ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2473/2008

Asupra recursului, de

față,

Din examinarea

actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele,

Judecătoria Hârlău prin sentința civilă nr.

580 din 13 octombrie 2005 a admis acțiunea reclamantei C.C.Z. Tg. Frumos cu

sediul social în Târgu-Frumos județul Iași în contradictoriu cu pârâta SC S.I.

SRL cu sediul social în Hârlău județul Iași, dispunând rezilierea contractului

de închiriere intitulat „contract de asociere” încheiat la data de 10 ianuarie

mp situat în oraș Hârlău, județul Iași și obligarea ei la plata cheltuielilor

de judecată.

Tribunalul Iași prin Decizia

civilă nr. 353 din 10 martie 2006 a admis excepția necompetenței materiale a

Judecătoriei Hârlău, a admis apelul declarat de pârâta SC S.I. SRL împotriva

sentinței nr. 580 din 13 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Hârlău, pe

care a anulat-o în tot și a reținut cauza pentru judecată în primă instanță de

Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, cu motivarea

că obiectul contractului este un spațiu comercial, bun ce face parte din fondul

de comerț al reclamantei, iar evacuarea este un capăt de cerere neevaluabil în

bani.

Prin sentința

comercială nr. 736 din 11 aprilie 2007 Tribunalul Iași, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.C.Z. Tg.

Frumos în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL, în sensul că a dispus

rezilierea contractului de închiriere intitulat contract de asociere din 10

ianuarie 2003, evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu, precum și obligarea la

plata cheltuielilor de judecată.

Instanța de fond a

reținut, în principal, că actul încheiat de părți din 10 ianuarie 2003 are

natura unui contract de închiriere și nu a unui contract de asociere în

participațiune. Astfel, rezultă clar că persoana juridică ce a pus la

dispoziție spațiul comercial nu avea nici o responsabilitate în ceea ce

privește suportarea pierderilor, aceasta urmând a primi doar o sumă fixă lunară

ca urmare a atribuirii folosinței imobilului.

S-a impus rezilierea

contractului de închiriere încheiat între părți, deoarece societatea pârâtă nu

a făcut dovada achitării sumei de bani datorate cu titlu de chirie începând cu

luna mai 2004.

Curtea de Apel Iași, secția

comercială, prin Decizia nr. 7 din 13 februarie 2008 a respins apelul formulat

de pârâta SC S.I. SRL Hârlău împotriva sentinței nr. 736 din 11 aprilie 2007 a

Tribunalului Iași, secția comercială și de contencios administrativ, fiind

preluate în esență toate argumentele primei instanțe.

Împotriva Deciziei nr.

7 din 13 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, a

promovat recurs pârâta SC S.I. SRL Hârlău, care a criticat această hotărâre

pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii

acțiunii, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat că nu a fost demonstrată existența nevoii de

extindere a activității reclamantei, că motivele invocate nu pot atrage

rezilierea contractului, neexistând culpă din partea pârâtei în derularea

relațiilor contractuale.

Intimata-reclamantă

C.C.Z. Tg. Frumos a depus o cerere intitulată întâmpinare, nemotivată în fapt

și în drept, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat, în raport de toate criticile aduse

prin cererea de recurs, constatând că sunt nejustificate, urmează a respinge ca

nefondat recursul pârâtei, pentru considerentele care vor fi expuse.

Prin cererea de

chemare în judecată, înregistrată la data de 2 decembrie 2004 la Judecătoria Hârlău,

reclamanta C.C.Z. Tg. Frumos a solicitat rezoluțiunea contractului de

închiriere intitulat contract de asociere din 10 ianuarie 2003, evacuarea

pârâtei SC S.I. SRL din spațiul în suprafață de 64,47 mp situat în orașul Hârlău,

parter și obligarea la cheltuieli de judecată, determinat de neplata chiriei.

Printr-o integrală și

completă apreciere a probelor, atât instanța de fond cât și cea de apel au

stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a

drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, fiind dată o corectă interpretare

clauzelor contractului de închiriere din data de 10 ianuarie 2003. Nu sunt

aplicabile în speță dispozițiile art. 251 C. com., care prevăd că asocierea în

participație are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială

acordă uneia sau mai multor persoane ori societăți o participațiune în

beneficiile sau pierderile uneia sau mai multor operațiuni, sau chiar asupra

întregului comerț.

Amplu documentat,

instanța de apel a expus că fiind vorba de ocuparea unui spațiu în limitele

înscrise în contract, evident că beneficiara contractului, care și-a desfășurat

aici activitatea, se impune a fi obligată să achite chiria aferentă, în caz

contrar regimul sancționator fiind acela al rezilierii contractului.

Pentru aceste

rațiuni, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.I. SRL Hârlău

împotriva Deciziei nr. 7 din 13 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Iași, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC S.I. SRL Hârlău împotriva Deciziei nr. 7 din 13 februarie 2008,

pronunțată dec Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 18 septembrie 2008.