ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2473/2008

Asupra recursului, de față, Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele, Judecătoria Hârlău prin sentința civilă nr. 580 din 13 octombrie 2005 a admis acțiunea reclamantei C.C.Z. Tg. Frumos cu sediul social în Târgu-Frumos județul Iași în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL cu sediul social în Hârlău județul Iași, dispunând rezilierea contractului de închiriere intitulat „contract de asociere” încheiat la data de 10 ianuarie 2003. A mai fost dispusă și evacuarea pârâtei din spațiul în suprafață de 64,47 mp situat în oraș Hârlău, județul Iași și obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul Iași prin Decizia civilă nr. 353 din 10 martie 2006 a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Hârlău, a admis apelul declarat de pârâta SC S.I.

SRL împotriva sentinței nr. 580 din 13 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Hârlău, pe care a anulat-o în tot și a reținut cauza pentru judecată în primă instanță de Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, cu motivarea că obiectul contractului este un spațiu comercial, bun ce face parte din fondul de comerț al reclamantei, iar evacuarea este un capăt de cerere neevaluabil în bani. Prin sentința comercială nr. 736 din 11 aprilie 2007 Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.C.Z. Tg. Frumos în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL, în sensul că a dispus rezilierea contractului de închiriere intitulat contract de asociere din 10 ianuarie 2003, evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța de fond a reținut, în principal, că actul încheiat de părți din 10 ianuarie 2003 are natura unui contract de închiriere și nu a unui contract de asociere în participațiune. Astfel, rezultă clar că persoana juridică ce a pus la dispoziție spațiul comercial nu avea nici o responsabilitate în ceea ce privește suportarea pierderilor, aceasta urmând a primi doar o sumă fixă lunară ca urmare a atribuirii folosinței imobilului. S-a impus rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți, deoarece societatea pârâtă nu a făcut dovada achitării sumei de bani datorate cu titlu de chirie începând cu luna mai 2004. Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin Decizia nr. 7 din 13 februarie 2008 a respins apelul formulat de pârâta SC S.I.

SRL Hârlău împotriva sentinței nr. 736 din 11 aprilie 2007 a Tribunalului Iași, secția comercială și de contencios administrativ, fiind preluate în esență toate argumentele primei instanțe. Împotriva Deciziei nr. 7 din 13 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, a promovat recurs pârâta SC S.I. SRL Hârlău, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii, cu acordarea cheltuielilor de judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că nu a fost demonstrată existența nevoii de extindere a activității reclamantei, că motivele invocate nu pot atrage rezilierea contractului, neexistând culpă din partea pârâtei în derularea relațiilor contractuale.

Intimata-reclamantă C.C.Z. Tg. Frumos a depus o cerere intitulată întâmpinare, nemotivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, în raport de toate criticile aduse prin cererea de recurs, constatând că sunt nejustificate, urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru considerentele care vor fi expuse. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 2 decembrie 2004 la Judecătoria Hârlău, reclamanta C.C.Z. Tg. Frumos a solicitat rezoluțiunea contractului de închiriere intitulat contract de asociere din 10 ianuarie 2003, evacuarea pârâtei SC S.I. SRL din spațiul în suprafață de 64,47 mp situat în orașul Hârlău, parter și obligarea la cheltuieli de judecată, determinat de neplata chiriei.

Printr-o integrală și completă apreciere a probelor, atât instanța de fond cât și cea de apel au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, fiind dată o corectă interpretare clauzelor contractului de închiriere din data de 10 ianuarie 2003. Nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 251 C. com., care prevăd că asocierea în participație are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane ori societăți o participațiune în beneficiile sau pierderile uneia sau mai multor operațiuni, sau chiar asupra întregului comerț. Amplu documentat, instanța de apel a expus că fiind vorba de ocuparea unui spațiu în limitele înscrise în contract, evident că beneficiara contractului, care și-a desfășurat aici activitatea, se impune a fi obligată să achite chiria aferentă, în caz contrar regimul sancționator fiind acela al rezilierii contractului.

Pentru aceste rațiuni, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.I. SRL Hârlău împotriva Deciziei nr. 7 din 13 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.I. SRL Hârlău împotriva Deciziei nr. 7 din 13 februarie 2008, pronunțată dec Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 septembrie 2008.