ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 395/2010

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea introdusă la Tribunalul Gorj, secția civilă, reclamanții B.N., D.G. și S.C. au chemat în judecată pârâta SC C.E.R. SA, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata drepturilor de autor ai invenției „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone, cu rotorul bobinat”, aferente perioadei 01 ianuarie 2006-30 iunie 2007, actualizate cu coeficientul de inflație, cât și la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate de la data introducerii acțiunii, până la efectuarea plății, precum și cheltuielile de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat că sunt autorii invenției „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone, cu rotorul bobinat”, pentru care a fost emis brevetul de invenție nr. 102593 iar prin contractul nr. 3999 din 14 martie 2000, E.M. Rovinari s-a obligat să plătească cu titluri de drepturi de autor un procent de 30% din eficiența economică obținută în primul an de exploatare a invenției și de 20% pentru următorii ani, contractul fiind încheiate pentru perioada 1 aprilie 1998-22 ianuarie 2009.

S-a mai arată că în anul 2004, a fost înființat SC C.E.R. SA în componența căreia a intrat și fost I.M. Rovinari, care a refuzat pentru perioada 01 ianuarie 2006-30 iunie 2007 să le plătească sumele ce reprezentau drepturile de autor.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că în cadrul E.M. Rovinari, subunitate ce aparține C.E.R., în instalațiile electrice de pornire a motoarelor electrice asincrone, cu rotorul bobinat, arătând că nu a fost și nici nu a utilizat invenția reclamanților, pornirea motoarelor realizându-se cu ajutorul rezistențelor electrice tip RE și RM, precum și convertizorul static rotoric, cu puterea de 630 kv.

Prin sentința civilă nr. 203 din 22 octombrie 2008 pronunțată în dosar nr. 945/95/2008, Tribunalul Gorj a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să le plătească acestora drepturile de autor astfel: - B.N. – 175.646 lei; - S.C. – 73.186 lei; - D.G. – 43.911 lei, reactualizate la data efectuării expertizei, urmând a fi reactualizate la data plății, dobânzi pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 30 iunie 2007, precum și dobânda legală aferentă acestor sume, începând cu data de 11 iulie 2007, până la data efectuării plății și cheltuieli de judecată, astfel: B.N. – 18.681,40 lei; S.C. – 7.300 lei; D.G. – 4.400 lei.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 140 din 22 aprilie 2009 a respins apelul declarat de pârâta SC C.E.R. SA împotriva sentinței arătate, pentru motivele ce urmează:

Instanța a fost învestită cu o acțiune pentru obligarea la plata drepturilor bănești către autorii invenției intitulată „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone, cu rotorul bobinat”, brevetată sub nr. 102593/1989, a pârâtei SC C.E.R. SA pentru perioada 01 ianuarie 2006-30 iunie 2007.

Între reclamanți și fostul C.N.L.O., din care făcea parte și E.M.C. Rovinari s-a încheiat contractul nr. 3999 din 14 martie 2000, în baza art. 67 din Legea nr. 64/1991, prin care autorilor invenției li s-a stabilit cuantumul drepturilor bănești cuvenite pe perioada 01 aprilie 1998-22 ianuarie 2009, pentru perioada cuprinsă între anul 5-20, fiind stabilit un procent de 20% din eficiența economică. Potrivit clauzei cuprinsă la lit. j) din contract, încetarea contractului se face fără nicio notificare la data de 22 ianuarie 2009 sau la data când una din părți notifică în scris producerea unui eveniment legat de exploatarea soluției, care conduce la reducerea sau anularea profilului.

Pe durata derulării contractului, conform art. 1 și art. 3 din H.G. nr. 103/2004 a fost înființat SC C.E.R. SA în componența căreia a intrat I.M. Rovinari, iar potrivit art. 15 din aceeași hotărâre, au fost preluate toate drepturile și obligațiile fostei exploatări miniere, printre care au intrat și drepturile bănești cuvenite autorilor invenției, al cărei titular era chiar I.M. Rovinari.

Pârâta, deși a arătat că nu se mai folosea de acea invenție în procesul de producție, nemaifiind eficientă pe plan economic nu și-a respectat obligația impusă prin contract la lit. j) și nici nu i-a notificat pe autorii invenției cu privire la încetarea exploatării soluției care ar fi dus la anularea profitului realizat.

Producătorul SC I.E. SA Craiova a efectuat o analiză comparativă între dispozitivul electronic al invenției și dispozitivul electronic fabricat de această societate, concluzionând că ambele dispozitive asigură pornirea motoarelor asincrone cu rotorul bobinat în locul reostatelor electronice de pornire. Față de faptul că dispozitivul propus de invenție a fost înregistrat în 1989, la acea dată au fost folosite componente existente pe piața electronicii românești din acea perioadă, ulterior din momentul în care dispozitivul a fost realizat de SC I.E. SA Craiova, respectiv anul 1997, dispozitivul electronic de pornire fiind produs cu componente electronice performante existente pe piață la acel moment, or, aceasta însemna că produsul se va îmbunătăți permanent în funcție de progresul componentelor electronice ce vor apărea pe piață.

Faptul că SC I.E. SA Craiova are certificat de marcă nu schimbă situația de fapt și de drept existentă în această cauză.

Drepturile inventatorilor nu sunt afectate de faptul că titularul brevetului de invenție a încheiat contract de licență voluntară, transmițând către SC I.E. SA Craiova dreptul de fabricație al produsului inventat, sub denumirea pe care aceștia au dat-o produsului „Controler Static al Curentului Rotoric CSR 630 p”, pentru care s-a primit certificat de marcă înregistrată.

În cauză a fost dovedit că dispozitivul folosit în procesul de producție nu a constituit o realizare tehnică nouă, fiind chiar invenția ai cărei autori sunt reclamanții.

Denumirea diferită a invenției și a produsului întemeiat pe această invenție nu are importanță în ceea ce privește folosirea invenției, deoarece indiferent de denumirea produsului prin care este comercializată invenția, cât timp acesta se întemeiază pe invenție, folosirea produsului va duce la concluzia utilizării invenției în procesul de producție, astfel încât autorii acesteia își vor păstra drepturile rezultate din contract până la momentul de încetare rezultat din clauzele contractului.

Împotriva deciziei a declarat recurs SC C.E.R. SA

Prin cererea de recurs se arată că în apărare a susținut că dispozitivul CSR 630 p a fost produs în baza contractului de licență voluntară, invocându-se adresele emise de SC I.E. SA precum și constatările din raportul de expertiză.

Se mai arată că prin hotărârea nr. 11 din 28 noiembrie 2009 a Consiliului de administrație a C.N.L.O. au fost acordate drepturile de autor pentru invenția „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone, cu rotorul bobinat”, nu pentru folosirea dispozitivului „Controler static al curentului rotoric CSR 630 p”.

Recurenta concluzionează că din probele administrate rezultă cu certitudine că cele două dispozitive sunt diferite din punct de vedere tehnic constructiv.

Intimații, prin întâmpinarea formulată au invocat excepția inadmisibilității și nulității recursului precum și incidența autorității de lucru judecat deoarece prin sentința civilă nr. 311/2006 a Tribunalului Gorj, definitivă și irevocabilă s-a constatat că dispozițiile CSR 630 produs și comercializat de SC I.E. SA este același cu „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone, cu rotorul bobinat” și că pârâta folosește invenția.

Analizând decizia recurată prin prisma excepțiilor invocate, cu respectarea dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte reține cele ce succed:

- Din cuprinsul art. 299 C. proc. civ. rezultă că împotriva unei hotărâri pronunțate fără drept de apel sau în apel poate fi declarată calea extraordinară de atac a recursului.

Cum hotărârea face parte din categoria hotărârilor supuse reformării prin intermediul acestei căi de atac, excepția inadmisibilității recursului va fi respinsă ca nefondată.

- Există autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este formulată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și împotriva lor, în aceeași calitate. Din examinarea hotărârii pronunțate în primul proces finalizat prin sentința civilă nr. 311 din 26 iunie 2006, irevocabilă prin decizia nr. 2832 din 30 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, rezultă că obiectul pricinii l-a reprezentat plata unor drepturi de autor aferente perioadei 1 ianuarie 2004-31 decembrie 2005. Hotărârea anterioară nu are autoritate de lucru judecat în pricina actuală, deoarece în cauza de față se solicită plata unor drepturi de autor aferente perioadei 1 ianuarie 2006-30 iunie 2007.

Drept urmare, în lipsa identității de obiect, sub aspectul perioadei pentru care se solicită acordarea drepturilor bănești cuvenite autorilor invenției, dispozițiile art. 1201 C. civ. nu sunt incidente în cauză.

Prin cererea de recurs se invocă greșita interpretare a probatoriului administrat în cauză.

Fiind în prezența unei nemulțumiri referitoare exclusiv la modul în care instanța a stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate, critica formulată nu face posibilă încadrarea ei într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., întrucât aspectele de netemeinicie nu pot face obiect al recursului conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, pentru cele ce preced, va constata în temeiul dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile inadmisibilității și autorității de lucru judecat invocate de intimații B.N., D.G. și S.C.

Constată nulitatea recursului declarat de pârâtul SC C.E.R. împotriva deciziei nr. 140 din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.