ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3292/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3292/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei civile de

față;

Prin decizia nr. 80 din 15 martie 2010 a Curții

de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis

apelul declarat de reclamanții B.N., D.G., Ș.C. împotriva sentinței nr. 276 din

02 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, în Dosarul nr.

15626/95/2008, în contradictoriu cu pârâtul SC C.E. SA, cu pârâții chemații în garanție

SC C.E. Rovinari SA și SC I. SRL.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul instanței la data de 10 decembrie 2008, reclamanții B.N., D.G., Ș.C. au

chemat în judecată pe pârâta SC C.E. Turceni SA, pentru a fi obligată aceasta la

plata drepturilor de autori a invenției „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor

asincrone cu rotorul bobinat”, pentru care s-a emis brevet de invenție nr. X, Î.M.

Rovinari, aferente perioadei 01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2008, actualizate cu

indicele de inflație de la data când trebuiau achitate până la data plății.

Prin sentința nr. 276

din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a respins acțiunea formulată

de reclamanții B.N., D.G. și Ș.C. în contradictoriu cu pârâta SC C.E. Turceni SA.

S-au respins cererile de chemare în garanție formulate de reclamanți împotriva pârâtei-chemată

în garanție SC C.E. Rovinari SA și de pârâta SC C.E. Turceni SA împotriva pârâtei

chemate în garanție SC I. SRL.

S-a reținut că pentru

brevetul nr. X din 23 ianuarie 1989 taxele au fost achitate doar în primul an, iar

decăderea a operat de drept începând cu data de 24 ianuarie 1990, conform art. 49

din Legea nr. 62/1974.

Odată ce titularul brevetului

de invenție a fost decăzut din drepturile conferite de brevet, invenția poate fi

exploatată liber de terți, care nu pot fi obligați la plata vreunei despăgubiri

pentru folosirea acesteia.

Asupra apelului declarat

de reclamanți, instanța de apel a reținut următoarele:

Este adevărat că pe întreaga

perioadă de valabilitate a brevetului de invenție titularul are obligația de a plăti

taxele de menținere în vigoare a brevetului, în conformitate cu dispozițiile art.

43 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, beneficiind de un termen de grație, potrivit

art. 5 bis alin. (1) al Convenției de la Paris privind protecția proprietății industriale,

în forma revizuită la Conferința de la Haga din 1925.

Neplata taxei legale de

menținere în vigoare a brevetului se sancționează cu decăderea titularului din drepturile

ce decurg din brevet, potrivit art. 43 alin. (3).

Decăderea titularului

din drepturi se înregistrează în Registrul Național al brevetelor de invenție și

se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială și

are ca efect pierderea

drepturilor titularului de brevet, decăderea fiind totală și producând efecte numai

pentru viitor.

În condițiile în care

decăderea nu produce efecte pentru trecut, abia începând cu data publicării acesteia,

se poate pune în discuție lipsa protecției legale și pierderea dreptului de exploatare

a brevetului, neavând importanță faptul că taxa nu a fost plătită din anul 1999,

ci data când se constată neplata.

Or, în speță nu s-a făcut

vreo dovadă în sensul că această decădere ar fi fost publicată în M. Of. conform

legii în materie, pentru a-și putea produce efectele juridice.

Decăderea prevăzută de

art. 34 pct. 3 din lege lipsește brevetul de efectul protecției, în sensul că protecția

conferită presupunea interzicerea folosirii de către terți a invenției fără autorizarea

titularului de brevet.

Între reclamanți și CNLO

SA s-a încheiat contractul din 14 martie 2000 în temeiul Legii nr. 64/1991 cu perioada

de expirare în 22 ianuarie 2009, iar perioada de valabilitate a brevetului se prevedea

în acest contract ce înceta pe data de 23 ianuarie 2009, prin adresa RR/2007 confirmându-se

în anul 2007 primirea drepturilor de autor.

Prin urmare, nu se poate

susține că nu există un contract valabil încheiat în speță, atâta vreme cât pârâta,

în temeiul Hotărârii de Guvern depuse nr. 103/2004 art. 15 alin. (1), se subrogă

în drepturile și obligațiile societății contractante, așa cum rezultă din analizarea

întregii proceduri de restructurare în domeniul minier.

Unitatea pârâtă este succesorul

în drepturi al CNLO Tg. Jiu, Compania Națională fiind desființată în baza H.G.

din 29 ianuarie 2004, iar în baza dispoz. art. 1 alin. (1) din actul normativ s-a

înființat Societatea Comercială „C.E. Rovinari”, alături de SC C.E. Turceni SA și

SC C.E. Craiova SA, prin reorganizarea Societății Comerciale de Producere a Energiei

Electrice și Termice „T. SA” și a CNLO SA Tg. Jiu.

De asemenea, dispozițiile

art. 15 alin. (1) și (2) din același act normativ arată că societățile comerciale

nou înființate vor prelua toate drepturile și își vor asuma toate obligațiile aferente

societăților comerciale care au dispărut ca efect al reorganizării, precum și ale

minelor, carierelor și exploatărilor miniere divizate din cadrul CNLO SA Tg. Jiu

și integrate în entitățile nou create, care se subrogă în drepturile și obligațiile

ce decurg din raporturile juridice ale acestora cu terții, inclusiv în litigiile

în curs.

Pârâta s-a subrogat în

toate drepturile și obligațiile autoarei sale, preluând astfel și obligațiile decurgând

din contractul de concesiune nr. AA/2000, încheiat între CNLO SA și autorii invenției.

Prin urmare, cum reclamanții

solicită acordarea de despăgubiri pe o perioadă anterioară, aceea cuprinsă în contract

1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2008, contractul pentru această perioadă fiind în

vigoare, aceștia justifică în cauză calitate procesuală activă, care presupune existența

unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titularul dreptului

asumat. Perioada pentru care se solicită despăgubiri și pentru care subzistă obligația

este prevăzută în contract, neexpirat pentru această perioadă.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs pârâtul SC C.E Turceni SA și chematele în garanție SC C.E. Rovinari

SA și SC I. SRL, după cum urmează:

pârâtul SC C.E. Turceni SA.

a. În momentul în care

taxele nu sunt achitate, titularul pierde dreptul de a interzice terților să utilizeze

invenția fără acordul său, ceea ce însemnă că invenția a devenit liberă și orice

terț o poate utiliza fără a fi obligat la plata unor drepturi de autor titularului,

în niciun caz inventatorului.

Etapa publicării în B.O.P.I.

reprezintă o procedură administrativă a Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci,

care nu și-a exercitat în termen de 1 an de zile de la data de 21 ianuarie 1990

obligația de a publica decăderea, rămânând responsabilă de neurmărirea și neverificarea

încasării taxelor legale în contul bugetului de stat.

b. Pe de altă parte, în

lipsa unui brevet valabil, protejat de lege și contractul la care face referire

instanța nu mai este valabil deoarece prevede condiția valabilității acestuia pe

perioada valabilității brevetului de invenție; ori lipsa unui contract creează premisele

unei obligări nelegale, nerespectându-se art. 36 din Legea nr. 64/1991, cât și existența

excepției lipsei calității procesuale active și pasive a pârâților din cauză.

chemata în garanție SC I. SRL.

a. Decizia este nelegală

întrucât nu conține dispozitivul propriu-zis al hotărârii.

Deși, aparent, se regăsește

partea ce ar trebui să fie dispozitivul, hotărârea recurată nu face decât mențiunea

admiterii apelului, fără a se indica în concret ce dispune instanța ca urmare a

admiterii apelului.

b. În mod nelegal s-a

apreciat de instanță faptul că decăderea titularului brevetului de invenție, potrivit

art. 43 din alin. (3) din Legea nr. 64/1991, pentru neplata taxelor de menținere

în vigoare produce efecte de la data publicării în M. Of.

Legea prevede în mod expres

că se sancționează cu decăderea neplata taxelor, astfel că publicitatea decăderii

este o formalitate care în nici un caz nu poate produce efecte față de părți, respectiv

de însuși titularul brevetului.

Din interpretarea gramaticală

a art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 rezultă că ceea ce se publică în B.O.P.I.

este însăși decăderea, ceea ce presupune că aceasta a operat deja, urmând efectuarea

publicității acesteia.

Rezultă că efectele decăderii

au operat de la momentul încetării executării obligației de plată a taxelor, astfel

că invenția poate fi folosită liber de terți.

chemata în garanție SC C.E. Rovinari SA.

Hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii - art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

a. Brevetul de invenție

nr. X a fost acordat în baza cererii de brevet de invenție nr. Y, cu data de depozit

23 ianuarie 1989, la aceea dată, legea aplicabilă în domeniu fiind Legea nr. 62/1974

privind invențiile și inovațiile și nu, cum în mod greșit a concluzionat instanța

de apel, Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție.

În acest sens sunt prevederile

art. 17 din Legea nr. 62/1974 care sunt în sensul că "cererea de brevet de

invenție, însoțită de documentația necesară brevetării, se înregistrează la O.S.I.M.,

constituind depozitul reglementar și asigură solicitantului dreptul de prioritate,

cu începere de la data constituirii depozitului, față de orice alt depozit ulterior

privind aceeași invenție".

Față de această situație,

potrivit art. 49 din Legea nr. 62/1974, menținerea în vigoare a brevetelor de invenție

este supusă taxelor stabilite prin hotărâre a Consiliului de Miniștri; taxa de menținere

în vigoare a brevetelor de invenție se plătește anual, pe perioada de valabilitate,

iar decăderea din drepturile conferite de brevete opera prin efectul legii în cazul

neplății taxelor anuale.

Pentru brevetul nr. X

din 23 ianuarie 1989 taxele au fost achitate doar în primul an, iar decăderea a

operat de drept începând cu data de 24 ianuarie 1990.

Odată ce titularul brevetului

de invenție a fost decăzut din drepturile conferite de brevet, invenția poate fi

exploatată liber de terți, care nu pot fi obligați la plata vreunei despăgubiri

pentru folosirea acesteia.

Este cert că la 24

ianuarie 1990 brevetul a devenit lipsit de protecție juridică și nu a fost revalidat

după apariția Legii nr. 64/1991.

Potrivit adresei din

15 februarie 2010 emisă de O.S.I.M. titularul brevetului de invenție este decăzut

din data de 24 ianuarie 1990 mențiunea decăderii fiind înscrisă în Registrul brevetelor

de invenție.

b. Brevetul nr. X din

23 ianuarie 1989 a fost emis titularului Î.M. Rovinari, unitate la care intimații

au fost salariați. Prin aplicarea art. 14 lit. a) din Legea nr. 62/1974, dreptul

de folosire exclusivă a invenției aparține titularului de brevet, iar intimaților,

în calitate de inventatori, li se cuvin doar drepturile prevăzute de art. 37 - 39

din Legea nr. 62/1974, nu și drepturi patrimoniale stabilite în funcție de efectele

economice rezultate din exploatarea brevetului sau de aportul economic al invenției

- cum dispune art. 36 din Legea nr. 64/1991.

În consecință, dreptul

de a încheia cu terțe persoane contracte pentru folosirea invenției aparține doar

titularului de brevet, nu și inventatorilor.

Deoarece brevetul nr.

X din 23 ianuarie 1989 a devenit lipsit de protecție juridică anterior intrării

în vigoare a Legii nr. 64/1991, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 71

alin. (3) din Legea nr. 64/1991 privind posibilitatea obținerii drepturilor bănești

cuvenite inventatorilor prin negocieri între inventatori și unitatea care a aplicat

invenția, iar reclamanții nu beneficiază nici de alte drepturi conferite inventatorilor

de Legea nr. 64/1991.

Analizând decizia de apel

în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

declarate de pârâtă și chemata în garanție SC C.E. Rovinari SA.

a. Critica referitoare

la legea aplicabilă, respectiv față de nr. 62/1974 sau nr. 64/1991, nu prezintă

relevanță în cauză, față de cererea pe care se fundamentează aceasta, respectiv

cea vizând decăderea din drepturile conferite de brevet.

Cererea reclamanților

nu este întemeiată pe calitatea de titular al brevetului de invenție, care a fost

Î.M. Rovinari, ci pe cea de autori ai invenției. În această calitate, ei au încheiat

cu CNLO SA contractul nr. AA din 14 martie 2000, în temeiul Legii nr. 64/1991, cu

dată de expirare la data de 22 ianuarie 2009.

Calitatea de succesoare

a CNLO SA a pârâtei, în temeiul H.G. nr. 103/2004, cu toate implicațiile generate

de art. 15 din această hotărâre, nu au fost contestate în recurs.

În condițiile în care

valabilitatea contractului nu este afectată de cea a brevetului de invenție, acesta

prevăzând în mod expres la art. 1 pct. j că încetează fără nicio notificare la data

de 22 ianuarie 2009 sau la data la care una din părți notifică în scris producerea

unui eveniment legat de exploatarea invenției care conduce la reducerea sau anularea

profitului, iar acesta nu a fost desființat în vreun fel, justifică pretențiile

reclamanților împotriva pârâtei, în temeiul art. 969 C. civ.

b. Criticile invocate

sub acela de-al doilea motiv formulat de chemata în garanție nu pot fi analizate,

dat fiind cadrul procesual în fața instanței de recurs, neputându-se omite totuși

faptul că cererea reclamanților nu este fundamentată pe calitatea de titular al

brevetului de invenție.

declarat de chemata în garanție SC I. SRL.

a. Într-adevăr, din dispozitivul

deciziei de apel lipsește mențiunea referitoare la desființarea sentinței și trimiterea

cauzei pentru rejudecare la același tribunal, însă acest lucru nu este sancționabil

cu nulitatea hotărârii, în condițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Aceasta nu reprezintă

decât o simplă eroare materială, atât timp cât este cuprinsă în minută  și este

confirmată prin considerentele deciziei.

b. Decăderea din drepturile

conferite de brevet nu prezintă relevanță în cauză, după cum s-a arătat mai sus.

Constatând, prin urmare,

că în cauză nu pot fi reținute motivele de recurs ce se circumscriu dispozițiilor

art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., fiind neîntemeiată excepția nulității invocată

de intimați, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. și să respingă recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de pârâtul SC C.E. Turceni SA, de chemata în garanție SC C.E.

Rovinari SA și de chemata în garanție SC I. SRL împotriva deciziei nr. 80 din 15

martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 08 aprilie 2011.