ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1403/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.M. a chemat în judecată Casa Județeană

de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună

anularea Hotărârii nr. 21796 din 9 iulie 2007 emisă de aceasta din urmă, prin

care i-a fost respinsă cererea de stabilire a drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că prin neacordarea drepturilor ce decurg din aplicarea

Legii nr. 189/2000 pârâta a neîndreptățit-o deoarece ea a fost refugiată din

cauza persecuțiilor etnice, iar această situație este probată cu acte de stare

civilă și declarații de martori.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 621 din 21

noiembrie 2007 a admis excepția tardivității introducerii acțiunii, dispunând

respingerea cererii reclamantei ca tardiv introdusă.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că întrucât reclamanta a intrat în posesia

hotărârii contestate la data de 24 iulie 2007 (data poștei) iar contestația

reclamantei a fost înregistrată la data de 27 septembrie 2007, cererea acesteia

este tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta S.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut că

decizia instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât

acțiunea sa a fost introdusă în termenul legal prevăzut de lege, respectiv 6

luni de la comunicare, termen de contestare recomandat de către Casa Județeană

de Pensii Cluj în Hotărârea nr. 21796/2007.

Referitor la fondul cauzei,

recurenta a susținut că a fost refugiată împreună cu mama sa, din luna

septembrie 1940 până în luna martie 1945 și că a dovedit acest lucru cu

declarații de martori autentificate la notariat.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 7

alin. (4) teza întâi din O.G.nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000

„hotărârea Comisiei pentru aplicarea acestui act normativ, poate fi contestată

la instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de

la comunicare”.

Legea contenciosului

administrativ nr. 29/1990 a fost abrogată, în locul acesteia, începând cu data

de 6 ianuarie 2005 a intrat în vigoare Legea nr. 554/2004.

O.G. nr. 105/1999 astfel cum

a fost modificată și completată este un act normativ cu caracter de lege

specială, care cuprinde norme derogatorii de la dreptul comun în materia

contenciosului administrativ reglementat prin Legea nr. 554/2004.

Așa fiind, dispozițiile

Legii nr. 554/2004, sunt aplicabile în domeniul la care se referă O.G. nr. 105/1999,

numai în măsura în care prevede aspecte nereglementate de această lege

specială.

În acest sens s-a pronunțat

și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 32 din 16 aprilie 2004

stabilind că hotărârea Comisiei pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 poate fi

contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cum din conținutul plicului

prin care i-a fost comunicat actul contestat rezultă că reclamanta a intrat în

posesia hotărârii la data de 24 iulie 2007, acțiunea formulată de aceasta la

data de 27 septembrie 2007 este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare.

Față de cele ce preced, se

constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică astfel

că, recursul fiind nefondat, urmează să fie respins în baza dispozițiilor art. 312

alin. (1) teza a doua C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.M., împotriva sentinței civile nr. 621 din 21 noiembrie 2007 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2008.