ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4136/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2362/ E din 6 octombrie 2003 Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.E.T.I. SA Iași în contradictoriu cu pârâtul S.C.J.U.S.S. Iași și a obligat pârâtul la plata sumei de 470.138.023 lei majorări de întârziere la plata facturilor de energie electrică și la plata sumei de 18.097.760 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a ținut seama că în contractul bilateral încheiat între părți s-a prevăzut clauză penală și de faptul că pârâtul a plătit cu întârziere facturile emise de reclamantă pentru energia termică consumată.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost admis în parte de Curtea de Apel Iași, care prin decizia nr. 248 din 16 iulie 2004, a schimbat în tot sentința instanței de fond în sensul că a obligat pârâtul la 18.097.760 lei cheltuieli de judecată și a respins acțiunea reclamantei pentru majorările de întârziere, reținând că pârâtul fiind instituție bugetară beneficiază de prevederile O.G. nr. 37/2004; prin această ordonanță de guvern i-au fost anulate penalitățile și majorările de întârziere. Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta SC C.E.T.I. SA Iași a declarat recurs motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile O.G.

nr. 37/2004, întrucât aceste majorări nu au caracterul de daune moratorii. Recursul reclamantei este nefondat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că între părțile în proces s-a încheiat contractul de furnizare de energie termică ce obliga reclamanta să furnizeze energie termică pârâtului, cu obligația consumatorului de a achita prețul în termen de 5 zile de la înregistrarea facturii, cu clauză penală de plată a majorărilor de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere. Durata acestui contract s-a prelungit prin acte adiționale succesive. Întrucât la judecarea cauzei în fața instanței de fond s-a dovedit că pârâtul datorează cu titlu de majorări de întârziere suma de 470.138.023 lei și având în vedere clauza penală din contractul dintre părți și prevederile art. 969 C. civ., pârâtul a fost obligat la plată, dar, situația s-a schimbat în timpul judecării în apel a pricinii.

Rezultă din actele dosarului că până la data de 30 iunie 2004 pârâtul a achitat contravaloarea facturilor de energie termică. În timpul judecării în apel a cauzei s-a emis O.G. nr. 37/2004, privind măsuri de diminuare a arieratelor în economie, care la art. 1 alin. (4) a prevăzut că beneficiază de anularea penalităților și majorărilor de întârziere persoanele juridice care plătesc integral contravaloarea facturilor reprezentând obligațiile curente și restante pentru consumul de energie electrică, energie termică, apă și gaze naturale până la 30 iunie 2004. Cum pârâtul s-a încadrat în aceste cerințe legale, corect instanța de apel prin admiterea apelului pârâtei și schimbarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond, a respins acțiunea reclamantei pentru pretențiile legate de majorările de întârziere și a menținut numai obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Așadar instanța de apel a dat o interpretare corectă prevederilor O.G. nr. 37/2004 menționate în context, iar recursul reclamantei, întrucât nu este fondat, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.E.T.I. SA Iași, împotriva deciziei nr. 248 din 16 iulie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 septembrie 2005.