ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4141/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față, a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 320 din 29 iunie 2006, pronunțată în dosarul nr. 140/2006, Tribunalul Gorj a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B.N. , D.G. și S.C. împotriva pârâtelor S.N.L.O. SA și E.M.C. Roșia, jud. Gorj. Au fost obligate în solidar pârâtele la plata către reclamanți, după cum urmează : 340.216,10 RON către B.N.; 141.757,06 RON către S.C. ; 85.055,03 RON către D.G., cu coeficientul de inflație calculat la data efectivă a plătii. Au fost obligate în solidar pârâtele la plata către reclamanți a sumei, de 25.000.000 lei ROL reprezentând taxă de timbru, onorariu de expert și onorariu avocat.

Pentru a se pronunța astfel, în baza probelor administrate în cauză instanța de fond a reținut următoarele: Pârâta E.M.C. Roșia a utilizat în procesul de producție invenția autorilor pentru perioada 01 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2005, 95 bucăți dispozitiv electronic de pornirea motoarelor asincrone cu rotorul bobinat (din care 3 astfel de dispozitive sunt inactive din iulie 2005, iar un dispozitiv din octombrie 2005), profitul obținut de E.M.C. Roșia în urma aplicării invenției pentru perioada 01 ianuarie 2003- 21 decembrie 2005 fiind de 2.535.543 RON, E.M.C. Roșia aparținând, în perioada în cauză, S.N.L.O. Tg. Jiu. Instanța de fond a stabilit că autorilor invenției li se cuvin drepturi de autor reprezentând o cotă de 30 % din venitul net pentru primul an de utilizare a invenției și o cotă de 20 % pentru următorii ani, din sumele astfel calculate o cotă de 60 % revenindu-i lui B.N., o cotă de 20 % lui S.C.

și o cotă de 15 % lui D.G. Instanța de fond a valorificat expertiza întocmită de experții A.D. și D.O., deoarece punctul de vedere al expertului asistent O.O. nu cuprinde o argumentare, atâta vreme cât se face mențiunea „că este imperios necesară prezentarea unui punct de vedere autorizat al conducerii E.M.C. Roșia vizat de către conducerea S.N.L.O. SA Tg. Jiu", această susținere neputând fi luată în calcul pentru că, dacă conducerea E.M.C. Roșia și S.N.L.O. SA Tg. Jiu ar fi ajuns la această concluzie, ar fi efectuat benevol plata drepturilor de autor. Instanța de fond a statuat că reclamanților li se cuvine coeficientul de inflație pentru sumele stabilite prin expertiză de la data pronunțării hotărârii până la achitarea efectivă a sumelor datorate, conform calculelor realizate prin expertiza contabilă.

Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 969 C. civ., ale Legii nr. 64/1991, H.G. nr. 499/2003 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 cât și ale Legii nr. 203/2002 și a admis în parte acțiunea. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții B.N., D.G. și S.C., precum și pârâta S.N.L.O. SA. Reclamanții au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul neobligării pârâtelor și la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate, începând cu data introducerii acțiunii și până la data efectuării plății, precum și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată, în sensul că este prea mic.

Reclamanții au arătat că practica judiciară în materie este unitară, în sensul că, în cazuri similare, debitoarele drepturilor pentru aplicarea invențiilor au fost obligate și la plata dobânzilor legale, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, nu s-au avut în vedere actele doveditoare și Nota de cheltuieli depuse la dosar. Sub acest ultim aspect, s-a motivat că nu se justifică reducerea onorariului de avocat, iar admiterea în parte a acțiunii, ar justifica, eventual, numai o reducere de 12 %, întrucât acțiunea s-a admis în procent de 88 %. Pârâta S.N.L.O. a adus mai multe critici raportului de expertiză avut în vedere de instanță, în sensul că nu prezintă situația reală și obiectivă, luându-se în calcul documentele nesemnate de conducerea E.M.C.

Roșia, neștampilate și neînregistrate și nu contractul nr. 2925/2000, care a încetat la 31 decembrie 2003, din raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni nerezultând nici dacă s-a calculat profitul net și nu cel brut; ca atare, în mod greșit prima instanță a respins cererea de efectuare a unei noi expertize. S-a motivat de asemenea că E.M.C. Roșia a cumpărat, ca terț, dispozitivele respective, de la o altă unitate, astfel încât drepturile de autor pot fi solicitate de la unitatea producătoare și nu de la S.N.L.O. sau E.M.C. Roșia. Pârâta S.N.L.O. a formulat, la data când au avut loc dezbaterile asupra apelului, o cerere de completare a probatoriilor, în sensul efectuării unei noi expertize, date fiind criticile aduse expertizei efectuată la instanța de fond, de către experții desemnați de instanță.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 869 din 09 noiembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamanții B.N., D.G. și S.C. împotriva sentinței civile nr. 320 din 29 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâtele și la plata dobânzii legale, începând cu data introducerii acțiunii - 23 decembrie 2005 - și până la data plății, cheltuielile de judecată fiind în cuantum de 11.036,6 RON pentru reclamantul B.N.; 3.032,2 RON pentru reclamantul D.G.; 5.032,6 RON pentru reclamantul S.C. A menținut restul dispozițiilor sentinței. A respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.N.L.O. SA împotriva aceleiași sentințe. A luat act că apelanții reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Cererea formulată de pârâtă în apel, de efectuare a unei noi expertize a fost respinsă de instanța de control judiciar ca nefiind utilă soluționării cauzei, având în vedere că prima expertiză s-a dovedit a fi obiectivă și concludentă, mai ales dat fiind rolul activ al primei instanțe. Astfel, instanța de fond a încuviințat expert asistent pentru pârâte, a încuviințat ca experții să răspundă la obiectiunile formulate de S.N.L.O. și, constatând diferențele între punctele de vedere ale experților, cu privire la drepturile bănești ce revin reclamanților, a solicitat explicații în acest sens. După precizările făcute de experți, sub acest aspect, la instanța de fond pârâta S.N.L.O.

nu a mai formulat nici o cerere de efectuare a unei noi expertize. Instanța de apel a reținut că nici în motivarea apelului, pârâta S.N.L.O. nu a solicitat completarea probatoriilor cu o nouă expertiză, această cerere fiind formulată abia cu ocazia dezbaterilor asupra apelului și că potrivit art. 292 alin. (1) C. proc. civ., părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel, de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Cu referire la critica formulată de pârâtă vizând faptul că în mod greșit tribunalul a respins solicitarea de a se efectua o nouă expertiză, instanța de apel a constatat că este nefondată, întrucât, după depunerea notelor explicative date de experți, pârâta nu a mai formulat nici o cerere de probatorii și, mai mult, pârâtele nici nu au fost prezente cu ocazia judecății pe fond a cauzei.

Instanța de apel a constatat că sunt neîntemeiate criticile aduse raportului de expertiză întocmit de experții desemnați de instanță, cu participarea expertului asistent, propus de pârâte (cu opinia separată din partea acestuia), întrucât expertiza și-a fundamentat calculul chiar pe adresa nr. 142 din 21 aprilie 2006 a E.M.C. Roșia, care precizează utilajele, numărul utilajelor ce folosesc invenția și eficiența folosirii invenției respective, neoperându-se nici o modificare a eficienței economice recunoscute de E.M.C. Roșia, ci numai un calcul aritmetic de verificare, pentru a se răspunde obiectivelor stabilite de instanță.

Referitor la contractele avute în vedere de experți (nr. 6252/2002 și nr. 2925/2000) instanța de apel a reținut că ambele contracte prevedeau aceeași cotă ce se cuvenea autorilor invenției din eficiența economică obținută și că pârâta nu poate absolvită de plata drepturilor cuvenite autorilor invenției, pe motiv că n-ar fi încheiat contract sau că acesta ar fi expirat, atâta timp cât s-a făcut dovada că aplică invenția reclamanților și obține beneficii ca urmare a exploatării acesteia; de altfel, din actele dosarului, rezultă că pârâta își justifică plățile făcute către inventatori, din proprie inițiativă în 2002, ca „venituri din drepturi de proprietate intelectuală" acordate în temeiul contractului nr. 6252/ 05/2002.

Este de asemenea nefondată și susținerea apelantei pârâte, în ceea ce privește venitul net sau brut ce se cuvine reclamanților, atâta timp cât prin expertiză s-a calculat cuantumul drepturilor de autor în raport de profitul net obținut prin folosirea invenției; ceea ce înseamnă că s-a calculat venitul net ce se cuvine reclamanților, și nu venitul brut. Critica pârâtei, referitoare la obligația unității care fabrică dispozitivele respective, la plata drepturilor de autor, și nu a pârâtelor, vine în contradicție chiar cu ceea ce a decis Consiliul de Administrație al C.N.L.O. prin art. 13 din Hotărârea nr. 11/1999 a Consiliului de Administrație al C.N.L.O. și cu Nota Serviciului Tehnic - Direcția Producție a C.N.L.O.

SA în care se arăta că dispozitivul este montat și funcționează la E.M.C. Rovinari, Peșteana, Pinoasa, etc. și se solicita Consiliului de Administrație să aprobe acordarea drepturilor cuvenite autorilor. Instanța de apel a motivat că drepturile cuvenite autorilor invenției se acordă de unitatea care aplică invenția și nu cea care fabrică dispozitivele respective, astfel încât nici sub acest aspect criticile pârâtei nu sunt fondat. Cu privire la apelul declarat de reclamanți, instanța de apel a constatat că este fondat, pentru următoarele considerente: Pentru neexecutarea obligației de plată a drepturilor bănești ce se cuvin reclamanților, pârâtele datorează daune - interese, iar potrivit art. 1088 C. civ., daunele interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală; aceste daune - interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica vreo pagubă și se datorează din ziua cererii de chemare în judecată.

Cum reclamanții au solicitat plata dobânzilor legale, atât prin acțiune, cât și prin concluziile scrise depuse la dosar, în mod nelegal prima instanță nu a admis și acest capăt de cerere. Și cea de a doua critică adusă sentinței s-a constatat că este întemeiată, având în vedere Nota de cheltuieli (fila 145 dosar fond) și chitanțele de plată depuse la dosar raportat la prevederile art. 274 C. proc. civ., care obligă la plata cheltuielilor de judecată, pe cel care cade în pretenții. Din cuantumul cheltuielilor efectuate de fiecare dintre reclamanți constând în taxe de timbru, onorariu de expert și onorariu de avocat, instanța de apel a dedus un procent de 12% din taxele de timbru, având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte.

Instanța de apel a constatat că obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată, în cuantum mai mic decât cel ce rezultă din actele doveditoare, este nelegală, astfel încât, și sub acest aspect critica reclamanților s-a dovedit a fi fondată și, în consecință, a majorat cuantumul cheltuielilor de judecată pentru fiecare reclamant, astfel cum au fost probate. Împotriva acestei din urmă decizii, pârâta S.N.L.O. SA Tg. Jiu a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Într-un prim motiv de recurs, recurenta-pârâtă a susținut că „Dispozitivele electronice de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat" brevetate sub nr. RO 102593/1989 (ai căror inventatori sunt reclamanții) nu sunt folosite la E.M.C.

Roșia, care folosește dispozitive intitulate „Convertizoare statice rotrice tip CSR 630 - P", pe care le achiziționează de la SC I.E. SA CRAIOVA și că deși a invocat acest aspect în faza procesuală a fondului, instanțele nu s-au pronunțat în mod clar asupra acestui aspect. Pârâta a susținut că instanțele de fond și apel au omis să stabilească, fără echivoc, regimul juridic al produselor CSR utilizate în procesul de producție de E.M.C. Roșia, în sensul clarificării legăturii dintre acestea și invenția brevetată de reclamanți și, dacă ar exista legătură, în ce temei ar produce SC I.E. SA aceste produse și cine plătește drepturile de autor dacă acestea sunt comercializate terților. Prin al doilea motiv de recurs recurenta-pârâtă a invocat că expertiza omologată de instanța de fond s-a dispus în baza contractului nr. 6252/2002 despre care reclamanții au pretins, eronat, că se găsește în arhiva E.M.C.

Roșia întrucât contractul a fost încheiat cu E.M.C. Rovinari. Recurenta-pârâtă a susținut, prin al treilea motiv de recurs, că desfășurarea procesului s-a făcut cu încălcarea de către instanțele de fond și apel a dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și că instanța de apel în mod eronat a reținut că S.N.L.O. Tg. Jiu nu a solicitat primei instanțe efectuarea unei noi expertize deoarece cererea pentru efectuarea unei contraexpertize era inserată în conținutul obiecțiunilor la raportul de expertiză. Recurenta-pârâtă a susținut că din analiza documentelor pe baza cărora s-a întocmit expertiza se poate observa că drepturile bănești au fost calculate în baza contractului nr. 2925/2003 care își încetase aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2003 și a cărui valabilitate este îndoielnică datorită clauzelor contradictorii pe care le conține.

Recurenta-pârâtă S.N.L.O. SA Tg. Jiu a conchis că instanțele s-au pronunțat asupra fondului fără să-i de a posibilitatea să facă apărările ce se impuneau în cauză deși aveau îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale și a cerut admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu îndrumarea de a se dispune efectuarea altei expertize tehnico-economice în cauză. Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs înalta Curte constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente: Demersul judiciar al reclamanților a fost inițiat ca urmare a faptului că pârâtele E.M.C.

Roșia și S.N.L.O. SA Tg. Jiu nu au mai efectuat plata drepturilor de autori ce li se cuveneau ca urmare a folosirii de către pârâte a invenției lor „Dispozitivele electronice de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat" începând cu data de 01 martie 2003 deși, până la data de 31 decembrie 2002, E.M.C. Roșia (subunitate a S.N.L.O. SA) le achitase aceste drepturi. Astfel fiind, susținerea recurentei-pârâte Că „Dispozitivele electronice de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat" brevetate sub nr. RO 102593/1989 (ai căror inventatori sunt reclamanții) nu sunt folosite la E.M.C. Roșia, care folosește dispozitive intitulate „Convertizoare statice rotrice tip CSR 630 - P", pe care le achiziționează de la SC I.E.

SA CRAIOVA apare ca nefondată, față de faptul că, pentru o perioadă de timp, reclamanților le-au fost plătite drepturi de autor pentru acest dispozitiv inventat de ei și pe care îl folosesc pârâtele în activitatea lor (așa cum reiese din înscrisurile depuse reclamanți în recurs). Este de reținut că în fazele procesuale anterioare, apărările formulate de pârâte nu au vizat faptul că la E.M.C. Roșia nu se folosesc dispozitivele inventate de reclamanți ci dispozitivele CSR 630 - P, care ar fi diferite de dispozitivele reclamanților, din întregul material probator administrat în cauză rezultând tocmai contrariul celor afirmate prin motivele de recurs. Astfel, în „Nota" Serviciului Tehnic - Direcția Producție a C.N.L.O.

SA întocmită referitor la propunerea de acordare a drepturilor cuvenite autorilor pentru invenția „Dispozitivele electronice de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat", brevet de invenție nr. 102593/1989 Se menționează: „Dispozitivul se execută conform Brevetului nr. 102593 sub denumirea Controler Static al curentului rotoric CSR 630 de către producătorul I.E. Craiova. Dispozitivul este montat și funcționează la E.M.C.

Rovinari, Peșteana, Pinoasa, Motru, Jilț, Mehedinți" și se solicită Consiliului de Administrație să aprobe acordarea drepturilor cuvenite autorilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1991 și încheierea contractelor prevăzute de art. 39 din Legea nr. 64/1991 între autori și exploatările care aplică invenția, având în vedere că soluția tehnică descrisă în brevetul nr. 102593 face obiectul cererii de realizare tehnică nr. 7107/1998 cu titlu „Modernizarea acționărilor electrice de la transportoarele de mare capacitate din carierele de lignit ale C.N.L.O. ", (fila 11 din dosarul nr. 140/2006 al Tribunalului Gorj). Totodată, prin art. 13 din Hotărârea nr. 11 din 28 noiembrie 1999, Consiliul de Administrație C.N.L.O.

SA își însușește și aprobă acordarea drepturilor cuvenite autorilor pentru invenția Dispozitivele electronice de pornire a motoarelor asincrone CU rotor bobinat" (fila 12 din dosarul nr. 140/2006 al Tribunalului Gorj). Critica vizând faptul că expertiza omologată de instanța de fond s-a dispus în baza contractului nr. 6252/2002 care nu se găsește în arhiva pârâtei E.M.C. Roșia nu are relevanță câtă vreme la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri emanând de la E.M.C. Motru, E.M.C. Berbești, EM Mehedinți din care reiese că aceste exploatări miniere le plătesc reclamanților drepturi de autor pentru folosirea „Dispozitivului electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat" în baza contractelor pe care le-au încheiat cu reclamanții, cota de 20% din eficiența economică obținută de E.M.C.

Roșia pentru calculul drepturilor de autor , avută în vedere la efectuarea expertizei, neputând fi mai mică decât cota plătită de societățile miniere care au încheiat contracte cu reclamanții și exploatează licit invenția. De altfel, obligația S.N.L.O. SA Tg. Jiu de a plăti drepturi de autor inventatorilor ai căror invenții Ie-a folosit - fără să încheie contracte de cu aceștia - în același cuantum din eficiența economică realizată, ca și societățile care au încheiat astfel de contracte, a fost constatată prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pronunțate în cazuri similare (filele 14-21 din dosarul nr. 140/2006 al Tribunalului Gorj). Nici critica recurentei-pârâte în sensul că, prin expertiză, drepturile bănești au fost calculate în baza contractului nr. 2925/2003 (data corectă a contractului fiind 2000) deși își încetase aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2003, nu sunt fondate având în vedere că pârâta E.M.C.

Roșia a confirmat, prin adresa nr. 142 din 21 aprilie 2006, avută în vedere de expert la efectuarea expertizei, că în perioada 01 ianuarie 2003-31 decembrie 2005, în carierele de exploatare minieră aparținând E.M.C. Roșia, s-au utilizat 95 de dispozitive electronice de pornire a motoarelor asincrone cu rotorul bobinat pe 47 din utilajele folosite în producție (filele 93-94 din dosarul nr. 140/2006 al Tribunalului Gorj), în cauză nefiind făcută nici o dovadă în sensul că după încetarea aplicabilității contractului menționat, dispozitivele pentru folosirea cărora pârâta a fost obligată la plata drepturilor de autor au fost înlocuite cu altele, ale altor autori. Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei se constată totodată că susținerile recurentei-pârâte în sensul că instanțele de fond și apel ar fi încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. și nu ar fi manifestat rol activ în soluționarea cauzei sunt total nefondate. Astfel, atât instanța de fond cât și cea de apel le-au acordat părților posibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale prevăzute de Codul de procedură civilă. Instanța de fond a administrat probatorii, a dispus efectuarea expertizei, a stabilit obiectivele la care expertul trebuia să răspundă, a încuviințat expert asistent pentru pârâte, a încuviințat ca experții să răspundă la obiecțiunile formulate de pârâta S.N.L.O. și, constatând diferențe între punctele de vedere ale experților, a solicitat explicații în acest sens tocmai pentru a fi în măsură să procedeze la temeinica și legala soluționare a cauzei.

Același rol activ l-a manifestat și instanța de apel care a dat posibilitatea părților să cunoască reciproc, motivele de apel, să formuleze apărări și să depună înscrisuri în dovedirea motivelor invocate. Împrejurarea că instanțele de fond și apel nu au dispus efectuarea unei noi expertize nu o îndreptățesc pe recurenta-pârâtă să susțină că, procedând astfel, nu și-au manifestat rolul activ și au încălcat dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. atâta timp cât ambele instanțe au motivat amplu, cu argumente justificate de ce nu se impunea efectuarea unei alte expertize decât cea administrată, care era fundamentată pe informațiile și datele furnizate de reprezentanții pârâtelor. În raport cu considerentele menționate apare ca neîntemeiată și lipsită de relevanță și susținerea recurentei-pârâte că instanțele de fond și apel au omis să stabilească, fără echivoc, regimul juridic al produselor CSR utilizate în procesul de producție de E.M.C.

Roșia, în sensul clarificării legăturii dintre acestea și invenția brevetată de reclamanți, motivul pentru care SC I.E. SA ar produce aceste produse și partea care trebuie să plătească drepturile de autor dacă acestea sunt comercializate terților. Având în vedere temeiurile arătate, se constată că decizia atacată este legală și, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și cum, în speță, intimații-reclamanți au solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, care au fost justificate cu chitanța depusă la dosar, recurenta-pârâtă va fi obligată la plata acestora.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta S.N.L.O. SA Tg. Jiu împotriva deciziei nr. 869 din 09 noiembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, ca nefondat. Obligă pe recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3600 (treimiișasesute) lei către intimatul-reclamant B.N. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2007.