ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1403/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 21796 din 9 iulie 2007 emisă de aceasta din urmă, prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin neacordarea drepturilor ce decurg din aplicarea Legii nr. 189/2000 pârâta a neîndreptățit-o deoarece ea a fost refugiată din cauza persecuțiilor etnice, iar această situație este probată cu acte de stare civilă și declarații de martori. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 621 din 21 noiembrie 2007 a admis excepția tardivității introducerii acțiunii, dispunând respingerea cererii reclamantei ca tardiv introdusă.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că întrucât reclamanta a intrat în posesia hotărârii contestate la data de 24 iulie 2007 (data poștei) iar contestația reclamantei a fost înregistrată la data de 27 septembrie 2007, cererea acesteia este tardiv formulată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut că decizia instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât acțiunea sa a fost introdusă în termenul legal prevăzut de lege, respectiv 6 luni de la comunicare, termen de contestare recomandat de către Casa Județeană de Pensii Cluj în Hotărârea nr. 21796/2007. Referitor la fondul cauzei, recurenta a susținut că a fost refugiată împreună cu mama sa, din luna septembrie 1940 până în luna martie 1945 și că a dovedit acest lucru cu declarații de martori autentificate la notariat.

Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (4) teza întâi din O.G.nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 „hotărârea Comisiei pentru aplicarea acestui act normativ, poate fi contestată la instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare”. Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 a fost abrogată, în locul acesteia, începând cu data de 6 ianuarie 2005 a intrat în vigoare Legea nr. 554/2004. O.G. nr. 105/1999 astfel cum a fost modificată și completată este un act normativ cu caracter de lege specială, care cuprinde norme derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ reglementat prin Legea nr. 554/2004.

Așa fiind, dispozițiile Legii nr. 554/2004, sunt aplicabile în domeniul la care se referă O.G. nr. 105/1999, numai în măsura în care prevede aspecte nereglementate de această lege specială. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 32 din 16 aprilie 2004 stabilind că hotărârea Comisiei pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare. Cum din conținutul plicului prin care i-a fost comunicat actul contestat rezultă că reclamanta a intrat în posesia hotărârii la data de 24 iulie 2007, acțiunea formulată de aceasta la data de 27 septembrie 2007 este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare. Față de cele ce preced, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică astfel că, recursul fiind nefondat, urmează să fie respins în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.M., împotriva sentinței civile nr. 621 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2008.