ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5931/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 18 martie 2009, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 24

aprilie 2009, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de

beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat, în esență, că pârâta i-a respins cererea de stabilire a calității

de refugiat, deși a depus acte doveditoare în sprijinul cererii formulate.

Prin sentința civilă

nr. 328/2009 din 29 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei M.M.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că, din materialul probator administrat în cauză,

rezultă că reclamanta nu a fost în măsură să dovedească cu certitudine aspectele

invocate și, cu toate stăruințele instanței, nu a demonstrat că situația sa se încadrează

în dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs reclamanta M.M.

Recurenta critică sentința

pronunțată de instanța de fond, arătând că datorită vârstei înaintate și stării

de sănătate, martorii propuși pentru audiere nu s-au putut prezenta în fața instanței

de judecată.

Reiterează motivele din

acțiunea introductivă, solicitând acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum

și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate în România, între 06 septembrie 1940 și 06 martie 1945, a

avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege

fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1

lit. c)].

Prin Normele de aplicare

a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare

unui tratat bilateral.

Potrivit dispozițiilor

art. 4 din Normele menționate, dovada încadrării în situațiile prevăzute la

art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 1889/2000, cu

modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente

sau, în lipsa acestora, prin declarație cu martori.

Neprezentarea unor mijloace

de probă concludente, care să combată actul administrativ atacat și să demonstreze

că recurenta-reclamantă se încadrează în cerințele Legii nr. 189/2000, conduce în

mod logic la respingerea recursului.

Împrejurarea că martorii

citați nu s-au prezentat în fața instanței de fond, împiedicând formarea unei convingeri

depline asupra speței deduse judecății, nu este de natură să absolve recurenta de

sarcina probei.

Rezultă că instanța de

fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a

fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.M. împotriva sentinței civile nr. 328/2009 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 decembrie 2009.