din anul 1976" nu prezintă relevanță în cauză față de obiectul litigiului (respectiv nu ne aflăm în situația unei cereri de anulare a brevetului). Critica privind admiterea cererii de chemare în garanție este, de asemenea, nefondată. Producerea dispozitivului CSR 630 s-a făcut la solicitarea S.N.L. O. S.A., persoană juridică care este continuatoarea întreprinderii Miniere Rovinari, titulara invenției conform brevetului nr. 102593/1992.

Fabricarea dispozitivului a avut loc la cererea titularului de brevet (C.N.L. O., care în iulie 1997 a încheiat contractul de licență voluntară, cu titlu gratuit), situație în care, în prezent, căzută în pretențiile reclamanților, pârâta nu se poate întoarce împotriva chematei în garanție pentru a-i solicita o plată pe care nu a solicitat-o în contractul din 1997. Numai în condițiile în care s-ar fi făcut dovada că în prețul dispozitivului CSR 630 intră și cheltuieli cu drepturi de autor, pârâta se putea întoarce împotriva furnizorului. O asemenea dovadă nu a fost făcută. Dimpotrivă, contractul de licență din 1997 face dovada contrară, că asemenea cheltuieli nu trebuie să se regăsească în costul dispozitivului.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. cu referire la dispozițiile art. 8 din H.G. nr. 1585/2002 privind aprobarea Normelor privind determinarea cotei de profit sau a venitului obținut de titularul unui brevet, art. 129 alin. (4) C. proc. civ., art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, prin interpretarea eronată a probelor s-a făcut o interpretare greșită a actului dedus judecății, schimbându-se natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Recurenta, prin dezvoltarea motivelor de recurs, critică decizia instanței de a respinge cererea de efectuare a unei noi expertize tehnice pentru a se dovedi că reclamanții nu au contribuit cu nimic la realizarea produsului.

Se mai arată că era necesară administrarea și altor probatorii, respectiv un brevet de invenție din care rezultă că S.C. I. S.A. Craiova își produce produsele după documentație proprie. Se mai arată că recurenta nu avea cunoștință de brevetul de invenție ca dovadă faptul că S.C. I. S.A. Craiova își produce produsele după o documentație proprie și nu folosește invenția reclamanților, ceea ce determină administrarea unei noi expertize în cauză. Se apreciază că au fost încălcate prevederile art. 129 teza 5 C. proc. civ. Expertiza referitoare la eficiența economică conține grave erori de calcul și încalcă prevederile art. 8 din H.G. nr. 1585/2002 privind aprobarea Normelor privind determinarea cotei de profit sau a venitului obținut de titularul unui brevet deoarece nu a luat în calcul doar elementul comun de funcționare.

Se impunea refacerea expertizei față de diferențele majore de calcul ce rezultă dintr-o expertiză similară întocmită în dosarul nr. 140/2006. Recurenta a solicitat omologarea expertizei efectuate în dosarul nr. 140/2006, cerere ce nu a fost aprobată. În continuare, recurenta, indică un alt mod de clacul al eficienței economice ce conduce la alte sume cuvenite inventatorilor, decât cele stabilite de instanță. O altă critică se referă la greșita respingere a cererii de chemare în garanție. Pentru argumentele arătate, consideră că instanța de apel și-a întemeiat hotărârea prin interpretarea greșită a actului dedus judecății, schimbând înțelesul vădit neîndoielnic al actului dedus judecății, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Recurenta apreciază că au fost încălcate dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale referitoare la dreptul părților de a formula observații pertinente pentru cauza lor în vederea ocrotirii unor drepturi concrete și efective. Totodată se solicită diminuarea onorariului avocatului vădit disproporționat în comparație cu timpul și volumul de muncă. Intimații B.N., D.G. și Ș.C. solicită prin întâmpinare respingerea recursului. Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, constată caracterul fondat al recursului în limitele și pentru considerentele ce urmează.

Obiectul cererii de chemare în judecată se referă la plata de către pârât a drepturilor de autori cuvenite reclamanților urmare a aplicării invenției intitulate „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotorul bobinat", aferente perioadei 1 ianuarie 2006 - 30 iunie 2007. Drept urmare, instanța nu a fost învestită cu cercetarea vreunui act juridic pentru a fi incidente prevederile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., motiv de recurs ce se referă la încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege. În cazul unui litigiu ce pretinde plata drepturilor bănești cuvenite ca urmare a aplicării invenției, ceea ce trebuie lămurit este dacă pârâții utilizează sau nu invenția, astfel cum a fost brevetată.

Funcție de probele administrate se poate ajunge la concluzia că invenția este utilizată ori nu. Pentru a se putea considera că pârâta nu utilizează invenția nu este suficient să se arate că, potrivit stadiului tehnicii, materializarea invenției era posibilă în două modalități, ori că S.C. I. nu a folosit modalitatea propusă de inventatori. În cadrul unui litigiu anterior purtat între aceleași părți, dosarul nr. 140/2006, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că invenția a fost aplicată de recurentă - Decizia nr. 4141 din 22 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală utilizare reconfirmată prin proba științifică administrată în prezenta cauză din care rezultă că invenția este încorporată în dispozitivele CSR 630, utilizate în procesul de producție.

Rolul activ al judecătorului, statuat în alin. (5) al art. 129 C. proc. civ., pretins a fi fost încălcat de instanță, nu semnifică ratificarea automată a tuturor probelor solicitate de părți, ori de a se substitui părților ce beneficiază de asistență juridică calificată, ci să vegheze ca probatoriile solicitate să fie utile, concludente și pertinente și să conducă la stabilirea unei situații de fapt corespunzătoare în vederea aplicării legii incidente. Recurenta a formulat o serie de critici referitoare la greșita respingere a unor obiecțiuni, la necesitatea administrării unei noi expertize ori la necesitatea administrării de noi probe, ignorând caracterul de cale extraordinară de atac a recursului prin care este permisă, potrivit art. 304 alin. (1) C. proc.

civ., analizarea doar a motivelor de nelegalitate și nu și a celor de netemeinicie. De altfel, motivele de recurs ce permiteau verificarea deciziei sub aspectul temeiniciei, pct. 10 și 11 ale art. 304, au fost abrogate prin art. 1 pct. 111 1 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, aprobat prin Legea nr. 219/2005. Pretinde recurenta că i-au fost încălcate garanțiile procesuale înscrise în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale întrucât nu i-a fost îngăduit să-și prezinte apărările și obiecțiunile ce i-ar fi permis valorificarea pozitivă a poziției sale procesuale, apărări ce nu au fost examinate de instanță. Critica este vădit nefondată față de conținutul motivării deciziei pronunțate în apel, dată cu respectarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., în sensul arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Astfel, așa cum rezultă din expunerea rezumată a cursului procesului, au fost analizate toate probatoriile administrate și toate apărările formulate de recurentă referitoare la aplicarea invenției, la calculul eficienței, la respingerea cererii de chemare în garanție. Așa cum de altfel a reținut și instanța de apel, nu este fondată nici critica privind respingerea cererii de chemare în garanție. Consiliul de administrație al C.N.L.

O., prin Hotărârea nr. 11/1999, a stipulat la art. 13 că își însușește și aprobă acordarea drepturilor de autor cuvenite autorilor invenției „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat". De aceea prin contractul de licență voluntară cu titlu gratuit din 1997 se arată că acest gen de cheltuieli - plata drepturilor de autor - nu trebuie să se regăsească în costul dispozitivului produs la solicitarea S.N.L. O. S.A., continuatoare a întreprinderii miniere Rovinari, titulara invenției protejate prin brevetul nr. 102593/1992.

Cu toate că mențiunile referitoare din motivele de recurs privind modalități diferite de calcul al eficienței economice în procesele purtate anterior între părți reprezintă aspecte de netemeiniciei (se analizează probele) și nu de nelegalitate, trebuie specificat că prin expertiză se răspunde obiecțiunilor formulate sub acest aspect - lipsa investițiilor, absența cheltuielilor ce se fac doar la darea în folosință a obiectivului precum și numărului mai mare de dispozitive folosite decât cele analizate în procesul anterior. Fondată este critica referitoare la cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată acordate în primă instanță întrucât între părți a mai fost soluționat un dosar - 12880/54/2006 - cu un obiect similar.

Drept urmare, față de dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, reținând că problemele de drept supuse cenzurii instanței au mai fost dezlegate într-un proces anterior, apreciază că sumele acordate reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată sunt disproporționat de mari față de amplitudinea și complexitatea activității depuse de apărători. Pentru argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) și 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis și, drept consecință, decizia pronunțată în apel va fi modificată în parte în sensul admiterii apelului pârâtei și schimbării în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei la 24.000 RON cheltuieli de judecată către B.N., la 9.500 RON către Ș.C.

și la 5.750 RON către D.G., cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței și deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta S.N.L. O. S.A. împotriva Deciziei nr. 174 din 28 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică în parte decizia recurată în sensul că admite apelul pârâtei și schimbă în parte Sentința nr. 185 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Gorj în sensul că obligă pârâta la 24.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantul B.N., la 9.500 RON către reclamantul Ș.C. și la 5.750 RON către reclamantul D.G. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței și respectiv deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.