ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 143/2020

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2020

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2010, reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "TRANSELECTRICA" S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. Sinaia, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâta la plata către creditoare a sumei totale de 399.485,23 RON reprezentând contravaloarea facturilor emise ca urmare a prestării serviciilor privind echilibrarea sistemului și debitul reprezentând contravaloarea facturilor emise de reclamantă ca urmare a decontării pieței de echilibrare către debitoarea S.C. A. S.A. în cursul anului 2007, ce figurează neachitat la data de 10.08.2010; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare-cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pe calea cererii reconvenționale a solicitat să se constate nulitatea clauzei prevăzute de art. 29 alin. (1) și (2) și ale dispozițiilor art. 61 teza a doua din Convenția C293/2006-2007, ca având caracterul de clauză leonină în favoarea exclusivă a reclamantei; obligarea reclamantei-pârâte Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. la anularea facturilor x/16.08.2007, y/16.08.2007 și 3896/01.10.2007; obligarea reclamantei-pârâte Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. la refacerea notificărilor transmise către B. S.A. în sensul individualizării valorilor contractate pe puncte de racordare și pe fiecare contract în parte, retransmiterea către OPCOMSA a valorilor măsurate pentru energia electrică furnizată pe fiecare punct de racordare în SEN, respectiv pentru fiecare unitate de producția în parte și reemiterea de facturi aferente dezechilibrelor PRE pentru lunile aprilie- iunie 2007 în valoare totală de 32.660,76 RON aferente contractului negociat x/2007.

Pârâta S.C. A. S.A. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva S.C. C. S.A., solicitând obligarea chematei în garanție de a suporta toate sumele pe care pârâta va fi obligată la plata de către reclamanta TRANSELECTRICA S.A., ca urmare a dezechilibrelor de energie electrică generate de energia electrică furnizată de chemata în garanție în perioada aprilie- iulie 20007 din unitățile de producție Băicoi, Bănești, Voila, Paltinu 1, Teleajen 1 și Paltinu 2.

Reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "TRANSELECTRICA" S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca netemeinică și nelegală.

Împotriva cererii de chemare în garanție formulată de către pârâta S.C A. S.A. chemata în garanție S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție și a cererii de chemare în judecată, invocând excepția nulității cererii de chemare în garanție pentru insuficientă timbrare; excepția nulității cererii de chemare în garanție pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal al pârâtei-reclamante și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al semnatarului cererii de chemare în garanție; a invocat și excepția dreptului material la acțiune împotriva sa, drept derivat din Contractul nr. x/03.01.2007 cu pârâta-reclamantă S.C. A. S.A. și din emiterea facturilor nr. x/31.08.2007 și y/01.10.2007; pe fondul cererii a solicitat respingerea acesteia arătând că S.C. A. S.A. nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile esențiale asumate prin contractul nr. x/03.01.2007 și anume aceea de a corecta dezechilibrele în producția de energie electrică precum și acea de a transmite în mod corect notificările privitoare la producția de energie electrică a S.C. C. S.A. către OPE și ceilalți operatori de piață.

Referitor la apărările împotriva cererii de chemare în judecată, chemata în garanție S.C. C. S.A. a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru plata dezechilibrelor negative în perioada pretinsă 01.04.2007-31.07.2007, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 11.028.2010 și că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 16.03.2011 a fost anulată ca netimbrată cererea de chemare în garanție a S.C. C. S.A. și a fost respinsă cererea de suspendare a judecății cauzei, cerere formulată de pârâta-reclamantă S.C. A. S.A.

Prin sentința nr. 415/18.05.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta D. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 399.485,23 RON reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru prestarea serviciilor privind echilibrarea sistemului., precum și obligarea pârâtei la plata către reclamantei cu suma de 8.110,85 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței 415/18.05.2011 pârâta a formulat apel soluționat prin decizia nr. 123/22.11.2011 prin care a fost admis apelul pârâtei S.C. A. S.A., desființată sentința atacată, cauza fiind trimisă spre rejudecare în vederea soluționării cererii reconvenționale și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3755 din 2.10.2012 prin care s-a constatat nulitatea recursului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova în al doilea ciclu procesual la data de 10.01.2013.

La termenul de judecată din 15.02.2013 a fost încuviințată pentru ambele părți proba cu acte, iar prin încheierea din 15.04.2013 probele cu interogatoriul formulat de pârâtă-reclamantă ce urma a fi luat reclamantei-pârâte (administrat conform înscrisurilor de la filele x al doilea ciclu procesual), cu expertiză electroenergetică și expertiză contabilă.

Prin încheierea pronunțată la 16.12.2013 a fost admisă excepția netimbrării cererii de chemare în garanție.

Prin sentința nr. 342 din 28.03.2019 Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRAMSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A., persoana însărcinată cu primirea corespondenței E., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., persoana desemnată pentru primirea corespondenței F., a obligat pârâta S.C. A. S.A. să plătească reclamantei suma de 399.485,23 RON reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru prestarea serviciilor privind echilibrarea sistemului, precum și la plata sumei de 12.163,77 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Totodată, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S.C. A. S.A., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRAMSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta S.C. A. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 455 din 10 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Compania Națională de Transport a Energiei Electrice - Transelectrica S.A. a fost respins, ca nefondat, apelul.

Curtea a reținut caracterul nefondat al apelului, instanța de fond constatând corect că S.C. A. S.A. a recunoscut că a emis facturile nr. x/31.08.2007 și y/1.10.2007 în valoare totală de 399.485,23 RON, adică o valoare identică pretențiilor reclamantei iar faptul pretinsei neefectuări de către reclamantă a unor acțiuni stabilite prin contract nu ar prezuma o acceptare tacită a pretențiilor celeilalte părți, un astfel de argument nefiind de natură să răstoarne prezumția instituită prin emiterea facturilor.

Curtea a mai constatat că instanța de fond a reținut în mod corect și argumentat, prin probele administrate, împrejurarea că prin scrisoarea nr. 9507/14.06.2007 ANRE a interpretat dispozițiile art. 29 din respectivul ordin în sensul că producătorii calificați pentru producția prioritară necontrolabilă care vând energie electrică produsă prin două sau mai multe aranjamente comerciale, își asumă integral responsabilitatea dezechilibrelor; pe de altă parte, conținutul convențiilor de asumare a responsabilității echilibrării este reglementat integral și impus de respectiva autoritate prin avizul nr. x/2005, acesta fiind cunoscut de către toți potențialii participanți la piața de echilibrare încă înaintea momentului semnării convenției și a manifestării intenției de a dobândi calitatea de parte responsabilă în cadrul acestei piețe. Ca atare, primul judecător a apreciat în mod corect că semnarea convenției de către pârâtă presupune asumarea integrală a obligațiilor prevăzute în sarcina sa, inclusiv a obligației de plată în 7 zile a debitelor facturate în sarcina debitoarei și de parcurgerea procedurii de contestare în modalitatea prevăzută în convenție.

A. S.A. a avut în perioada 7.05.2007 - 30.06.2007 în derulare două contracte dintre care unul negociat și unul reglementar pentru același punct de măsură. Facturile în litigiu, respectiv x/31.08.2007 și x/01.10.2007 au fost emise ulterior, pentru perioada în care s-au derulat raporturi comerciale între părți, fapt justificat prin aceea că au fost întocmite doar după primirea notelor de informare transmise de B. conform prevederilor convenției încheiate între părți, printre aceste note fiind și cea cu nr. x/14.09.2007 pentru factura nr. x/01.10.2007 cu scadență la 10.10.2007, apelanta neproducând nicio dovadă în sensul că această factură ar viza o perioadă ulterioară expirării raporturilor comerciale dintre părți.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta-pârâtă A. S.A.

Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Din perspectiva pct. 8 se susține că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv adresa nr. x/24.06.2007 emisă de ANRE prin care aceasta aprecia că producătorii angajați în mai multe angajamente comerciale își asuma integral responsabilitatea dezechilibrelor.

În opinia recurentei, instanța de apel a confirmat caracterul de act de interpretare al adresei menționate, fără să motiveze temeiul acestei aprecieri și fără să arate de ce a înlăturat susținerile recurentei în sensul de a se constata că adresa menționată nu îndeplinește condițiile unui act de interpretare în sensul Legii nr. 24/2000 și ale C. proc. civ., motiv pentru care se apreciază că întreaga logică juridică a argumentației instanței de apel pleacă de la o premisă eronată vizând aplicarea art. 29 alin. (2) din Regulamentul aprobat de OANRE nr. 39/2006.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta susține că instanța de fond a apreciat în mod limitat și eronat asupra prevederilor art. 29 din Regulamentul aprobat prin OANRE nr. 39/2006 care prevede că regula este nepenalizarea producătorilor și a PRE (părțile responsabile cu echilibrarea) pentru dezechilibrele generate de unitățile de producție prioritară necontrolabilă. Această regulă nu a fost avută în vedere de instanța de fond ci doar excepția penalizării producătorilor și a PRE pentru producția contractată în regim PZU și în tranzacții bilaterale negociate.

Instanța de apel a extins excepția prevăzută de alin. (2) și la contractele reglementate. Această excepție a fost denaturată de instanța în sensul în care a încălcat principiul potrivit căruia excepția este de strictă interpretare. În aplicarea excepției, instanța a admis includerea în excepția penalizării dezechilibrelor, dezechilibrele generate de un contract reglementat impus, nenegociat, respectiv contractul nr. C.3195/2007 motivat de faptul că pentru o perioadă limitată de timp recurenta a avut calitatea de PRE pentru ambele contracte.

Recurenta arată că nu susține excepția penalizării pentru contractul nr. C.3195/2007 întrucât acest contract nu este prevăzut în alin. (2) al art. 29 din Regulamentul aprobat prin OANRE nr. 39/2006.

În opinia recurentei, instanța de apel nu a făcut o cercetare atentă a dosarului și nu a observat că factura nr. x/1.10.2007 are la bază notificările B. pentru luna iulie 2007, apreciind în mod greșit că nu s-a făcut dovada legăturii între suma facturată și dezechilibrele aferente lunii iulie 2007.

Intimata-reclamantă Compania Națională de Transport a Energiei Electrice - Transelectrica S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii de recurs pentru lipsa motivelor de nelegalitate.

Înalta Curte, a luat în examinare excepția nulității recursului iar în temeiul art. 137 raportat la art. 302

1

alin. (1), lit. c) C. proc. civ. a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. se instituie în sarcina părții care declară recurs, obligația de a însoți motivarea în fapt de argumentarea în drept, cu trimitere la textele de lege încălcate, cererea de recurs trebuind să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Această obligație este impusă și de faptul că în actuala reglementare, recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă care se exercită pentru motivele strict prevăzute de lege.

Simpla nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Deși recurenta a invocat în drept, pe motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., nici o ipoteză a textelor legale indicate nu a fost demonstrată, pentru a se putea verifica dacă judecata a avut loc cu respectarea dispozițiilor legale pe care s-a fundamentat soluția, recurentei revenindu-i obligația de a dezvolta în fapt și în drept criticile.

Astfel, recurenta a evocat aspecte vizând fondul cauzei și modul în care au fost interpretate probele de către instanța de apel, în sensul că s-a apreciat în mod limitat și eronat asupra prevederilor art. 29 din Regulamentul aprobat prin OANRE nr. 39/2006 care prevede că regula este nepenalizarea producătorilor și a PRE, însă critica greșitei interpretări a înscrisurilor administrate în probațiune în stabilirea situației de fapt, nu răspunde cerințelor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și nu mai poate fi valorificată în calea extraordinară de atac recursului, față de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Având în vedere că nu s-a demonstrat faptul că decizia din apel este lipsită de fundament juridic, criticile de netemeinicie care au fost invocate de recurenții nu pot fi analizate.

Constatând că recurenții nu s-au conformat obligației prevăzută de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va admite excepția nulității și va aplica cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei nr. 455 din 10 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE - TRANSELECTRICA S.A sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nulitatea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei nr. 455 din 10 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE - TRANSELECTRICA S.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2020.