ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 817/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 478 din 20

februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 11556/99/2006 al Tribunalului Iași, secția

comercială și de contencios administrativ, s-au respins excepțiile lipsei

calității procesuale active și pasive a inadmisibilității și insuficientei timbrări

a acțiunii și a prematurității cererii. S-a admis excepția prematurității

cererii având ca obiect plata contravalorii chiriei pentru perioada cuprinsă

între 1 ianuarie 2005 și data eliberării spațiului comercial, fiind respinsă

cererea formulată în acest sens de reclamantă. Totodată s-a admis cererea de

evacuare formulată de reclamanta O.N.P. împotriva pârâtei SC C.C. SRL Iași, cu

consecința evacuării acesteia din spațiul comercial situat administrativ în

Iași. Prin aceeași hotărâre s-a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a chematei în garanție SC L. SRL, precum și cererea de chemare în

garanție, s-au compensat cheltuielile de judecată ale reclamantei și pârâtei și

s-au respins cererile pentru acordarea cheltuielilor de judecată formulate de

pârâtă și chemata în garanție.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță, în rejudecare, după casare, a reținut în esență

că reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei SC C.C. SRL Iași din imobilul

anterior menționat, precum și obligarea acesteia la plata sumei de 3.500 euro reprezentând

contravaloarea chiriei începând cu data de 1 ianuarie 2005 și până la data

eliberării spațiului, cu motivarea că la data de 12 martie 2004 a cumpărat de

la SC L. SRL acest imobil. La acea dată exista un contract de închiriere între SC

L. SRL și SC C.C. SRL, care a expirat la data de 31 decembrie 2004, însă pârâta

refuză să-l elibereze, deși a fost notificată în acest sens de reclamantă.

De altfel, pârâta a

formulat cerere de chemare în garanție împotriva SC L. SRL arătând în motivare

că aceasta i-a promis prelungirea contractului de închiriere a spațiului din

litigiu.

Soluționând cu

prioritate excepțiile invocate, tribunalul a arătat că reclamanta își justifica

calitatea procesuală activă prin calitatea de proprietar al spațiului, situație

în care are posibilitatea promovării acțiunii în evacuare.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâtă cu motivarea că nu există

identitate între spațiul proprietatea reclamantei și cel din litigiu a fost, de

asemenea respinsă, deoarece probele au relevat contrariul.

În privința excepției

inadmisibilității acțiunii în evacuare au fost avute în vedere dispozițiile art.

1441 C. civ. care conferă cumpărătorului posibilitatea de a se substitui în

toate drepturile și obligațiile fostului proprietar, adică inclusiv în

promovarea acțiunii, motiv pentru care și această excepție a fost respinsă,

precum și aceea referitoare la insuficienta timbrare, deoarece taxele judiciare

de timbru au fost calculate în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. b) și art.

2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, în redactarea în vigoare din momentul

investirii instanței.

A fost apreciată ca

fiind întemeiată excepția prematurității pentru capătul de cerere evaluabil în

bani, cu privire la care această excepție a fost admisă, întrucât nu a fost

îndeplinită procedura concilierii directe prevăzută de art. 720

1

C.

proc. civ.

Referitor la fondul

litigiului, prima instanță a constatat că cererea de evacuare este întemeiată,

cu motivarea că între SC L. SRL, în calitate de locator și SC C.C. SRL în

calitate de chiriaș s-a încheiat contractul de închiriere din 20 septembrie

2002, pentru spațiul anterior identificat, începând cu data de 1 octombrie 2002

până la 31 decembrie 2004.

Acest imobil a fost

cumpărat de reclamantă, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12

martie 2004, încheiat cu SC L. SRL și având în vedere faptul că durata

închirierii a expirat, iar reclamanta a notificat pârâta să elibereze spațiul,

aceasta nu îi poate opune tacita relocațiune, astfel încât pârâta nu mai

justifică niciun titlu pentru ocuparea acestuia. Totodată, pârâta nu a făcut

dovada existenței unui drept de creanță, motiv pentru care nu poate invoca

dreptul de retenție.

Cererea de chemare în

garanție formulată de pârâtă a fost respinsă în considerarea faptului că în

raport de modul de soluționare a cererilor reclamantei, nu se poate considera

că pârâta a căzut în pretenții, în sensul art. 60 alin. (1) C. proc. civ.

Apelul formulat de

pârâtă a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 80 din 5 octombrie 2009 a

Curții de Apel Iași, secția comercială.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC C.C. SRL criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În mod concret

recurenta invocă faptul că decizia recurată este nelegală sub aspectul modului

de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii în evacuare, în sensul că

contrar celor reținute de instanță o atare acțiune nu poate fi justificată în

conformitate cu dispozițiile art. 1441 C. civ., temei de drept avut în vedere

de ambele instanțe.

Un alt motiv vizează

nelegalitatea hotărârii cu privire la excepția lipsei calității procesuale

pasive, în condițiile în care nu există identitate între spațiul di litigiu și

cel aflat în proprietatea reclamantei.

Recursul nu este

fondat.

În privința modului

de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii în evacuare, astfel cum,

în mod corect au reținut ambele instanțe, în speță, reclamanta are deschisă

calea promovării acțiunii în evacuare pentru a dobândi posesia bunului său,

ocupat de pârâtă în lipsa oricărui titlu, motiv pentru care și cea de a doua

critică este nefondată.

De menționat

totodată, că recurenta nu a formulat critici cu privire la soluționarea cererii

principale, de evacuare despre care intimata-reclamantă a arătat că a rămas

fără obiect ca urmare a executării hotărârii, conform înscrisurilor depuse în

această etapă procesuală, împrejurare, de altfel necontestată de recurentă.

În consecință,

recursul este nefondat și va fi respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC C.C. SRL Iași împotriva Deciziei nr. 80 din 5 octombrie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2010.