ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3292/2011

Asupra cauzei civile de față; Prin decizia nr. 80 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de reclamanții B.N., D.G., Ș.C. împotriva sentinței nr. 276 din 02 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, în Dosarul nr. 15626/95/2008, în contradictoriu cu pârâtul SC C.E. SA, cu pârâții chemații în garanție SC C.E. Rovinari SA și SC I. SRL. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 10 decembrie 2008, reclamanții B.N., D.G., Ș.C. au chemat în judecată pe pârâta SC C.E. Turceni SA, pentru a fi obligată aceasta la plata drepturilor de autori a invenției „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotorul bobinat”, pentru care s-a emis brevet de invenție nr. X, Î.M.

Rovinari, aferente perioadei 01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2008, actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau achitate până la data plății. Prin sentința nr. 276 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a respins acțiunea formulată de reclamanții B.N., D.G. și Ș.C. în contradictoriu cu pârâta SC C.E. Turceni SA. S-au respins cererile de chemare în garanție formulate de reclamanți împotriva pârâtei-chemată în garanție SC C.E. Rovinari SA și de pârâta SC C.E. Turceni SA împotriva pârâtei chemate în garanție SC I. SRL. S-a reținut că pentru brevetul nr. X din 23 ianuarie 1989 taxele au fost achitate doar în primul an, iar decăderea a operat de drept începând cu data de 24 ianuarie 1990, conform art. 49 din Legea nr. 62/1974.

Odată ce titularul brevetului de invenție a fost decăzut din drepturile conferite de brevet, invenția poate fi exploatată liber de terți, care nu pot fi obligați la plata vreunei despăgubiri pentru folosirea acesteia.

Asupra apelului declarat de reclamanți, instanța de apel a reținut următoarele: Este adevărat că pe întreaga perioadă de valabilitate a brevetului de invenție titularul are obligația de a plăti taxele de menținere în vigoare a brevetului, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, beneficiind de un termen de grație, potrivit art. 5 bis alin. (1) al Convenției de la Paris privind protecția proprietății industriale, în forma revizuită la Conferința de la Haga din 1925. Neplata taxei legale de menținere în vigoare a brevetului se sancționează cu decăderea titularului din drepturile ce decurg din brevet, potrivit art. 43 alin. (3). Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul Național al brevetelor de invenție și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială și are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet, decăderea fiind totală și producând efecte numai pentru viitor.

În condițiile în care decăderea nu produce efecte pentru trecut, abia începând cu data publicării acesteia, se poate pune în discuție lipsa protecției legale și pierderea dreptului de exploatare a brevetului, neavând importanță faptul că taxa nu a fost plătită din anul 1999, ci data când se constată neplata. Or, în speță nu s-a făcut vreo dovadă în sensul că această decădere ar fi fost publicată în M. Of. conform legii în materie, pentru a-și putea produce efectele juridice. Decăderea prevăzută de art. 34 pct. 3 din lege lipsește brevetul de efectul protecției, în sensul că protecția conferită presupunea interzicerea folosirii de către terți a invenției fără autorizarea titularului de brevet.

Între reclamanți și CNLO SA s-a încheiat contractul din 14 martie 2000 în temeiul Legii nr. 64/1991 cu perioada de expirare în 22 ianuarie 2009, iar perioada de valabilitate a brevetului se prevedea în acest contract ce înceta pe data de 23 ianuarie 2009, prin adresa RR/2007 confirmându-se în anul 2007 primirea drepturilor de autor. Prin urmare, nu se poate susține că nu există un contract valabil încheiat în speță, atâta vreme cât pârâta, în temeiul Hotărârii de Guvern depuse nr. 103/2004 art. 15 alin. (1), se subrogă în drepturile și obligațiile societății contractante, așa cum rezultă din analizarea întregii proceduri de restructurare în domeniul minier. Unitatea pârâtă este succesorul în drepturi al CNLO Tg.

Jiu, Compania Națională fiind desființată în baza H.G. din 29 ianuarie 2004, iar în baza dispoz. art. 1 alin. (1) din actul normativ s-a înființat Societatea Comercială „C.E. Rovinari”, alături de SC C.E. Turceni SA și SC C.E. Craiova SA, prin reorganizarea Societății Comerciale de Producere a Energiei Electrice și Termice „T. SA” și a CNLO SA Tg. Jiu. De asemenea, dispozițiile art. 15 alin. (1) și (2) din același act normativ arată că societățile comerciale nou înființate vor prelua toate drepturile și își vor asuma toate obligațiile aferente societăților comerciale care au dispărut ca efect al reorganizării, precum și ale minelor, carierelor și exploatărilor miniere divizate din cadrul CNLO SA Tg.

Jiu și integrate în entitățile nou create, care se subrogă în drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile juridice ale acestora cu terții, inclusiv în litigiile în curs. Pârâta s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile autoarei sale, preluând astfel și obligațiile decurgând din contractul de concesiune nr. AA/2000, încheiat între CNLO SA și autorii invenției. Prin urmare, cum reclamanții solicită acordarea de despăgubiri pe o perioadă anterioară, aceea cuprinsă în contract 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2008, contractul pentru această perioadă fiind în vigoare, aceștia justifică în cauză calitate procesuală activă, care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titularul dreptului asumat.

Perioada pentru care se solicită despăgubiri și pentru care subzistă obligația este prevăzută în contract, neexpirat pentru această perioadă. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul SC C.E Turceni SA și chematele în garanție SC C.E. Rovinari SA și SC I. SRL, după cum urmează: 1. Critici formulate de pârâtul SC C.E. Turceni SA. a. În momentul în care taxele nu sunt achitate, titularul pierde dreptul de a interzice terților să utilizeze invenția fără acordul său, ceea ce însemnă că invenția a devenit liberă și orice terț o poate utiliza fără a fi obligat la plata unor drepturi de autor titularului, în niciun caz inventatorului. Etapa publicării în B.O.P.I. reprezintă o procedură administrativă a Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, care nu și-a exercitat în termen de 1 an de zile de la data de 21 ianuarie 1990 obligația de a publica decăderea, rămânând responsabilă de neurmărirea și neverificarea încasării taxelor legale în contul bugetului de stat.

b. Pe de altă parte, în lipsa unui brevet valabil, protejat de lege și contractul la care face referire instanța nu mai este valabil deoarece prevede condiția valabilității acestuia pe perioada valabilității brevetului de invenție; ori lipsa unui contract creează premisele unei obligări nelegale, nerespectându-se art. 36 din Legea nr. 64/1991, cât și existența excepției lipsei calității procesuale active și pasive a pârâților din cauză. 2. Critici formulate de chemata în garanție SC I. SRL. a. Decizia este nelegală întrucât nu conține dispozitivul propriu-zis al hotărârii. Deși, aparent, se regăsește partea ce ar trebui să fie dispozitivul, hotărârea recurată nu face decât mențiunea admiterii apelului, fără a se indica în concret ce dispune instanța ca urmare a admiterii apelului.

b. În mod nelegal s-a apreciat de instanță faptul că decăderea titularului brevetului de invenție, potrivit art. 43 din alin. (3) din Legea nr. 64/1991, pentru neplata taxelor de menținere în vigoare produce efecte de la data publicării în M. Of. Legea prevede în mod expres că se sancționează cu decăderea neplata taxelor, astfel că publicitatea decăderii este o formalitate care în nici un caz nu poate produce efecte față de părți, respectiv de însuși titularul brevetului. Din interpretarea gramaticală a art. 43 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 rezultă că ceea ce se publică în B.O.P.I. este însăși decăderea, ceea ce presupune că aceasta a operat deja, urmând efectuarea publicității acesteia. Rezultă că efectele decăderii au operat de la momentul încetării executării obligației de plată a taxelor, astfel că invenția poate fi folosită liber de terți.

3. Critici formulate de chemata în garanție SC C.E. Rovinari SA. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a. Brevetul de invenție nr. X a fost acordat în baza cererii de brevet de invenție nr. Y, cu data de depozit 23 ianuarie 1989, la aceea dată, legea aplicabilă în domeniu fiind Legea nr. 62/1974 privind invențiile și inovațiile și nu, cum în mod greșit a concluzionat instanța de apel, Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție.

În acest sens sunt prevederile art. 17 din Legea nr. 62/1974 care sunt în sensul că "cererea de brevet de invenție, însoțită de documentația necesară brevetării, se înregistrează la O.S.I.M., constituind depozitul reglementar și asigură solicitantului dreptul de prioritate, cu începere de la data constituirii depozitului, față de orice alt depozit ulterior privind aceeași invenție". Față de această situație, potrivit art. 49 din Legea nr. 62/1974, menținerea în vigoare a brevetelor de invenție este supusă taxelor stabilite prin hotărâre a Consiliului de Miniștri; taxa de menținere în vigoare a brevetelor de invenție se plătește anual, pe perioada de valabilitate, iar decăderea din drepturile conferite de brevete opera prin efectul legii în cazul neplății taxelor anuale.

Pentru brevetul nr. X din 23 ianuarie 1989 taxele au fost achitate doar în primul an, iar decăderea a operat de drept începând cu data de 24 ianuarie 1990. Odată ce titularul brevetului de invenție a fost decăzut din drepturile conferite de brevet, invenția poate fi exploatată liber de terți, care nu pot fi obligați la plata vreunei despăgubiri pentru folosirea acesteia. Este cert că la 24 ianuarie 1990 brevetul a devenit lipsit de protecție juridică și nu a fost revalidat după apariția Legii nr. 64/1991. Potrivit adresei din 15 februarie 2010 emisă de O.S.I.M. titularul brevetului de invenție este decăzut din data de 24 ianuarie 1990 mențiunea decăderii fiind înscrisă în Registrul brevetelor de invenție.

b. Brevetul nr. X din 23 ianuarie 1989 a fost emis titularului Î.M. Rovinari, unitate la care intimații au fost salariați. Prin aplicarea art. 14 lit. a) din Legea nr. 62/1974, dreptul de folosire exclusivă a invenției aparține titularului de brevet, iar intimaților, în calitate de inventatori, li se cuvin doar drepturile prevăzute de art. 37 - 39 din Legea nr. 62/1974, nu și drepturi patrimoniale stabilite în funcție de efectele economice rezultate din exploatarea brevetului sau de aportul economic al invenției - cum dispune art. 36 din Legea nr. 64/1991. În consecință, dreptul de a încheia cu terțe persoane contracte pentru folosirea invenției aparține doar titularului de brevet, nu și inventatorilor.

Deoarece brevetul nr. X din 23 ianuarie 1989 a devenit lipsit de protecție juridică anterior intrării în vigoare a Legii nr. 64/1991, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 71 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 privind posibilitatea obținerii drepturilor bănești cuvenite inventatorilor prin negocieri între inventatori și unitatea care a aplicat invenția, iar reclamanții nu beneficiază nici de alte drepturi conferite inventatorilor de Legea nr. 64/1991. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate. 1. Cu privire la recursurile declarate de pârâtă și chemata în garanție SC C.E. Rovinari SA. a. Critica referitoare la legea aplicabilă, respectiv față de nr. 62/1974 sau nr. 64/1991, nu prezintă relevanță în cauză, față de cererea pe care se fundamentează aceasta, respectiv cea vizând decăderea din drepturile conferite de brevet.

Cererea reclamanților nu este întemeiată pe calitatea de titular al brevetului de invenție, care a fost Î.M. Rovinari, ci pe cea de autori ai invenției. În această calitate, ei au încheiat cu CNLO SA contractul nr. AA din 14 martie 2000, în temeiul Legii nr. 64/1991, cu dată de expirare la data de 22 ianuarie 2009. Calitatea de succesoare a CNLO SA a pârâtei, în temeiul H.G. nr. 103/2004, cu toate implicațiile generate de art. 15 din această hotărâre, nu au fost contestate în recurs.

În condițiile în care valabilitatea contractului nu este afectată de cea a brevetului de invenție, acesta prevăzând în mod expres la art. 1 pct. j că încetează fără nicio notificare la data de 22 ianuarie 2009 sau la data la care una din părți notifică în scris producerea unui eveniment legat de exploatarea invenției care conduce la reducerea sau anularea profitului, iar acesta nu a fost desființat în vreun fel, justifică pretențiile reclamanților împotriva pârâtei, în temeiul art. 969 C. civ. b. Criticile invocate sub acela de-al doilea motiv formulat de chemata în garanție nu pot fi analizate, dat fiind cadrul procesual în fața instanței de recurs, neputându-se omite totuși faptul că cererea reclamanților nu este fundamentată pe calitatea de titular al brevetului de invenție.

2. Cu privire la recursul declarat de chemata în garanție SC I. SRL. a. Într-adevăr, din dispozitivul deciziei de apel lipsește mențiunea referitoare la desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la același tribunal, însă acest lucru nu este sancționabil cu nulitatea hotărârii, în condițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Aceasta nu reprezintă decât o simplă eroare materială, atât timp cât este cuprinsă în minută și este confirmată prin considerentele deciziei. b. Decăderea din drepturile conferite de brevet nu prezintă relevanță în cauză, după cum s-a arătat mai sus. Constatând, prin urmare, că în cauză nu pot fi reținute motivele de recurs ce se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., fiind neîntemeiată excepția nulității invocată de intimați, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să respingă recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul SC C.E. Turceni SA, de chemata în garanție SC C.E. Rovinari SA și de chemata în garanție SC I. SRL împotriva deciziei nr. 80 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 aprilie 2011.