ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 817/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 478 din 20 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 11556/99/2006 al Tribunalului Iași, secția comercială și de contencios administrativ, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive a inadmisibilității și insuficientei timbrări a acțiunii și a prematurității cererii. S-a admis excepția prematurității cererii având ca obiect plata contravalorii chiriei pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 și data eliberării spațiului comercial, fiind respinsă cererea formulată în acest sens de reclamantă. Totodată s-a admis cererea de evacuare formulată de reclamanta O.N.P.

împotriva pârâtei SC C.C. SRL Iași, cu consecința evacuării acesteia din spațiul comercial situat administrativ în Iași. Prin aceeași hotărâre s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție SC L. SRL, precum și cererea de chemare în garanție, s-au compensat cheltuielile de judecată ale reclamantei și pârâtei și s-au respins cererile pentru acordarea cheltuielilor de judecată formulate de pârâtă și chemata în garanție. Pentru a pronunța această soluție prima instanță, în rejudecare, după casare, a reținut în esență că reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei SC C.C. SRL Iași din imobilul anterior menționat, precum și obligarea acesteia la plata sumei de 3.500 euro reprezentând contravaloarea chiriei începând cu data de 1 ianuarie 2005 și până la data eliberării spațiului, cu motivarea că la data de 12 martie 2004 a cumpărat de la SC L. SRL acest imobil.

La acea dată exista un contract de închiriere între SC L. SRL și SC C.C. SRL, care a expirat la data de 31 decembrie 2004, însă pârâta refuză să-l elibereze, deși a fost notificată în acest sens de reclamantă. De altfel, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție împotriva SC L. SRL arătând în motivare că aceasta i-a promis prelungirea contractului de închiriere a spațiului din litigiu. Soluționând cu prioritate excepțiile invocate, tribunalul a arătat că reclamanta își justifica calitatea procesuală activă prin calitatea de proprietar al spațiului, situație în care are posibilitatea promovării acțiunii în evacuare. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă cu motivarea că nu există identitate între spațiul proprietatea reclamantei și cel din litigiu a fost, de asemenea respinsă, deoarece probele au relevat contrariul.

În privința excepției inadmisibilității acțiunii în evacuare au fost avute în vedere dispozițiile art. 1441 C. civ. care conferă cumpărătorului posibilitatea de a se substitui în toate drepturile și obligațiile fostului proprietar, adică inclusiv în promovarea acțiunii, motiv pentru care și această excepție a fost respinsă, precum și aceea referitoare la insuficienta timbrare, deoarece taxele judiciare de timbru au fost calculate în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. b) și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, în redactarea în vigoare din momentul investirii instanței. A fost apreciată ca fiind întemeiată excepția prematurității pentru capătul de cerere evaluabil în bani, cu privire la care această excepție a fost admisă, întrucât nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ. Referitor la fondul litigiului, prima instanță a constatat că cererea de evacuare este întemeiată, cu motivarea că între SC L. SRL, în calitate de locator și SC C.C. SRL în calitate de chiriaș s-a încheiat contractul de închiriere din 20 septembrie 2002, pentru spațiul anterior identificat, începând cu data de 1 octombrie 2002 până la 31 decembrie 2004. Acest imobil a fost cumpărat de reclamantă, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 martie 2004, încheiat cu SC L. SRL și având în vedere faptul că durata închirierii a expirat, iar reclamanta a notificat pârâta să elibereze spațiul, aceasta nu îi poate opune tacita relocațiune, astfel încât pârâta nu mai justifică niciun titlu pentru ocuparea acestuia.

Totodată, pârâta nu a făcut dovada existenței unui drept de creanță, motiv pentru care nu poate invoca dreptul de retenție. Cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă a fost respinsă în considerarea faptului că în raport de modul de soluționare a cererilor reclamantei, nu se poate considera că pârâta a căzut în pretenții, în sensul art. 60 alin. (1) C. proc. civ. Apelul formulat de pârâtă a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 80 din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.C. SRL criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În mod concret recurenta invocă faptul că decizia recurată este nelegală sub aspectul modului de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii în evacuare, în sensul că contrar celor reținute de instanță o atare acțiune nu poate fi justificată în conformitate cu dispozițiile art. 1441 C. civ., temei de drept avut în vedere de ambele instanțe. Un alt motiv vizează nelegalitatea hotărârii cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care nu există identitate între spațiul di litigiu și cel aflat în proprietatea reclamantei. Recursul nu este fondat. În privința modului de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii în evacuare, astfel cum, în mod corect au reținut ambele instanțe, în speță, reclamanta are deschisă calea promovării acțiunii în evacuare pentru a dobândi posesia bunului său, ocupat de pârâtă în lipsa oricărui titlu, motiv pentru care și cea de a doua critică este nefondată.

De menționat totodată, că recurenta nu a formulat critici cu privire la soluționarea cererii principale, de evacuare despre care intimata-reclamantă a arătat că a rămas fără obiect ca urmare a executării hotărârii, conform înscrisurilor depuse în această etapă procesuală, împrejurare, de altfel necontestată de recurentă. În consecință, recursul este nefondat și va fi respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C. SRL Iași împotriva Deciziei nr. 80 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2010.