ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3833/2010

Asupra contestației în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată că

s-a formulat contestație în anulare de către contestatoarea SC C. SA

Craiova împotriva deciziei nr. 3070 din 24 noiembrie 2009 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția comercială.

Prin decizia comercială nr.

3070 din 24 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 9334/1/2008,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

a admis recursul formulat de SC B.C. SRL, iar pe fond a admis acțiunea

introductivă și a constatat nulitatea hotărârii A.G.A. a SC C.

SA din data de 24 iulie 2004 și a actelor privind proiectul de divizare a

acestei societăți, cu cheltuieli de judecată.

Din toate motivele de recurs

invocate de intimata SC B.C. SRL în cadrul recursului formulat împotriva

deciziei nr. 174 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, instanța

supremă a reținut în considerentele hotărârii contestate, ca

fiind întemeiată, doar critica referitoare la nerespectarea principiului

proporționalității sau al echității dezvoltat la

punctul 2 din cererea de recurs, înlăturând toate celelalte motive de

recurs invocate de intimata SC B.C. SRL.

Ca atare, nulitatea hotărârii A.G.A.

a SC C. SA din data de 24 iulie 2004 și a actelor privind proiectul de

divizare a acestei societăți au ca fundament doar

"inechitatea" transferării activelor și pasivelor SC C. SA

către intimatele SC A.N. SRL și SC C. SRL.

Contestatoarea a precizat că în

primul ciclu procesual, s-a casat hotărârea Curții de Apel Craiova -

decizia nr. 7 din 19 ianuarie 2006 tocmai pentru a se administra probele

necesare în scopul clarificării valorilor prezentate proiectul de

divizare.

Contestatoarea a invederat că,

în cadrul soluționării apelului, după casare, s-a realizat un

amplu raport de expertiză care a verificat în amănunt reflectarea în

contabilitatea celor trei societăți implicate a întregii

operațiuni de divizare, inclusiv modalitatea de evaluare a tuturor

bunurilor ce au făcut obiectul proiectului de divizare, precum și

întocmirea bilanțului de divizare, a modului de transmitere și de

reflectare în contabilitatea societăților a elementelor de activ

și pasiv, precum și respectarea proiectului aprobat în A.G.E.A. din

24 iulie 2004.

Concluzionând, experții

judiciari numiți de instanță au arătat că toate

operațiunile contabile aferente divizării au fost corect întocmite

și, așa cum arată și experții numiți de judecătorul

delegat la O.R.C. Dolj, s-a respectat principiul

proporționalității, împărțirea elementelor

patrimoniale se bazează pe date reale, rezultate din contabilitate și

susținute prin inventarier.

Față de cele

menționate, contestatoarea a considerat ca hotărârea instanței

de recurs este nelegală fiind rezultatul unei greșeli materiale, în

sensul prevăzut de dispozițiile art. 318, teza I din C. proc. civ, în

raport de dezlegarea pricinii în care s-a pronunțat decizia

comercială nr. 3070 din 24 noiembrie 2009 a înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială, întrucât, în

cauză, hotărârea dată este rezultatul unei greșeli

materiale evidente în sensul confundării unor date materiale importante

care au influențat în mod decisiv soluția pronunțată de instanță

și au schimbat hotărârea dată în recurs.

Astfel, contestatoarae

apreciază că greșeala materială evidentă consta în

confundarea unor elemente determinante - termenii contabili din cadrul

Bilanțului contabil, al proiectului de divizare și al expertizelor

realizate în cauză. Mai precis, se confundă termenul de „active ale

societății” cu termenul de „activul societății” și

astfel, instanța de recurs cercetând proporționalitatea patrimoniului

transmis, ajunge să facă o comparație greșită între

activele transmise de SC C. SA către SC C. SRL și pasivul

societății.

Analizând decizia atacată prin

prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a o respinge pentru

următoarele considerente:

Motivele invocate de contestatoare nu

se încadrează în cele prevăzute 318 alin. (1) teza I pentru care poate

fi admisă o atare cale de atac. În fapt, prin criticile formulate și

expuse pe larg în cele ce preced, se reiterează motivele de recurs.

Prevederile legale ale art. 318 C. proc.

civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să

fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide,

în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs la recurs.

Fiind o cale de retractare și

nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi

exercitată pentru alte motive decât cele prevazute de lege, fiind

inadmisibilă repunerea în discutie a unor probleme de fond ce au fost

solutionate de instanță și care s-a pronuntat asupra motivelor

de casare invocate de parte.

Potrivit art. 318 C. proc. civ.,

invocat de contestatoare: hotarârile instantelor de recurs mai pot fi atacate

cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale sau când instanta, respingând recursul sau admitându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de casare.

Primul motiv prevăzut de art. 318

C. proc. civ. pentru formularea contestației în anulare are în vedere

erori materiale evidente în legatură cu aspectele formale ale

judecății recursului. Textul legal vizează greșeli de fapt,

involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de interpretare a

unor dispozitii legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui

incident procedural.

Greșelile materiale în

înțelesul art. 318 C. proc. civ. vizează greșelile

săvârșite în legătură cu data recursului, ele trebuie

să fie evidente și săvârșite de instanță ca

urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale

importante din dosarul cauzei. Contestația în anulare specială nu

poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată,

de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept

substanțial sau procedural. Contestația în anulare reprezintă o

cale de atac extraordinară de retractare pentru remedierea unor

greșeli materiale si nu pentru reformarea unor greșeli fond.

Așa cum se poate observa din

motivările contestatoarei, acestea au în vedere reformarea unor presupuse

greșeli de fond ale instanței recurs, aspecte ce nu reprezintă

erori materiale in înțelesul art. 318 C. proc. civ.

Rezultă, așadar, că

dezlegarea dată recursului prin decizia atacată nu este nici

rezultatul unei greșeli materiale ori al unei omisiuni, iar prezenta

contestatie in anulare specială este nefondată din perspectiva art. 318

alin. (1) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste considerente și

nefiind îndeplinite cerințele art 318 C. proc. civ., conform art. 320 C.

proc. civ. se va respinge contestația în anulare formulată de

contestatoarea SC C. SA Craiova împotriva deciziei nr. 3070 din 24 noiembrie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC C. SA Craiova

împotriva deciziei nr. 3070 din 24 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.