ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1629/2013

Prin cererea

introdusă la Tribunalul Gorj, secția civilă, și înregistrată sub nr.

101/95/2010, reclamanții B.N., D.G. și Ș.C. au chemat în judecată pârâta SC

C.E.R. SA, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, aceasta să fie

obligată să le plătească drepturile de autor ai invenției „dispozitiv

electronic de pornire a motoarelor asincrone cu motor bobinat", aferente

perioadei 1 iulie 2007 - 22 ianuarie 2009, actualizate cu indicele de inflație

de la data când trebuiau achitate până la data plății, dobânzile legale

aferente de la data introducerii acțiunii până la data plății și cheltuielile

de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 416 din 24 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr.

101/95/2010, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții B.N., D.G. și Ș.C.

împotriva pârâtului S.C. C.E.R. S.A., a fost obligată pârâta să plătească

reclamanților drepturile de autor după cum urmează: B.N. - 538.156 RON; Ș.C. -

224.232 RON; D.G. - 134.539 RON; ce au fost reactualizate la data efectuării

expertizei, urmând a fi reactualizate la data plății, drepturi pentru perioada

1 iulie 2007 - 22 ianuarie 2009, precum și dobânda legală aferentă acestor sume

începând cu data de 6 ianuarie 2010 până la data efectuării plății și a fost

obligată pârâta să plătească reclamanților cheltuieli de judecată după cum

urmează: B.N. - 3000 RON; Ș.C. - 2000 RON; D.G. - 3.203 RON.

Împotriva acestei

sentințe civile au formulat apel reclamanții B.N., D.G. și Ș.C., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, doar prin prisma soluționării cererii

privind cheltuielile de judecată.

De asemenea, în cauză

a formulat apel C.E.R. S.A., criticând Sentința nr. 416 din 14 noiembrie 2010,

a Tribunalului Gorj, pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece nu s-a avut

în vedere faptul că brevetul de invenție în cauză, nr. RO 102590 nu mai este

legal protejat, taxa de menținere în vigoare care trebuia achitată anual nu a

fost achitată.

La termenul de

judecată din data de 10 martie 2011, instanța a admis cererea formulată de

către reprezentantul apelantei SC C.E.R. SA, pentru a face dovada că apelul

formulat de către unitatea apelantă a fost declarat în termen.

Prin Decizia civilă

nr. 197 din 31 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul

nr. 101/95/2010, s-a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată

de pârâta SC C.E.R. SA Rovinari, a fost respins, ca tardiv, apelul, s-a admis

apelul declarat de apelanții reclamanți B.N., D.G., Ș.C. A fost schimbată în

parte sentința civilă, în sensul că a fost obligată pârâta apelantă la plata

sumei de 24.000 RON în favoarea reclamantului B.N.; la 9.000 RON în favoarea reclamantului

Ș.C. și, respectiv la 4700 RON în favoarea reclamantului D.G., reprezentând

diferențe cheltuieli de judecată efectuate în Dosar nr. 101/95/2010, în care

s-a pronunțat Sentința civilă nr. 416 din 24 noiembrie 2010, a Tribunalului

Gorj. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta S.C C.E.O., respins prin Decizia nr. 2662 din

6 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr.

101/95/2010, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de S.C. C.E.O.

Împotriva aceleiași

decizii, respectiv Decizia nr. 197 din 31 martie 2011, a formulat cerere de

revizuire S.C. C.E.O. S.A.

Prin Decizia civilă

nr. 56 din 3 iulie 2912, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis cererea

de revizuire, a schimbat Decizia civilă nr. 197 din 31 martie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, în sensul că a respins excepția tardivității

apelului formulat de pârâta S.C. C.E.R. S.A., împotriva Sentinței civile nr.

416 din 24 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr.

101/95/2010, reținând cauza pentru rejudecarea ambelor apeluri, sens în care a

acordat termen.

Împotriva Deciziei

nr. 56 din 3 iulie 2012 au formulat și motivat recurs reclamanții B.N., D.G. și

Ș.C. pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestora s-a arătat că s-au interpretat și aplicat greșit disp. art. 322 alin.

(1) pct. 4 C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În speța dedusă

judecății nu este întrunită cerința ca hotărârea supusă revizuirii să evoce

fondul deoarece, prin Decizia nr. 197 din 31 martie 2011, pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, în Dosarul nr. 101/95/2010 nu s-a menționat cauza pe fond, ci

s-a respins cererea de repunere în termen de apel formulată de S.C. C.E.R. S.A.

și s-a respins, ca tardiv apelul declarat de pârâta S.C. C.E.R. S.A. împotriva

Sentinței nr. 416 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj și s-a admis apelul

cu privire la cererea accesorie vizând cheltuielile de judecată, astfel încât

prin hotărârea instanței de apel nu a fost evocat fondul cauzei.

În această situație

Curtea de Apel Craiova trebuia să respingă cererea de revizuire ca

inadmisibilă.

Prin Dispozitivul

Deciziei nr. 56/2012 s-a acordat termen pe 11 septembrie 2012, pentru

soluționarea ambelor apeluri, soluția fiind nelegală cu privire și la

soluționarea apelului recurenților, ce a avut ca obiect diminuarea justificată

a onorariului apărătorului de către instanța de fond deoarece, prin rejudecarea

apelului recurenților, care nu are nici o legătură cu schimbarea Deciziei

civile nr. 197 din 31 martie 2011 a Curții de Apel Craiova în sensul

respingerii excepției tardivității apelului formulat de S.C C.E.R. S.A, se

încalcă autoritatea de lucru judecat consacrată de art. 1201 C. civ.

Autoritatea de lucru

judecat cu privire la soluția dată apelului prin Decizia nr. 197/2011 a Curții

de Apel Craiova rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 56/2012 a Curții de Apel

Craiova, unde nu s-a făcut nici o mențiune cu privire la schimbarea soluției

dată în apel, ceea ce echivalează cu menținerea soluției apelului pronunțată

prin decizia supusă revizuirii.

La termenul din 22

martie 2013 Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție excepția inadmisibilității

recursului, în raport de împrejurarea că este formulat împotriva unei hotărâri

intermediare, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, prin care instanța nu

s-a pronunțat pe fond, ci a admis cererea de revizuire și a reținut cauza

pentru judecare.

Analizând recursul

formulat, prin prisma excepției inadmisibilității, datorită caracterului său

peremptoriu, Înalta Curte apreciază că recursul este inadmisibil pentru

următoarele considerente:

Prin recursul de față

a fost atacată Decizia civilă nr. 56 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova,

prin care a fost admisă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

322 pct. 4 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 197 din 31 martie 2011

a Curții de Apel Craiova, constatându-se că agentul poștal a efectuat procedura

comunicării în fals, a fost schimbată Decizia nr. 197 din 31 martie 2011 în

sensul respingerii excepției tardivității apelului declarat de SC C.E.R.

împotriva Sentinței civile nr. 416/2010 și s-a fixat termen pentru soluționarea

ambelor apeluri.

Potrivit art. 299

alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională sunt supuse recursului".

Luând în considerare

că Decizia civilă nr. 56/2012 nu a soluționat apelurile declarate, acestea

aflându-se în curs de soluționare, nu există o hotărâre judecătorească

pronunțată în apel care să poată fi supusă recursului, conform art. 299 alin.

(1) C. proc. civ.

Decizia civilă nr. 56

din 3 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova constituie o decizie intermediară

care va putea fi atacată cu recurs odată cu decizia care se va pronunța asupra

celor două apeluri.

Situația în speță

este similară celei prin care instanța de apel, în temeiul art. 297 C. proc.

civ., printr-o decizie intermediară, anulează hotărârea atacată și reține

procesul pentru evocarea fondului, urmând a pronunța în cauză și o a doua

decizie, definitivă, care este supusă recursului.

Astfel cum s-a

statuat prin Decizia nr. 33/2007 în recurs în interesul legii de către Înalta

Curte de Casație și Justiție, „Recursul declarat împotriva hotărârilor

judecătorești pronunțate de instanțele de apel, prin care s-au anulat în tot

sau în parte procedura urmată, precum și hotărârea apelată, cu reținerea cauzei

spre judecare, cu excepția cazului în care instanța de apel a constatat propria

sa competență, este inadmisibil. Aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs numai

odată cu deciziile pronunțate asupra fondului, după judecarea cauzelor în

apel".

Astfel fiind, Înalta

Curte observă că în mod greșit în cuprinsul dispozitivului Deciziei civile nr.

56/2012 a Curții de Apel Craiova a fost menționată calea de atac a recursului,

în 15 zile de la comunicarea acestei decizii.

Pentru aceste motive,

Înalta Curte apreciază că excepția inadmisibilității recursului este fondată,

astfel încât va respinge recursul pentru acest considerent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de reclamanții B.N., D.G. și Ș.C. împotriva

Deciziei nr. 56 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 22 martie 2013.

Procesat de GGC - DG