ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2390/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Iași sub nr. 3479 din 8 aprilie 2005, reclamantul SC C.I. SA a

chemat în judecată pe pârâtul A.L.D., solicitând obligarea acestuia la plata

sumei de 1.448.132.898 lei ROL, reprezentând contravaloarea facturilor de

energie termică neachitate pentru perioada februarie 2002-aprilie 2004, a sumei

de 2.236.947.231 lei ROL cu titlu de penalități de întârziere aferente

debitului.

Prin sentința civilă nr. 1902/

E din 2 iunie 2006, Tribunalul Iași admite în parte cererea formulată de reclamant

și obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 983.265.586 lei,

reprezentând contravaloarea facturilor de energie termică neachitate pentru

perioada februarie 2002 – aprilie 2004 și suma de 983.265.586 lei cu titlu de

penalități de întârziere, aferente aceleiași perioade. Debitează pârâtul cu

suma de 1300 lei Ron reprezentând diferență onorariu expertiză ce va fi virată

în contul expertului contabil P.C. la Biroul Local de Expertize Iași și obligă

pârâtul să plătească reclamantului suma de 3.348,135 lei Ron, cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond, în esență, a reținut că potrivit principiului

obligativității aspectelor contractului pentru părți, consacrat de art. 969 C.

civ., pârâul are obligația de a achita prețul energiei termice consumate, ce a

fost calculat prin raportul de expertiză contabilă precum și penalitățile de

întârziere a căror întindere a fost stabilită de părți prin contract.

În ceea ce privește

susținerea pârâtului că, la calcului debitului a fost avută în vedere de către

reclamant și energia consumată pentru scara C a blocului G s-a constatat că

pentru perioada februarie 2002 – aprilie 2004, scara C a blocului G nu a fost

inclusă ca aparținând A.L.D., aceasa fiind atât concluzia raportului de expertiză,

cât și a celor arătate de pârât în obiecțiunile formulate, în sensul că această

scară a făcut parte din Asociația de Locatari a blocului A până la 2 februarie

1988.

Curtea de Apel Iași, secția

comercială, prin decizia nr. 114 din 11 decembrie 2006, a respins apelul

formulat de SC C.I. SA împotriva sentinței civile nr. 1902/ E din 2 iunie 2006

a Tribunalul Iași pe care o păstrează. Anulează ca netimbrat apelul formulat de

A.L.D. împotriva aceleiași sentințe pe care o păstrează.

Instanța de apel a reținut

că obligațiile părților sunt cu privire la contractul nr. 1860 prin care R.A.D.E.T.

al cărui activ și pasiv au fost preluate ca urmare a fuziunii prin absorbție de

către C.E.T. SA IAȘI, s-a obligat să furnizeze pârâtului energia termică în

vederea întârzierii și apei termice menajere, iar aceasta din urmă obligându-se

conform art. 9 și 13 din contract să plătească la timp contravaloarea energiei

consumate iar în caz că nu o vor face, urma să perceapă o majorare a facturii

de 0,2 pe zi întârziere începând cu a 31-a zi până la achitarea integrală a

facturii.

Conform art. 969 C. civ.,

contractul este legea părților, încât corelativ obligației respectate de

reclamant, pârâtul are obligația achitării prețului, care a fost calculat prin

raportul de expertiză, necontestat de pârât. A contestat doar o perioadă ce nu

a făcut obiectul expertizei (nu a constituit un obiectiv) cuprinsă între 1

noiembrie 1984 - 31 martie 2002 și nu s-a ținut seama că până la 2 februarie

1998 Scara C a blocului G a făcut parte din A.L. A, obiecție irelevantă,

întrucât în discuție este perioada februarie 2002 – aprilie 2004.

Reclamanta SC C.E.T. IAȘI SA

a declarat recurs împotriva deciziei nr. 114 din 11 decembrie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Iași pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că instanța

de fond nu a avut în vedere faptul că suma totală a penalităților solicitate a

fost calculată potrivit facturilor emise în perioada 2002-2004, cât și a

plăților făcute până în prezent.

Se precizează în continuare

că soldul asociației este compus din mai multe facturi care au termene de

scadență diferite, iar cuantumul penalităților calculate pentru fiecare factură

în parte nu depășește valoarea facturii asupra căreia s-a calculat.

În mod greșit instanța a

reținut faptul că odată debitul solicitat prin cererea de chemare în judecată

fiind diminuat de achitarea lui parțială și penalitățile urmează același regim.

Recursul este nefondat.

Susținerile recurentei sunt

apărări de fond ce au fost avute în vedere de instanța de prim grad,

neconstituind niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Afirmația generală că

hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, nu este suficientă, atât timp

cât recurenta nu și-a sprijinit recursul pel cel puțin unul din motivele

prevăzute limitativ de lege.

Privitor la reiterarea

situației de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor

referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de

căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea de fapt în concordanță

cu acestea.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul declarat de reclamanta SC C.E.T. SA IAȘI împotriva

deciziei nr. 114 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția

comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC C.E.T. SA IAȘI împotriva deciziei nr. 114 din 11 decembrie

2006 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 iunie 2007.