ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2832/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 25 octombrie

2004, reclamantele B.A.P., M.R.C., C.R.C., N.V., M.D., L.J.L. și R.D.R. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., anularea Hotărârii nr. 165

din 8 iunie 2004 a Colegiului Director al pârâtului, constatarea că faptele

prezentate de reclamante sunt fapte de discriminare împotriva lor, obligarea

pârâtului să recunoască faptelor sesizate caracterul discriminatoriu și luarea

măsurilor care se impun, în urma acestei recunoașteri, potrivit activității

specifice a pârâtului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantele au arătat, în esență, că, la data de 14 iulie 2003, au adresat

pârâtului o plângere cu privire la restricționarea discriminatorie a accesului

lor la recunoașterea și exercitarea unor drepturi sociale de către secretarul Primăriei

comunei Frata, județul Cluj, Ș.L. și Primarul comunei, Ș.I.

Cu toate că, prin expunerea

faptelor au dovedit că au fost supuse la acte de discriminare pe temei de

etnie, sex și statut marital, condiția lor fiind de femei de etnie rromă,

necăsătorite, care trăiesc în concubinaj și au copii din aceste relații,

pârâtul prin Hotărârea nr. 165 din 8 iunie a Colegiului Director, a stabilit că

faptele respective nu reprezintă acte de discriminare conform O.G. nr. 137/2000.

Au mai susținut reclamantele

că împotriva hotărârii de mai sus au formulat reclamație administrativă, la

care nu au primit răspuns.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 473

din 7 iulie 2005, a respins acțiunea.

Instanța de Fond a reținut,

în esență, că soluția se impune întrucât, în cauză nu se pot reține ca fapte de

discriminare pe temei de etnie, sex și statut marital practicile imputate

secretarului și primarului comunei Frata, motiv pentru care hotărârea

contestată este legală și temeinică.

Astfel, s-a considerat că

excluderea unora dintre reclamante de la recunoașterea dreptului la alocație

pentru copiii nou născuți, potrivit Legii nr. 416/2001 și H.G. nr. 1099/2001,

s-a datorat modului în care autoritatea publică locală a înțeles să aplice

normele legale și nicidecum discriminării lor pe motive etnice ori pe diferențe

de statut marital.

În concret, în aplicarea

dispozițiilor legale incidente în materia dreptului și plății alocației pentru

copiii nou născuți, actele prezentate de reclamante au fost verificate și

constatându-se neconcordanțe între anumite acte, părțile au fost îndrumate

să-și completeze dosarul urmând ca abia apoi să revină cu o nouă solicitare.

Împotriva sus menționatei

sentințe au declarat recurs, în termen legal reclamantele B.A.P., M.R.C., C.R.C.,

N.V., M.D., L.J.L. și R.D.R.

Motivarea în drept a fost

întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7, 304 pct. 9 și 304 pct. 10 C. proc. civ., Instanța de Fond fiind criticată pentru insuficienta motivare a concluziilor la

care a ajuns prin ignorarea probatoriului administrat și prin încălcarea

principiilor de drept.

S-a subliniat că întreaga

motivare a hotărârii judecătorești se sprijină pe acceptarea faptului că,

practica însușită de autoritățile locale ale comunei Frata este acceptabilă,

deși în opinia recurentelor aceasta este în mod evident discreționară.

Analiza Instanței de Fond s-a

bazat pe interpretarea și aplicarea greșită a art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 137/2001

și fără a se indica probele administrate care au confirmat cele sesizate de

recurentele - reclamante ori a se pronunța asupra mijloacelor de apărare și

asupra dovezilor aduse de acestea.

Prin întâmpinare, intimatul

C.N.C.D. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a Hotărârii

nr. 165/2004 a Colegiului Director al C.N.C.D. care a constatat inexistența

actelor sau faptelor de discriminare imputate secretarului și primarului comunei

Frata.

Examinând cauza prin prisma

criticilor aduse de recurente, dar și în virtutea art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru

casarea sau modificarea sentinței atacate.

Dezlegarea dată cererii de

chemare în judecată formulate în contradictoriu cu C.N.C.D. este, așa cum se

poate observa din considerentele avute în vedere de Instanța fondului și din

amplul probatoriu administrat, în concordanță cu dispozițiile legale incidente

în materia privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare

(O.U.G. nr. 137/2000 cu modificările ulterioare).

Astfel, în mod corect

concluzia Instanței de Fond a fost aceea că faptele descrise în petiția

adresată de reclamante C.N.C.D. nu se circumscriu definiției legale date

discriminării prin art. 2 din O.U.G. nr. 137/2000 modificată.

Probele administrate au

evidențiat că refuzul de a acorda recurentelor - reclamante alocațiile pentru

copiii nou născuți este justificat de neîndeplinirea condițiilor legale

cuprinse în art. 25 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat și în

Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ (art. 45), fără a se

putea reține că celor în discuție li s-a impus ca motiv determinant al

înregistrării cererilor să facă dovada că sunt căsătorite ori, că au intentat

acțiune pe rolul Instanțelor de judecată privind stabilirea obligației de

întreținere.

În exercitarea atribuțiilor

ce le revin în aplicarea art. 25 din Legea nr. 416/2001, autoritățile

administrației publice locale au constatat lipsa unor acte sau neconcordanța

între înscrisuri, astfel că persoanele în cauză au fost îndrumate să-și

completeze dosarul și să revină cu o nouă solicitare.

Analizând și modul concret

în care autoritățile locale din comuna Frata au pus în aplicare dispozițiile

Legii nr. 461/2001, judecătorul fondului a reținut că reclamantelor, ca mame de

etnie rromă, nu li s-a impus ca motiv determinant al înregistrării cererilor

lor dovadă că sunt căsătorite și că nu s-a făcut deosebire între acestea și

alte mame solicitante.

În cauză, recurentele - reclamante

au invocat discriminarea pe temei de etnie și statut marital și cum astfel de

fapte nu au fost dovedite, Instanța Curții de Apel Cluj a constatat că nu sunt

incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru anularea Hotărârii

emise de C.N.C.D. ca autoritate de stat în domeniul discriminării, conform

Secțiunii a VI-a a O.U.G. nr. 137/2000 modificată ( art. 16 și următoarele).

Observând că sunt

neîntemeiate criticile formulate prin cererea de recurs și care se subsumează

de fapt motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și că dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. au fost abrogate prin art. 1 pct. 49 din Legea nr. 219/2005,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat de

reclamantele B.A.P., C.R.C., N.V., M.D., L.J.L. și R.D.R.

În privința recursului

declarat de reclamanta M.R.C. se va aplica sancțiunea nulității în conformitate

cu dispozițiile art. 312

1

lit. d) C. proc. civ., constatându-se

lipsa semnăturii acestei reclamante pe cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantele B.A.P., C.R.C., N.V., M.D., L.J.L. și R.D.R. împotriva

sentinței civile nr. 473 din 7 iulie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Constată nul recursul

declarat de reclamanta M.R.C. împotriva aceleiași sentințe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2007.