ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 767/2017

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. s-a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la restituirea sumei de 1.100.942,85 RON, fără TVA, cu titlu de plată nedatorată, obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente.

Prin sentința civilă nr. 5154/27.10.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014 s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată și a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 19.203 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel principal reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A., solicitând admiterea apelului, casarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.100.942,85 RON plus TVA și a dobânzii legale.

Împotriva aceleiași sentințe și a încheierii de ședință din data de 16.06.2014 a declarat apel incident și pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și a încheierii atacate în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă pentru sumele reprezentând contravaloarea facturilor emise în anul 2010.

Prin decizia civilă nr. 2166 din 17 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul incident formulat de apelanta - pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din data de 16.06.2014 și a sentinței civile nr. 5154/27.10.2014 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014 în contradictoriu cu intimata - reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. ca nefondat. A fost admis apelul principal formulat de apelanta - reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. și schimbată în tot sentința civilă nr. 5154/27.10.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014 în sensul că a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L.. A fost obligată pârâta S.C. A. S.R.L. să restituie reclamantei COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. suma de 10.398,41 RON + TVA cu titlu de plată nedatorată. A fost respinsă în rest cererea formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată. A fost obligată pârâta S.C. A. S.R.L. să plătească reclamantei COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. suma de 749,70 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță (749,70 RON taxă judiciară de timbru). A fost obligată reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. să plătească pârâtei S.C. A. S.R.L. suma de 19.021,63 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță (19.021,63 RON onorariu avocat). S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată acordate părților pentru judecata în primă instanță și a fost obligată reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. să plătească pârâtei S.C. A. S.R.L. suma de 18.271,93 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță (19.021,63 RON - 749,70 RON). A fost obligată intimata - apelantă - pârâtă S.C. A. S.R.L. să plătească apelantei - intimate - reclamante COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. suma de 374,85 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel (374,85 RON taxă judiciară de timbru). A fost obligată apelanta - intimată - reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. să plătească intimatei - apelante - pârâte S.C. A. S.R.L. suma de 8.709,643 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel (8.709,643 RON onorariu avocat). S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată acordate părților pentru judecata în apel și a fost obligată apelanta - intimată - reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. să plătească intimatei - apelante - pârâte S.C. A. S.R.L. suma de 8.334,793 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel (8.709,643 RON - 374,85 RON).

Împotriva acestei decizii a formulat recurs principal COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" S.A. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Împotriva aceleiași decizii a formulat recurs incident S.C. A. S.R.L. solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.

Motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursurile și dezvoltarea lor

Recursul principal formulat de COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "TRANSELECTRICA" SA

Recurenta se raportează la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 arătând că hotărârile pronunțate în fond și apel sunt lipsite de temei legal și au fost date cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 992-994, art. 1092 C. civ. și art. 33-34 din Legea nr. 94/1992 întrucât nu au fost verificate pretențiile reclamantei prin prisma temeiului de drept invocat ci s-a condiționat această analiză de alte temeiuri legale, denaturându-se înțelesul actelor deduse judecății, cauza cererii și adevărul juridic. Se arată că plata s-a făcut din eroare, în lipsa unei datorii a reclamantei.

Recurenta afirmă că instanța nu a verificat pretențiile reclamantei referitor la impozitul pe clădire ce a fost imputat chiriașului în mod eronat, fără a exista un raport juridic obligațional a cărui stingere să se fi urmărit prin includerea acestuia în taxa pentru servicii deși acesta nu reprezintă un serviciu ci o obligație a proprietarului conform art. 8.4.1. lit. k) din contract.

Instanța de apel, susține recurenta, nu a avut în vedere faptul că reclamanta a preluat efectiv spațiul închiriat în luna martie 2010, pârâta incluzând în taxa de servicii achitată asigurarea aferentă clădirii și pentru lunile martie și aprilie însă polița de asigurare a fost încheiată la 28.04.2010 iar riscul era asigurat începând cu 01.05.2010.

Instanța de apel nu a avut în vedere că pârâta nu a luat în calculul celor 10 luni factura nr. x aferentă consumului pentru luna decembrie, aceasta fiind inclusă în ianuarie 2011, prin urmare a inclus energia electrică calculând la 9 luni ceea ce a influențat calculul taxei de servicii. Recurenta susține că a fost prejudiciată și prin calculul greșit efectuat prin includerea sumelor aferente costurilor cu întreținerea sistemului de aer condiționat în taxa pentru servicii, achitându-le ca plată nedatorată. Același lucru arată și despre costurile cu serviciile RSVTI, serviciile de pază, administrare și curățenie, servicii de întreținere sisteme de detecție incendiu prestate de B..

Recurenta relevă și aspecte de netemeinicie ale deciziei referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecată sub forma onorariului de avocat sens în care se solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul incident formulat de S.C. A. SRL

Recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 și susține că hotărârea recurată este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor Decretului nr. 167/1958 întrucât a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de aceasta.

Arată recurenta că sumele cu privire la care a invocat această excepție reprezintă contravaloarea facturilor emise de pârâtă și plătite de reclamantă în anul 2010, în considerarea art. 62.4. din Contract cu titlu de taxă estimativă.

Întrucât ulterior plății nu a intervenit niciun act care să infirme validitatea acesteia din care să rezulte că nu ar fi datorată ci dimpotrivă a intervenit Actul Adițional nr. 2/28.02.2011 la contract prin care reclamanta a confirmat valoarea taxei de servicii și realitatea calculului, termenul de prescripție nu poate curge decât de la momentul plății.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția insuficientei timbrări invocată de recurenta - reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. o va respinge ca nefondată reținând faptul că recurenta reclamantă s-a conformat obligației de plată a taxei judiciare de timbru astfel cum i-a fost pusă în vedere de către instanță.

Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține că sunt nefondate pentru considerentele ce succed.

Recursul principal formulat de recurenta - reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. este nefondat.

Înalta Curte reține că părțile au încheiat contractul de închiriere nr. x/04.12.2009, acesta fiind modificat prin acte adiționale.

Prin art. 6.2.1 din contract, apelanta - reclamantă CNTEET S.A. s-a obligat să plătească intimatei - pârâte S.C. A. S.R.L. o taxă pentru servicii, calculată lunar.

Conform art. 6.2.2 din contract, taxa pentru servicii include toate cheltuielile făcute de proprietar în legătură cu serviciile menționate în Anexa nr. 2, asigurarea aferentă clădirii, taxele locale aferente amplasamentului și clădirii.

Așadar, părțile au convenit ca obligații de plată care intră în sarcina proprietarului în mod uzual, să fie suportate de chiriaș.

Se constată astfel că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor contractuale reținând ca datorate sumele plătite de reclamanta recurentă cu excepția sumei de suma de 10.398,41 RON + TVA, care a fost inclusă în mod eronat taxa de servicii cu titlul de costuri cu asigurarea mașinilor/instalațiilor/utilajelor pentru riscuri de avarii accidentale și cu asigurarea de răspundere civilă față de terți și a proprietarului față de chiriaș, pentru aceste două tipuri de asigurare neexistând niciun act adițional care să prevadă includerea costurilor aferente acestora în calculul taxei de servicii pe anul 2010.

Prin urmare, sunt nefondate susținerile recurentei reclamante că instanța de apel ar fi aplicat greșit art. 992-994, art. 1092 C. civ.

Înalta Curte reține că situația de fapt a fost stabilită în urma probelor administrate iar instanța de apel a reținut corect temeiurile legale aplicabile cauzei, aceasta nefiind ținută de susținerile părților. Astfel, indicarea de către recurenta reclamantă a incidenței art. 33-34 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, nu prezintă relevanță pentru cauza de față deoarece raportul juridic dedus judecății nu este unul de drept administrativ și fiscal reglementat de această lege ci unul de drept comun, reglementat de C. civ.

Nu este fondată susținerea recurentei că impozitul pe clădire a fost imputat chiriașului în mod eronat deși acesta nu reprezintă un serviciu ci o obligație a proprietarului conform art. 8.4.1. lit. k) din contract.

Astfel cum s-a reținut mai sus, conform art. 6.2.2 din contract, taxa pentru servicii include toate cheltuielile făcute de proprietar în legătură cu serviciile menționate în Anexa nr. 2, asigurarea aferentă clădirii, taxele locale aferente amplasamentului și clădirii. Prin urmare, are relevanță cine suportă costul final al impozitului pe clădire iar nu faptul că proprietarul îl plătește urmând ca ulterior să îl includă în taxa de servicii în vederea recuperării costurilor.

Este nefondată și critica prin care se susține că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că reclamanta a preluat efectiv spațiul închiriat în luna martie 2010, pârâta incluzând în taxa de servicii achitată asigurarea aferentă clădirii și pentru lunile martie și aprilie însă polița de asigurare a fost încheiată la 28.04.2010 iar riscul era asigurat începând cu 01.05.2010.

Astfel cum a reținut și instanța de apel, costurile cu asigurarea pentru clădire au fost incluse în mod corect în calculul taxei de servicii, potrivit art. 6.2.2 din contract, asigurarea pentru clădire fiind încheiată la data de 29.04.2010, iar prima rată a fost achitată la data de 30.04.2010, În consecință, în mod corect intimata - pârâtă S.C. A. S.R.L. a inclus în calculul taxei de servicii cele nouă rate achitate cu titlul de asigurare pentru clădire în fiecare lună din perioada aprilie - decembrie 2010, împrejurarea că perioada de asigurare a început de la data de 01.05.2010 neavând nicio relevanță întrucât cheltuielile cu asigurarea au fost suportate de intimata - pârâtă S.C. A. S.R.L. începând cu data de 30.04.2010.

Sunt nefondate și criticile referitoare la factura nr. x aferentă consumului pentru luna decembrie 2010, calculul greșit efectuat prin includerea sumelor aferente costurilor cu întreținerea sistemului de aer condiționat în taxa pentru servicii precum și costurile cu serviciile RSVTI, serviciile de pază, administrare și curățenie, servicii de întreținere sisteme de detecție incendiu prestate de B..

Referitor la toate aceste servicii instanța de apel a reținut că se regăsesc în facturile existente la dosar și sunt incluse în art. 6.2.2 din contract, prin urmare sunt datorate.

Critica privind cuantumul cheltuielilor de judecată vizează netemeinicia deciziei atacate, aspect care nu intră în sfera controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs.

Recursul incident formulat de recurenta - pârâtă S.C. A. S.R.L. este nefondat.

Recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 și susține că hotărârea recurată este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor Decretului nr. 167/1958 întrucât a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de aceasta, termenul de prescripție curgând de la momentul plății.

Critica este nefondată având în vedere dispozițiile art. 8 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 în conformitate cu care prescripția dreptului în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.

Raportat la probele administrate în cauză, instanța de apel a apreciat că intimata - reclamantă CNTEET S.A. nu a avut posibilitatea să cunoască paguba și persoană responsabilă de producerea acesteia anterior datei de 28.02.2011, acțiunea fiind introdusă pe 28.02.2014.

Conform art. 6.2.4 pct. i și ii din contractul de închiriere nr. x/04.12.2009, valoarea taxei de servicii menționată în facturile emise și achitate în anul 2010 a fost estimată, pârâta S.C. A. S.R.L. având obligația contractuală ca până la data de 15 februarie 2011 să calculeze valoarea reală a acestei taxe pentru anul 2010 și să o comunice reclamantei CNTEET S.A., aceasta din urmă având obligația să confirme corectitudinea calcului în termen de 15 zile.

În aceste condiții, corect a reținut instanța de apel că, pentru a se considera că reclamanta ar fi putut cunoaște paguba și persoana responsabilă de producerea acesteia anterior datei 28.02.2011, ar fi trebuit ca pârâta S.C. A. S.R.L. să-i fi comunicat calculul taxei de servicii pentru anul 2010 și documentele justificative cu mai mult de 15 zile anterior datei de 28.02.2011, această probă nefiind făcută însă în cauză.

Având în vedere cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de recurente, raportat la soluția de respingere a ambelor recursuri, Înalta Curte, nu le va mai analiza, deoarece ambele părți au căzut în pretenții situație în care nu este întrunită condiția premisă prevăzută de art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția insuficientei timbrări invocată de recurenta - reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A..

Respinge recursurile declarate de recurenta - reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. și de recurenta - pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2166 din 17 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2017.