ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2620/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 4 februarie 2004, reclamanta SC C. SA Iași, a chemat în judecată pârâta A.P.A.

Iași, pentru a fi obligată la plata sumei de 1.085.831.996 lei, reprezentând

contravaloare energie termică plus 322.040.311 lei penalități de întârziere, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanta a susținut că a furnizat asociației pârâte energie termică, pentru

care nu s-a achitat prețul la scadență.

Prin sentința civilă nr. 489/

E din 10 mai 2004, Tribunalul Iași a admis în parte acțiunea, iar pârâta a fost

obligată să achite suma de 1.024.172.085 lei, cu titlu de preț al energiei

termice livrate, plus 289.319.230 lei penalități de întârziere la plată și

37.314.263 lei cheltuieli de judecată.

Hotărârea tribunalului a

rămas definitivă în baza deciziei nr. 339 din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel

Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins,

ca nefondat, apelul reclamantei și a fost anulat ca netimbrat apelul pârâtei.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs societatea reclamantă la 3 decembrie 2004, iar asociația pârâtă

a declarat recurs cu actul înregistrat la 30 noiembrie 2004.

Prin motivele de recurs, SC

C. SA Iași a susținut că în mod greșit a fost obligată pârâta numai la sumele

recunoscute de aceasta, pentru diferență fiind depuse actele doveditoare.

Recursul reclamantei este

nefondat, iar recursul asociației pârâte se constată a fi nul.

Cât privește recursul

reclamantei, se reține că pretențiile acesteia au fost dovedite cu procesul

verbal din 4 noiembrie 2003, prin care reprezentanții pârâtei au confirmat un

debit de 1.024.172.085 lei penalități, așa încât instanțele au fost

îndreptățite să rețină ca datorate aceste sume.

Este adevărat că la acțiune

s-a anexat și o factură din 30 noiembrie 2003, în valoare de 57.445.607 lei,

dar aceasta privește o altă perioadă de facturare decât cea avută în vedere la

conciliere, așa încât în mod corect nu a fost luată în considerare, nefiind

confirmată de consumator, iar recursul societății reclamante va fi respins, ca

nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul

pârâtei, din actele dosarului rezultă că instanța de apel a comunicat acesteia

decizia motivată la data de 19 noiembrie 2004, dar recursul nu a fost motivat.

În conformitate cu

prevederile art. 306 C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică și cum în cauză nu

există motive ce pot fi invocate din oficiu, recursul promovat de pârâtă este

nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC C. SA Iași, împotriva deciziei nr. 339 din 4 octombrie 2004 a

Curții de Apel Iași, secția comercială și contencios administrativ, ca

nefondat.

Constată nul recursul

declarat de pârâta A.P.A. Iași, împotriva deciziei nr. 339 din 4 octombrie 2004

a Curții de Apel Iași.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2005.