ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1629/2013

Prin cererea introdusă la Tribunalul Gorj, secția civilă, și înregistrată sub nr. 101/95/2010, reclamanții B.N., D.G. și Ș.C. au chemat în judecată pârâta SC C.E.R. SA, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, aceasta să fie obligată să le plătească drepturile de autor ai invenției „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu motor bobinat", aferente perioadei 1 iulie 2007 - 22 ianuarie 2009, actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau achitate până la data plății, dobânzile legale aferente de la data introducerii acțiunii până la data plății și cheltuielile de judecată. Prin Sentința civilă nr. 416 din 24 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 101/95/2010, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții B.N., D.G.

și Ș.C. împotriva pârâtului S.C. C.E.R. S.A., a fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile de autor după cum urmează: B.N. - 538.156 RON; Ș.C. - 224.232 RON; D.G. - 134.539 RON; ce au fost reactualizate la data efectuării expertizei, urmând a fi reactualizate la data plății, drepturi pentru perioada 1 iulie 2007 - 22 ianuarie 2009, precum și dobânda legală aferentă acestor sume începând cu data de 6 ianuarie 2010 până la data efectuării plății și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților cheltuieli de judecată după cum urmează: B.N. - 3000 RON; Ș.C. - 2000 RON; D.G. - 3.203 RON. Împotriva acestei sentințe civile au formulat apel reclamanții B.N., D.G. și Ș.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, doar prin prisma soluționării cererii privind cheltuielile de judecată.

De asemenea, în cauză a formulat apel C.E.R. S.A., criticând Sentința nr. 416 din 14 noiembrie 2010, a Tribunalului Gorj, pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece nu s-a avut în vedere faptul că brevetul de invenție în cauză, nr. RO 102590 nu mai este legal protejat, taxa de menținere în vigoare care trebuia achitată anual nu a fost achitată. La termenul de judecată din data de 10 martie 2011, instanța a admis cererea formulată de către reprezentantul apelantei SC C.E.R. SA, pentru a face dovada că apelul formulat de către unitatea apelantă a fost declarat în termen. Prin Decizia civilă nr. 197 din 31 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 101/95/2010, s-a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de pârâta SC C.E.R.

SA Rovinari, a fost respins, ca tardiv, apelul, s-a admis apelul declarat de apelanții reclamanți B.N., D.G., Ș.C. A fost schimbată în parte sentința civilă, în sensul că a fost obligată pârâta apelantă la plata sumei de 24.000 RON în favoarea reclamantului B.N.; la 9.000 RON în favoarea reclamantului Ș.C. și, respectiv la 4700 RON în favoarea reclamantului D.G., reprezentând diferențe cheltuieli de judecată efectuate în Dosar nr. 101/95/2010, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 416 din 24 noiembrie 2010, a Tribunalului Gorj. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C C.E.O., respins prin Decizia nr. 2662 din 6 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 101/95/2010, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de S.C.

C.E.O. Împotriva aceleiași decizii, respectiv Decizia nr. 197 din 31 martie 2011, a formulat cerere de revizuire S.C. C.E.O. S.A. Prin Decizia civilă nr. 56 din 3 iulie 2912, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis cererea de revizuire, a schimbat Decizia civilă nr. 197 din 31 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în sensul că a respins excepția tardivității apelului formulat de pârâta S.C. C.E.R. S.A., împotriva Sentinței civile nr. 416 din 24 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 101/95/2010, reținând cauza pentru rejudecarea ambelor apeluri, sens în care a acordat termen. Împotriva Deciziei nr. 56 din 3 iulie 2012 au formulat și motivat recurs reclamanții B.N., D.G.

și Ș.C. pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestora s-a arătat că s-au interpretat și aplicat greșit disp. art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În speța dedusă judecății nu este întrunită cerința ca hotărârea supusă revizuirii să evoce fondul deoarece, prin Decizia nr. 197 din 31 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 101/95/2010 nu s-a menționat cauza pe fond, ci s-a respins cererea de repunere în termen de apel formulată de S.C. C.E.R. S.A. și s-a respins, ca tardiv apelul declarat de pârâta S.C. C.E.R. S.A. împotriva Sentinței nr. 416 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj și s-a admis apelul cu privire la cererea accesorie vizând cheltuielile de judecată, astfel încât prin hotărârea instanței de apel nu a fost evocat fondul cauzei.

În această situație Curtea de Apel Craiova trebuia să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă. Prin Dispozitivul Deciziei nr. 56/2012 s-a acordat termen pe 11 septembrie 2012, pentru soluționarea ambelor apeluri, soluția fiind nelegală cu privire și la soluționarea apelului recurenților, ce a avut ca obiect diminuarea justificată a onorariului apărătorului de către instanța de fond deoarece, prin rejudecarea apelului recurenților, care nu are nici o legătură cu schimbarea Deciziei civile nr. 197 din 31 martie 2011 a Curții de Apel Craiova în sensul respingerii excepției tardivității apelului formulat de S.C C.E.R. S.A, se încalcă autoritatea de lucru judecat consacrată de art. 1201 C. civ.

Autoritatea de lucru judecat cu privire la soluția dată apelului prin Decizia nr. 197/2011 a Curții de Apel Craiova rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 56/2012 a Curții de Apel Craiova, unde nu s-a făcut nici o mențiune cu privire la schimbarea soluției dată în apel, ceea ce echivalează cu menținerea soluției apelului pronunțată prin decizia supusă revizuirii. La termenul din 22 martie 2013 Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului, în raport de împrejurarea că este formulat împotriva unei hotărâri intermediare, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, prin care instanța nu s-a pronunțat pe fond, ci a admis cererea de revizuire și a reținut cauza pentru judecare.

Analizând recursul formulat, prin prisma excepției inadmisibilității, datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte apreciază că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente: Prin recursul de față a fost atacată Decizia civilă nr. 56 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost admisă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 197 din 31 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, constatându-se că agentul poștal a efectuat procedura comunicării în fals, a fost schimbată Decizia nr. 197 din 31 martie 2011 în sensul respingerii excepției tardivității apelului declarat de SC C.E.R. împotriva Sentinței civile nr. 416/2010 și s-a fixat termen pentru soluționarea ambelor apeluri.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului". Luând în considerare că Decizia civilă nr. 56/2012 nu a soluționat apelurile declarate, acestea aflându-se în curs de soluționare, nu există o hotărâre judecătorească pronunțată în apel care să poată fi supusă recursului, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ. Decizia civilă nr. 56 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova constituie o decizie intermediară care va putea fi atacată cu recurs odată cu decizia care se va pronunța asupra celor două apeluri. Situația în speță este similară celei prin care instanța de apel, în temeiul art. 297 C. proc.

civ., printr-o decizie intermediară, anulează hotărârea atacată și reține procesul pentru evocarea fondului, urmând a pronunța în cauză și o a doua decizie, definitivă, care este supusă recursului. Astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 33/2007 în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, „Recursul declarat împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de apel, prin care s-au anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum și hotărârea apelată, cu reținerea cauzei spre judecare, cu excepția cazului în care instanța de apel a constatat propria sa competență, este inadmisibil.

Aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs numai odată cu deciziile pronunțate asupra fondului, după judecarea cauzelor în apel". Astfel fiind, Înalta Curte observă că în mod greșit în cuprinsul dispozitivului Deciziei civile nr. 56/2012 a Curții de Apel Craiova a fost menționată calea de atac a recursului, în 15 zile de la comunicarea acestei decizii. Pentru aceste motive, Înalta Curte apreciază că excepția inadmisibilității recursului este fondată, astfel încât va respinge recursul pentru acest considerent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții B.N., D.G. și Ș.C. împotriva Deciziei nr. 56 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 martie 2013. Procesat de GGC - DG