ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 712/2013

Deliberând asupra cererii de revizuire de față,

din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 3048/113/2010 la Tribunalul

Brăila reclamanta SC F.D.E.E.E.

D.M.N. SA, cu sediul în Ploiești,

str. Mărășești, județul Prahova, prin reprezentant legal, a chemat în judecata

pe pârâta SC C.P. SA Brăila, cu sediul în Brăila, str. Baldovinești, județul

Brăila, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se constate dreptul de

proprietate asupra instalațiilor de

distribuție,

aferente locului de consum P. Baldovinești, aparținând

pârâtei, și în

consecință, că obiecțiunile formulate de către aceasta la contractul pentru

serviciul de distribuție a energiei electrice nr. 807 din 27 decembrie 2007,

modificat și completat prin acte adiționale, sunt neîntemeiate.

Prin sentința

comercială nr. 58 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului

Brăila s-a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată, a fost

obligată reclamanta să plătească pârâtei 800 lei reprezentând cheltuieli

de judecată,

Prin încheierea

din 4 mai 2011 a Tribunalului Brăila pronunțată, în dosarul nr. 3048/113/2010,

s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de pârâta SC C.P. SA

Brăila s-a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul dispozitivului

sentinței nr. 58 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Brăila în sensul că în Ioc

de suma de

„800 Ies” se va. scrie corect

suma de „8.000 lei cheltuieli de judecată”.

Împotriva

acestei hotărâri și a încheierii din 4 mai 2011 a declarat apel SC F.D.E.E.E.D.M.N.

SA Ploiești solicitând repunerea în termenul de apel, admiterea apelului,

schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii pârâtei de obligare

la plata cheltuielilor de judecată în suma de 5 000 iei.

Prin decizia

comercială nr. 82 din 29 iunie 2011 s-a respins ca nefondată cererea de

repunere în termenul de declarare a apelului.

S-a respins

apelul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 58/2011 a Tribunalului

Brăila, ca tardiv declarat.

S-a respins

apelul declarat împotriva încheierii din 04,05.2011 ca nefondat.

S-a respins, ca

nefondată, cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de

judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a

reținut în principal că

apelanta a formulat cerere de repunere în

termenul de apel, însă nu a dovedit că nu a putut exercita calea de atac în

termen dintr-o împrejurare mai presus de voința sa conform art. 103 C. proc.

civ.

În ceea ce

privește apelul declarat împotriva încheierii din 4 mai 2011 prin care s-a

îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței s-a reținut că

intimata și-a dovedit cheltuielile de judecată deportând la dosarul cauzei

chitanțele nr. 0577851 din 10 ianuarie 2011 pentru suma de 5,000 Iei și nr. 0577852

din 17 ianuarie 2011 pentru suma de 3.000 lei.

Împotriva

deciziei comerciale nr. 82/2011 din 29 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Galați a declarat recurs SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA considerând că nu poate fi

sancționată prin decăderea din termenul de declarare a apelului întrucât la

data comunicării sentinței comerciale din 27 ianuarie 2011 nu putea să prevadă

majorarea

cuantumului cheltuielilor de

judecată ca urmare a cererii de îndreptare a

erorii materiale formulată

de către intimată.

Prin decizia nr.

109 din 19 ianuarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a ll-a civilă, în dosarul nr. 3046/113/2010, s-a admis recursul reclamantei și

în consecință s-a modificat, în parte, decizia recurată, în sensul că s-a admis

apelul împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 4 mai 2011, pe

care a schimbat-o, și, în consecință s-a respins cererea de îndreptare eroare

materială.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței tribunalului.

S-a reținut în

considerentele deciziei pronunțate în recurs din perspectiva motivului de

nelegalitate prevăzut de ari 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 281 alin.

(1) C. proc. civ., rezultă că cererea de obligare la plata cheltuielilor de

judecată nu se circumscrie în categoria erorilor materiale sau omisiunilor.

Prin urmare, obligarea părții Ia o altă sumă decât

cea prevăzuta în

dispozitivul hotărârii nu poate fi efectuată prin

procedura remedierii pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., cu atât mai

mult cu cât la data pronunțării încheierii prin care s-a dispus îndreptarea

erorii materiale nu erau depuse înscrisurile justificative, adică chitanțele

care dovedesc efectuarea achitării onorariului avocațial,

Referitor la

critica recurentei privind tardivitatea exercitării căii de atac a apelului Înalta

Curte a reținut pe de o parte că este neîntemeiată față de dispozițiile art.

art. 103 alin. (1) C. proc. civ., recurenta nefăcând dovada că a

fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei de a exercita

apelul, iar pe de altă parte chiar recurenta a precizat ca nu a declarat apel

sub aspectul cheltuielilor de judecată deoarece a considerat că suma de 800 lei

este rezonabilă față de munca prestată de avocat coroborată cu obiectul cererii

de chemare în judecată.

Împotriva

deciziei pronunțate în recurs, revizuenta SC C.P. BRĂILA SA Brăila a formulat

cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea

cererii de revizuire, revizuenta susține că instanța de recurs a acordat mai

mult decât s~a cerut, în sensul că recurenta a invocat prevederile ari 274 alin.

(3) C. proc. civ., și nu în temeiul art. 281 alin. (1) din același cod, în

argumentarea căreia arată că reținerea în considerentele deciziei evocate că

„cererea de obligare la plata

cheltuielilor

de judecată nu se circumscrie în categoria erorilor materiale

sau

omisiunilor”, este greșită mai ales că recurenta solicitase respingerea cererii

de acordare a cheltuielilor de judecată încă de la fond, deci nu putea fi

întemeiată pe dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ.; de altfel, acest

aspect nu a fost pus în discuția părților din litigiu în conformitate cu rolul

activ al instanței.

Sub acest din

urmă aspect, revizuenta susține că instanța de recurs a dat o interpretare

greșită și restrictivă a art. 281 C. proc. civ., mai ales că în cauză s-a cerut

îndreptarea erorii materiale strecurate cu privire la cuantumul cheltuielilor

de judecată de la 800 la 8000 lei.

Prin urmare, în

opinia revizuentei, în cauză este vorba de o eroare și anume, instanța de fond

trecând 800 în Ioc de 8000 lei, ceea ce nu

poate

echivala cu o reducere de onorariu de avocat cum în mod greșit a

apreciat

instanța de recurs.

Cererea este nefondată conform considerentelor ce

se vor arăta în

continuare:

Potrivit art. 322

pct. 2 C. proc. civ.: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

revizui

dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat

asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.,

vizează situația în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care

nu

s-au cerut, sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat

mas mult decât s-a cerut.

Acest text

legal vizează 3 ipoteze, prima și a treia fiind cazuri de ultra petit, iar cea

de-a doua ipoteză, fiind un caz de minus petit.

Or, raportând

dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Ia decizia

pronunțată în recurs, este de reținut că acestea nu sunt incidente, nefiind

prezente niciuna din cele 3 ipoteze sus-evocate, nici de ultra petit și

nici de minus petit.

Acest lucru

rezultă și din considerentele deciziei a cărei revizuire

se cere, aspecte susținute și în recurs de către

partea adversă, ceea ce

înseamnă că nu s-a acordat ce nu s-a cerut și nu

s-a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care cuantumul

cheltuielilor de judecată

era de 800 lei

conform actelor justificative depuse la dosarul cauzei. Sub

acest

aspect, așa cum rezultă din considerentele deciziei pronunțate în recurs, în

mod corect instanța de recurs a apreciat că atâta timp cât chitanțele care

vizau onorariu de avocat nu erau depuse ia data

pronunțării încheierii de îndreptare eroare materiale, astfel încât

această

chestiune nu putea fi remediată pe calea instituției prevăzute

de ari 281 C. proc. civ., și, implicit nu intra în sfera erorilor materiale sau

omisiunilor.

În consecință,

sub acest aspect urmează să fie înlăturate și celelalte critici ale revizuentei

cu privire la încălcarea principiului disponibilității și a rolului activ al

instanței și să constate că în mod corect

a

fost soluționată cererea Ia care face referire revizuenta.

Așa fiind, Înalta

Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată in prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIWE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuenta SC C.P. BRĂILA SA BRĂILA împotriva

deciziei nr. 109 din 19 ianuarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a ll-a civilă, în dosarul nr. 3048/113/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

februarie 2013.