ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4843/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 august 2003, reclamanta R. Iași a solicitat obligarea pârâtei A.P.G.D. la plata sumei de 1.402.816.202 lei majorări de întârziere în plata energiei termice furnizate și a debitelor preluate prin procesul verbal nr. 10857/2000, încheiat cu fosta R.A.T. Iași și cheltuieli de judecată. Tribunalul Iași, prin sentința nr. 100/ E din 26 februarie 2004 a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 1.243.963.269 lei majorări de întârziere și a sumei de 36.124.265 lei cheltuieli de judecată, respingând pretențiile privind suma de 158.852.933 lei majorări de întârziere.

În motivarea acestei sentințe s-a reținut că pârâta ca beneficiară a energiei termice furnizate în baza contractului, nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului la termen și în condițiile stabilite cu reclamanta. S-a mai reținut că anterior asociația fusese administrată de către Administrația de clădiri, care funcționa în cadrul R.A.T. Iași, perioadă în care s-au înregistrat restanțe de plată față de furnizorii de utilități, printre care și reclamanta în cauză, în raport de care suma datorată este de 615.235.536 lei. S-a mai reținut că pentru eventualele întârzieri înregistrate în plata contravalorii prestației executate de R.A.J.A.C. Iași, doar acesta este îndreptățit să pretindă și să încaseze penalități, valoarea majorărilor de întârziere în plata energiei termice furnizate fiind de 252.651.440 lei, conform celor stabilite prin procesul verbal nr. 10857/2000.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC C. SA Iași (succesoare a R. Iași) a declarat apel arătând că în mod greșit prima instanță i-a respins pretențiile, privind suma de 158.852.933 lei fără a lua în considerare împrejurările care au justificat înregistrarea sumelor datorate furnizorilor de utilități, în evidența R. Iași ca obligație a asociației de proprietari, în luna februarie 2001. Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 236 din 12 iulie 2004, a respins apelul reclamantei, reținând în motivarea acesteia că nu există temei pentru a angaja răspunderea pârâtei pentru obligațiile asumate față de terțe persoane și că acestora nu li se pot opune acte unilaterale care s-au născut dintr-o greșită apreciere a rolului și obligațiilor ce îi reveneau administratorului titularului obligației.

Reclamanta SC C. SA Iași a declarat recurs, împotriva deciziei de mai sus invocând ca temei dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate și hotărâtoare în cauză, printre care și procesul verbal de conciliere din 15 noiembrie 2001 din conținutul căruia rezultă că pârâta s-a obligat să achite direct fostei R. Iași, sumele restante față de furnizorul R.A.J.A.C. Iași, inclusiv majorările de întârziere înregistrate. În aceste condiții, a susținut în continuare recurenta reclamantă, în mod greșit s-a reținut de către Curtea de Apel Iași că nu sunt îndreptățiți să solicite plata sumei de 158.852.933 lei majorări de întârziere, deoarece potrivit procesului verbal menționat și a altor înscrisuri depuse la dosar, reiese că pârâta și-a manifestat expres acordul de a plăti societății sale (fosta R. Iași) datoriile pe care le avea față de R.A.J.A.C.

Iași. S-a mai susținut că această hotărâre a fost determinată de refuzul furnizorului de apă rece, R.A.J.A.C. Iași, de a încasa de la asociație restanțele înregistrate motivat de faptul că între cele două regii R.A.J.A.C. Iași și R.A.T. Iași a fost încheiat contractul de furnizare a apei reci nr. 22520/1998, fosta R.A.T. Iași, fiind parte în contract în calitate de administrator al asociației de proprietari. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din analiza actelor de la dosar în raport de motivul invocat, se constată că ambele instanțe au respins în mod corect pretențiile reclamantei pentru suma de 158.852.933 lei, sumă reprezentând majorări de întârziere pretinse însă pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor asumate de pârâtă față de furnizorul de utilități, R.A.J.A.C.

Iași, care nu are suport în contractul de furnizare a energiei termice pe care părțile în litigiu l-au încheiat la 16 septembrie 2000. Examinând procesul verbal de conciliere încheiat la 14 noiembrie 2001, încheiat între R. Iași și A.P.G.D., act care potrivit susținerii recurentei reclamante, nu a fost avut în vedere de instanță, deși era hotărâtor în dezlegarea pricinii, se constată că Asociația de Proprietari în cauză prin punctul de vedere exprimat, s-a obligat, potrivit mențiunii cuprinse în acesta numai la plata debitului constatat a fi restant față de furnizorul de utilități R.A.J.A.C. Iași, conform procesului verbal de predare-primire din 21 august 2000, care s-a încheiat în momentul desprinderii din administrarea regiei.

La rândul ei, R. Iași, prin același proces verbal face mențiunea că prin efectuarea plății debitului, asociația nu mai datorează majorări de întârziere către R.A.J.A.C. Iași. Faptul că Asociația de Proprietari în cauză a recunoscut debitul datorat către R.A.J.A.C. Iași, nu poate îndreptăți însă și reclamanta să solicite eventuale majorări de întârziere în plata acesteia de la pârâtă, în lipsa unui acord expres de voință al părților în litigiu, respectiv R. Iași și A.P.G.D., cât și a R.A.J.A.C. Iași. În consecință, corect s-a stabilit că nu a existat temei de angajare a răspunderii pârâtei pentru obligații asumate față de terțe persoane cărora nu li se pot opune acte unilaterale, situație în care urmează a se face aplicarea art. 312 C. proc.

civ. și recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Iași, împotriva deciziei nr. 236 din 12 iulie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 noiembrie 2004.