ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403/2009

Deliberând asupra recursului de

față;

Prin acțiune, reclamanta SC N. SA IAȘI a

solicitat în contradictoriu cu pârâta SC R.C. SRL, să se dispună rezilierea contractului

de închiriere nr. 2794 din 28 mai 2004 cu modificările și completările

ulterioare, evacuarea pârâtei din spațiul comercial ce face obiectul

contractului și obligarea pârâtei la plata sumei de 15 Euro/mp/lună prezentând

daune cominatorii pe perioada cuprinsă între data înregistrării acțiunii și

data eliberării efective a spațiului.

În motivare s-a arătat că părțile au

încheiat contractul nr. 2794 din 28 mai 2004 prin care reclamanta a închiriat

pârâtei spațiul comercial situat în Iași, durata contractului fiind prelungită

până la 31 mai 2008 prin actul adițional nr. 2. Părțile au stipulat clauza

conform căreia locatorul are obligația de a nu subînchiria, cesiona sau

înstrăina spațiul, să nu aducă modificări spațiului fără consimțământul

exprimat în scris al locatorului iar în caz de nerespectare a oricăror clauze

contractuale se obligă să achite orice sumă.

Tribunalul Iași, secția comercială și contencios

administrativ, prin sentința comercială nr. 739 din 11 aprilie 2007 a admis în

parte acțiunea formulată de reclamantă, a dispus rezilierea contractului de

închiriere 2794 din 28 mai 2004 încheiat de părți și evacuarea pârâtei din

imobil și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei calculate din

momentul pronunțării hotărârii și până la eliberarea spațiului.

Prin aceeași sentință a fost obligată

pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că pârâta nu a respectat dispozițiile art. V 2 lit. e) și ale art. VI 3

din contractul de închiriere prin încheierea unui contract de depozit nr. 1499

din 8 martie 2006 și instalarea unui bancomat în spațiul închiriat, fără

aprobarea locatorului și a adus în acest fel și modificări la spațiul

închiriat.

Împotriva sentinței a formulat apel

pârâta SC R.C. SRL IAȘI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a

arătat că deși a semnat un contract valabil până în 2008, reclamanta dorește să

închirieze spațiul în litigiu unei alte persoane juridice.

Prin motivele de apel pârâta arată că nu

a subînchiriat spațiul ci a încheiat un contract de depozit astfel încât nu a

încălcat clauzele contractuale iar la data de 12 martie 2007 R.B. a reziliat

contractul de depozit.

A mai arătat pârâta că reclamanta nu a

făcut dovada pretinselor modificări ale spațiului iar instanța de fond în mod

nelegal a obligat-o la plata daunelor cominatorii.

Apelanta a mai menționat că instanța de

fond nu a verificat calitatea persoanei care a formulat acțiunea în numele SC

N. SRL și a primit concluziile unor apărători ai reclamantei care nu au făcut

dovada calității de reprezentant neexistând la dosar delegația de reprezentare

pentru consilierul juridic și avocatul care a răspuns în cauză.

Curtea de Apel Iași, secția comercială,

prin decizia nr. 110 din 12 noiembrie 2007 a respins ca nefondat apelul pârâtei,

a obligat-o la 300 lei cheltuieli de judecată către intimată, cu motivarea în

esență că pârâta nu a respectat clauzele contractului de închiriere și a

încheiat cu R.B. contractul de depozit nr. 1499 din 8 martie 2006 amplasând un

bancomat în spațiu, spațiul suferind modificări la fațadă, conform planșelor

fotografica de la filele 11-13 dosar 15632/2006.

Cu petiția înregistrată la data de 27

decembrie 2007 pârâta SC R.C. SRL IAȘI a declarat în termen legal recurs

împotriva deciziei criticând-o pentru nelegalitate.

Prin motivele de recurs invocate pârâta a

arătat că instanța de apel a respins apelul său pe baza unor considerente

lacunare și care înfrâng norme și principii fundamentale de drept.

Printr-un prim motiv pârâta arată că

instanța de apel a reținut aceleași motive hilare și aberante cu privire la

pretinsa încălcare a dispozițiilor contractului de închiriere nr. 2794 din 28

mai 2004 ca și instanța de fond făcând confuzie între contactul de depozit ce

își regăsește sediul materiei în art. 1591 și urm. C. civ. și subînchirierea,

cesiunea contractului și orice altă formă de înstrăinare a spațiului către

terți.

Recurenta menționează că prin greșita

interpretare a acestui contract de depozit a fost schimbată natura acestuia.

Recurenta invocă și art. 304 pct. 9 și 10

C. proc. civ. arătând că instanța de apel reține că s-au adus modificări

spațiului prin primirea în depozit a bancomatului băncii comerciale R.B., iar

acest raționament a fost întemeiat pe o serie de fotografii depuse de intimată

la dosar.

Mai menționează că nu a recunoscut

niciodată acele fotografii ca fiind ale spațiului închiriat.

Pentru motivele invocate recurenta a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond respingerea

acțiunii.

Recursul declarat de pârâtă nu este

fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Analizând motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat

instanțele au interpretat corect dispozițiile art. V 2 lit. a) și ale art. VI 3

din contractul de închiriere nr. 2794 din 28 mai 2004 încheiat între părți.

Art. V 2 lit. e) din contractul de

închiriere prevede că locatarul se obligă să nu aducă modificări spațiului fără

consimțământul exprimat în scris al locatorului iar art. VI 3 prevede că toată

durata contractului, locatarului îi este interzisă subînchirierea, cesiunea sau

orice formă de înstrăinare către terți a spațiului.

Prin încheierea contractului de depozit

cu R.B. și amplasarea în spațiu a unui bancomat rezultă fără echivoc că pârâta

a încălcat clauzele contractului de închiriere, astfel că în mod legal

instanțele au dispus rezilierea contractului de închiriere, evacuarea și plata

de daune cominatorii.

În consecință, hotărârea atacată fiind

legală, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC R.C. SRL IAȘI împotriva deciziei comerciale nr. 110 din 12 octombrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2009.