ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2832/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 25 octombrie 2004, reclamantele B.A.P., M.R.C., C.R.C., N.V., M.D., L.J.L. și R.D.R. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., anularea Hotărârii nr. 165 din 8 iunie 2004 a Colegiului Director al pârâtului, constatarea că faptele prezentate de reclamante sunt fapte de discriminare împotriva lor, obligarea pârâtului să recunoască faptelor sesizate caracterul discriminatoriu și luarea măsurilor care se impun, în urma acestei recunoașteri, potrivit activității specifice a pârâtului, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat, în esență, că, la data de 14 iulie 2003, au adresat pârâtului o plângere cu privire la restricționarea discriminatorie a accesului lor la recunoașterea și exercitarea unor drepturi sociale de către secretarul Primăriei comunei Frata, județul Cluj, Ș.L.

și Primarul comunei, Ș.I. Cu toate că, prin expunerea faptelor au dovedit că au fost supuse la acte de discriminare pe temei de etnie, sex și statut marital, condiția lor fiind de femei de etnie rromă, necăsătorite, care trăiesc în concubinaj și au copii din aceste relații, pârâtul prin Hotărârea nr. 165 din 8 iunie a Colegiului Director, a stabilit că faptele respective nu reprezintă acte de discriminare conform O.G. nr. 137/2000. Au mai susținut reclamantele că împotriva hotărârii de mai sus au formulat reclamație administrativă, la care nu au primit răspuns. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 473 din 7 iulie 2005, a respins acțiunea.

Instanța de Fond a reținut, în esență, că soluția se impune întrucât, în cauză nu se pot reține ca fapte de discriminare pe temei de etnie, sex și statut marital practicile imputate secretarului și primarului comunei Frata, motiv pentru care hotărârea contestată este legală și temeinică. Astfel, s-a considerat că excluderea unora dintre reclamante de la recunoașterea dreptului la alocație pentru copiii nou născuți, potrivit Legii nr. 416/2001 și H.G. nr. 1099/2001, s-a datorat modului în care autoritatea publică locală a înțeles să aplice normele legale și nicidecum discriminării lor pe motive etnice ori pe diferențe de statut marital. În concret, în aplicarea dispozițiilor legale incidente în materia dreptului și plății alocației pentru copiii nou născuți, actele prezentate de reclamante au fost verificate și constatându-se neconcordanțe între anumite acte, părțile au fost îndrumate să-și completeze dosarul urmând ca abia apoi să revină cu o nouă solicitare.

Împotriva sus menționatei sentințe au declarat recurs, în termen legal reclamantele B.A.P., M.R.C., C.R.C., N.V., M.D., L.J.L. și R.D.R. Motivarea în drept a fost întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7, 304 pct. 9 și 304 pct. 10 C. proc. civ., Instanța de Fond fiind criticată pentru insuficienta motivare a concluziilor la care a ajuns prin ignorarea probatoriului administrat și prin încălcarea principiilor de drept. S-a subliniat că întreaga motivare a hotărârii judecătorești se sprijină pe acceptarea faptului că, practica însușită de autoritățile locale ale comunei Frata este acceptabilă, deși în opinia recurentelor aceasta este în mod evident discreționară. Analiza Instanței de Fond s-a bazat pe interpretarea și aplicarea greșită a art. 1 și art. 2 din O.G.

nr. 137/2001 și fără a se indica probele administrate care au confirmat cele sesizate de recurentele - reclamante ori a se pronunța asupra mijloacelor de apărare și asupra dovezilor aduse de acestea. Prin întâmpinare, intimatul C.N.C.D. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a Hotărârii nr. 165/2004 a Colegiului Director al C.N.C.D. care a constatat inexistența actelor sau faptelor de discriminare imputate secretarului și primarului comunei Frata. Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurente, dar și în virtutea art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinței atacate. Dezlegarea dată cererii de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu C.N.C.D.

este, așa cum se poate observa din considerentele avute în vedere de Instanța fondului și din amplul probatoriu administrat, în concordanță cu dispozițiile legale incidente în materia privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare (O.U.G. nr. 137/2000 cu modificările ulterioare). Astfel, în mod corect concluzia Instanței de Fond a fost aceea că faptele descrise în petiția adresată de reclamante C.N.C.D. nu se circumscriu definiției legale date discriminării prin art. 2 din O.U.G. nr. 137/2000 modificată.

Probele administrate au evidențiat că refuzul de a acorda recurentelor - reclamante alocațiile pentru copiii nou născuți este justificat de neîndeplinirea condițiilor legale cuprinse în art. 25 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat și în Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ (art. 45), fără a se putea reține că celor în discuție li s-a impus ca motiv determinant al înregistrării cererilor să facă dovada că sunt căsătorite ori, că au intentat acțiune pe rolul Instanțelor de judecată privind stabilirea obligației de întreținere. În exercitarea atribuțiilor ce le revin în aplicarea art. 25 din Legea nr. 416/2001, autoritățile administrației publice locale au constatat lipsa unor acte sau neconcordanța între înscrisuri, astfel că persoanele în cauză au fost îndrumate să-și completeze dosarul și să revină cu o nouă solicitare.

Analizând și modul concret în care autoritățile locale din comuna Frata au pus în aplicare dispozițiile Legii nr. 461/2001, judecătorul fondului a reținut că reclamantelor, ca mame de etnie rromă, nu li s-a impus ca motiv determinant al înregistrării cererilor lor dovadă că sunt căsătorite și că nu s-a făcut deosebire între acestea și alte mame solicitante. În cauză, recurentele - reclamante au invocat discriminarea pe temei de etnie și statut marital și cum astfel de fapte nu au fost dovedite, Instanța Curții de Apel Cluj a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru anularea Hotărârii emise de C.N.C.D. ca autoritate de stat în domeniul discriminării, conform Secțiunii a VI-a a O.U.G.

nr. 137/2000 modificată ( art. 16 și următoarele). Observând că sunt neîntemeiate criticile formulate prin cererea de recurs și care se subsumează de fapt motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și că dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. au fost abrogate prin art. 1 pct. 49 din Legea nr. 219/2005, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat de reclamantele B.A.P., C.R.C., N.V., M.D., L.J.L. și R.D.R. În privința recursului declarat de reclamanta M.R.C. se va aplica sancțiunea nulității în conformitate cu dispozițiile art. 312 1 lit. d) C. proc. civ., constatându-se lipsa semnăturii acestei reclamante pe cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantele B.A.P., C.R.C., N.V., M.D., L.J.L. și R.D.R. împotriva sentinței civile nr. 473 din 7 iulie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Constată nul recursul declarat de reclamanta M.R.C. împotriva aceleiași sentințe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.