ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 774/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Decizia nr. 2225 din 30 mai 2008,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj

împotriva sentinței civile nr. 68 din 18 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, și a modificat sentința

atacată în sensul că a respins contestația reclamantului L.T. ca tardiv

formulată.

Pentru a decide astfel, instanța supremă

a reținut, în esență că recursul declarat de pârâtă este fondat, întrucât

acțiunea reclamantului pentru recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000 a fost introdusă la instanța de fond cu depășirea termenului prevăzut

de dispozițiile art. 7 alin. (4) teza întâi din O.G. nr. 105/1999.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestația în anulare, reclamantul L.T., invocând dispozițiile art. 318 C.

proc. civ., în sensul că dezlegarea dată de instanța a cărei hotărâre a fost

atacată cu contestația în anulare este rezultatul unei greșeli materiale.

Contestatorul arată că fiind cetățean

român de naționalitate germană, instanța de recurs i-a produs o discriminare

față de soția sa de naționalitate română, a cărei acțiune a fost depusă în

aceleași condiții la instanța de judecată, dar căreia i s-au acordat drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, situația lor de refugiați fiind identică.

Intimata Casa Județeană de Pensii Cluj nu

a depus întâmpinare deși i-au fost comunicate motivele contestației în anulare.

Examinând motivele contestației în

anulare, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, din considerentele ce

vor fi expuse în continuare.

Contestația în anulare reprezintă o cale

de atac extraordinară, de retractare, care poate fi exercitată numai în

cazurile prevăzute limitativ de lege, respectiv de art. 317 și art. 318 C.

proc. civ.

Astfel, conform dispozițiilor art. 318

alin. (1) teza întâi C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi

atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale.

În cauză, Înalta Curte constată că

instanța de recurs a apreciat greșit că recurenta Casa Județeană de Pensii Cluj

ar fi făcut dovada tardivității acțiunii cu confirmarea de primire a hotărârii

nr. 22208 din 3 august 2007 emisă de pârâtă.

Este adevărat că la dosarul instanței de

recurs, pârâta a depus o copie a unei confirmări de primire, dar nu a probat în

nici un fel împrejurarea că această confirmare de primire s-ar referi la

hotărârea pârâtei contestată în fața instanței de judecată.

Înalta Curte reține că

soluționându-se în acest mod cauza, s-a dat naștere unui tratament

discriminatoriu, lipsit de o justificare obiectivă, între situația

reclamantului și cea a soției sale, căreia i s-a recunoscut statutul de persoană

persecutată din motive etnice, în baza acelorași elemente de fapt și de drept

ca ale reclamantului.

Astfel, prin sentința civilă nr.

136/2008 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2373 din

10 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei L.M., soția

reclamantului L.T. căreia i s-a recunoscut calitatea de refugiat și i s-au

acordat drepturile ce i se cuvin potrivit O.G. nr. 105/1999.

Totodată, deși în cuprinsul acțiunii

sale, reclamantul a invocat și probat aceleași elemente ca și soția sa în

sensul că, minor fiind, a fost nevoit să se refugieze odată cu familia din

localitatea Boju, județul Cluj, în care s-a născut, în localitatea Cojacna,

județul Cluj, totuși acestuia nu i-a fost recunoscut statutul de refugiat.

S-a creat astfel o discriminare

nejustificată.

Prin urmare, observând că dezlegarea dată

în cauză prin Decizia nr. 2225 din 30 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este rezultatul unei

erori materiale, Înalta Curte, va admite contestația în anulare și va anula

decizia atacată.

Rejudecând recursul, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a 2-a C. proc. civ., îl va respinge ca

nefondat, având în vedere faptul că unicul motiv de recurs formulat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj care vizează tardivitatea introducerii acțiunii, examinat

în cele ce preced, nu a fost dovedit în cauză.

Pe cale de consecință, se va menține

sentința civilă nr. 68/2008 din 18 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată

de contestatorul L.T. împotriva Deciziei nr. 2225 din 30 mai 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

pronunțată în dosarul nr. 2098/33/2007.

Anulează decizia atacată și rejudecând

cauza: respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii Județeană Cluj

împotriva sentinței civile nr. 68 din 18 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

februarie 2009.