ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2390/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 3479 din 8 aprilie 2005, reclamantul SC C.I. SA a chemat în judecată pe pârâtul A.L.D., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.448.132.898 lei ROL, reprezentând contravaloarea facturilor de energie termică neachitate pentru perioada februarie 2002-aprilie 2004, a sumei de 2.236.947.231 lei ROL cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului. Prin sentința civilă nr. 1902/ E din 2 iunie 2006, Tribunalul Iași admite în parte cererea formulată de reclamant și obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 983.265.586 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de energie termică neachitate pentru perioada februarie 2002 – aprilie 2004 și suma de 983.265.586 lei cu titlu de penalități de întârziere, aferente aceleiași perioade.

Debitează pârâtul cu suma de 1300 lei Ron reprezentând diferență onorariu expertiză ce va fi virată în contul expertului contabil P.C. la Biroul Local de Expertize Iași și obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 3.348,135 lei Ron, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în esență, a reținut că potrivit principiului obligativității aspectelor contractului pentru părți, consacrat de art. 969 C. civ., pârâul are obligația de a achita prețul energiei termice consumate, ce a fost calculat prin raportul de expertiză contabilă precum și penalitățile de întârziere a căror întindere a fost stabilită de părți prin contract.

În ceea ce privește susținerea pârâtului că, la calcului debitului a fost avută în vedere de către reclamant și energia consumată pentru scara C a blocului G s-a constatat că pentru perioada februarie 2002 – aprilie 2004, scara C a blocului G nu a fost inclusă ca aparținând A.L.D., aceasa fiind atât concluzia raportului de expertiză, cât și a celor arătate de pârât în obiecțiunile formulate, în sensul că această scară a făcut parte din Asociația de Locatari a blocului A până la 2 februarie 1988. Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 114 din 11 decembrie 2006, a respins apelul formulat de SC C.I. SA împotriva sentinței civile nr. 1902/ E din 2 iunie 2006 a Tribunalul Iași pe care o păstrează.

Anulează ca netimbrat apelul formulat de A.L.D. împotriva aceleiași sentințe pe care o păstrează. Instanța de apel a reținut că obligațiile părților sunt cu privire la contractul nr. 1860 prin care R.A.D.E.T. al cărui activ și pasiv au fost preluate ca urmare a fuziunii prin absorbție de către C.E.T. SA IAȘI, s-a obligat să furnizeze pârâtului energia termică în vederea întârzierii și apei termice menajere, iar aceasta din urmă obligându-se conform art. 9 și 13 din contract să plătească la timp contravaloarea energiei consumate iar în caz că nu o vor face, urma să perceapă o majorare a facturii de 0,2 pe zi întârziere începând cu a 31-a zi până la achitarea integrală a facturii. Conform art. 969 C. civ., contractul este legea părților, încât corelativ obligației respectate de reclamant, pârâtul are obligația achitării prețului, care a fost calculat prin raportul de expertiză, necontestat de pârât.

A contestat doar o perioadă ce nu a făcut obiectul expertizei (nu a constituit un obiectiv) cuprinsă între 1 noiembrie 1984 - 31 martie 2002 și nu s-a ținut seama că până la 2 februarie 1998 Scara C a blocului G a făcut parte din A.L. A, obiecție irelevantă, întrucât în discuție este perioada februarie 2002 – aprilie 2004. Reclamanta SC C.E.T. IAȘI SA a declarat recurs împotriva deciziei nr. 114 din 11 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că suma totală a penalităților solicitate a fost calculată potrivit facturilor emise în perioada 2002-2004, cât și a plăților făcute până în prezent. Se precizează în continuare că soldul asociației este compus din mai multe facturi care au termene de scadență diferite, iar cuantumul penalităților calculate pentru fiecare factură în parte nu depășește valoarea facturii asupra căreia s-a calculat.

În mod greșit instanța a reținut faptul că odată debitul solicitat prin cererea de chemare în judecată fiind diminuat de achitarea lui parțială și penalitățile urmează același regim. Recursul este nefondat. Susținerile recurentei sunt apărări de fond ce au fost avute în vedere de instanța de prim grad, neconstituind niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Afirmația generală că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, nu este suficientă, atât timp cât recurenta nu și-a sprijinit recursul pel cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege. Privitor la reiterarea situației de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea de fapt în concordanță cu acestea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC C.E.T. SA IAȘI împotriva deciziei nr. 114 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.E.T. SA IAȘI împotriva deciziei nr. 114 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2007.