ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 712/2013

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3048/113/2010 la Tribunalul Brăila reclamanta SC F.D.E.E.E. D.M.N. SA, cu sediul în Ploiești, str. Mărășești, județul Prahova, prin reprezentant legal, a chemat în judecata pe pârâta SC C.P. SA Brăila, cu sediul în Brăila, str. Baldovinești, județul Brăila, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se constate dreptul de proprietate asupra instalațiilor de distribuție, aferente locului de consum P. Baldovinești, aparținând pârâtei, și în consecință, că obiecțiunile formulate de către aceasta la contractul pentru serviciul de distribuție a energiei electrice nr. 807 din 27 decembrie 2007, modificat și completat prin acte adiționale, sunt neîntemeiate.

Prin sentința comercială nr. 58 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Brăila s-a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată, a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată, Prin încheierea din 4 mai 2011 a Tribunalului Brăila pronunțată, în dosarul nr. 3048/113/2010, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de pârâta SC C.P. SA Brăila s-a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul dispozitivului sentinței nr. 58 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Brăila în sensul că în Ioc de suma de „800 Ies” se va. scrie corect suma de „8.000 lei cheltuieli de judecată”. Împotriva acestei hotărâri și a încheierii din 4 mai 2011 a declarat apel SC F.D.E.E.E.D.M.N.

SA Ploiești solicitând repunerea în termenul de apel, admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de judecată în suma de 5 000 iei. Prin decizia comercială nr. 82 din 29 iunie 2011 s-a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de declarare a apelului. S-a respins apelul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 58/2011 a Tribunalului Brăila, ca tardiv declarat. S-a respins apelul declarat împotriva încheierii din 04,05.2011 ca nefondat. S-a respins, ca nefondată, cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut în principal că apelanta a formulat cerere de repunere în termenul de apel, însă nu a dovedit că nu a putut exercita calea de atac în termen dintr-o împrejurare mai presus de voința sa conform art. 103 C. proc.

civ. În ceea ce privește apelul declarat împotriva încheierii din 4 mai 2011 prin care s-a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței s-a reținut că intimata și-a dovedit cheltuielile de judecată deportând la dosarul cauzei chitanțele nr. 0577851 din 10 ianuarie 2011 pentru suma de 5,000 Iei și nr. 0577852 din 17 ianuarie 2011 pentru suma de 3.000 lei. Împotriva deciziei comerciale nr. 82/2011 din 29 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA considerând că nu poate fi sancționată prin decăderea din termenul de declarare a apelului întrucât la data comunicării sentinței comerciale din 27 ianuarie 2011 nu putea să prevadă majorarea cuantumului cheltuielilor de judecată ca urmare a cererii de îndreptare a erorii materiale formulată de către intimată.

Prin decizia nr. 109 din 19 ianuarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în dosarul nr. 3046/113/2010, s-a admis recursul reclamantei și în consecință s-a modificat, în parte, decizia recurată, în sensul că s-a admis apelul împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 4 mai 2011, pe care a schimbat-o, și, în consecință s-a respins cererea de îndreptare eroare materială. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței tribunalului. S-a reținut în considerentele deciziei pronunțate în recurs din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de ari 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 281 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată nu se circumscrie în categoria erorilor materiale sau omisiunilor.

Prin urmare, obligarea părții Ia o altă sumă decât cea prevăzuta în dispozitivul hotărârii nu poate fi efectuată prin procedura remedierii pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât la data pronunțării încheierii prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale nu erau depuse înscrisurile justificative, adică chitanțele care dovedesc efectuarea achitării onorariului avocațial, Referitor la critica recurentei privind tardivitatea exercitării căii de atac a apelului Înalta Curte a reținut pe de o parte că este neîntemeiată față de dispozițiile art. art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., recurenta nefăcând dovada că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei de a exercita apelul, iar pe de altă parte chiar recurenta a precizat ca nu a declarat apel sub aspectul cheltuielilor de judecată deoarece a considerat că suma de 800 lei este rezonabilă față de munca prestată de avocat coroborată cu obiectul cererii de chemare în judecată. Împotriva deciziei pronunțate în recurs, revizuenta SC C.P. BRĂILA SA Brăila a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. În motivarea cererii de revizuire, revizuenta susține că instanța de recurs a acordat mai mult decât s~a cerut, în sensul că recurenta a invocat prevederile ari 274 alin. (3) C. proc.

civ., și nu în temeiul art. 281 alin. (1) din același cod, în argumentarea căreia arată că reținerea în considerentele deciziei evocate că „cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată nu se circumscrie în categoria erorilor materiale sau omisiunilor”, este greșită mai ales că recurenta solicitase respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată încă de la fond, deci nu putea fi întemeiată pe dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ.; de altfel, acest aspect nu a fost pus în discuția părților din litigiu în conformitate cu rolul activ al instanței. Sub acest din urmă aspect, revizuenta susține că instanța de recurs a dat o interpretare greșită și restrictivă a art. 281 C. proc.

civ., mai ales că în cauză s-a cerut îndreptarea erorii materiale strecurate cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată de la 800 la 8000 lei. Prin urmare, în opinia revizuentei, în cauză este vorba de o eroare și anume, instanța de fond trecând 800 în Ioc de 8000 lei, ceea ce nu poate echivala cu o reducere de onorariu de avocat cum în mod greșit a apreciat instanța de recurs. Cererea este nefondată conform considerentelor ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ.: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate revizui dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., vizează situația în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mas mult decât s-a cerut. Acest text legal vizează 3 ipoteze, prima și a treia fiind cazuri de ultra petit, iar cea de-a doua ipoteză, fiind un caz de minus petit. Or, raportând dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Ia decizia pronunțată în recurs, este de reținut că acestea nu sunt incidente, nefiind prezente niciuna din cele 3 ipoteze sus-evocate, nici de ultra petit și nici de minus petit. Acest lucru rezultă și din considerentele deciziei a cărei revizuire se cere, aspecte susținute și în recurs de către partea adversă, ceea ce înseamnă că nu s-a acordat ce nu s-a cerut și nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care cuantumul cheltuielilor de judecată era de 800 lei conform actelor justificative depuse la dosarul cauzei.

Sub acest aspect, așa cum rezultă din considerentele deciziei pronunțate în recurs, în mod corect instanța de recurs a apreciat că atâta timp cât chitanțele care vizau onorariu de avocat nu erau depuse ia data pronunțării încheierii de îndreptare eroare materiale, astfel încât această chestiune nu putea fi remediată pe calea instituției prevăzute de ari 281 C. proc. civ., și, implicit nu intra în sfera erorilor materiale sau omisiunilor. În consecință, sub acest aspect urmează să fie înlăturate și celelalte critici ale revizuentei cu privire la încălcarea principiului disponibilității și a rolului activ al instanței și să constate că în mod corect a fost soluționată cererea Ia care face referire revizuenta.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată in prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIWE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC C.P. BRĂILA SA BRĂILA împotriva deciziei nr. 109 din 19 ianuarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în dosarul nr. 3048/113/2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.