ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1866/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 124 din 29 februarie 2008 a Tribunalului Neamț a fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței iar pe fond a fost respinsă acțiunea reclamantei C.R. SC prin care solicitase evacuarea pârâtei SC I.C.I. SRL Buhuși din mai multe spații comerciale, respectiv din magazinul mixt și bufetul I din satul Liliștea II, magazinul mixt și bufetul II din același sat precum și din magazinul mixt din satul Goșmani, spații pentru care a expirat durata închirierii, precum și plata de daune în sumă de 15.140 lei reprezentând echivalentul lipsei de folosință după expirarea închirierii.

Instanța de fond a reținut că, competența instanței este stabilită în raport de capătul de cerere principal, în speță evacuarea, și nu de cel subsidiar, respectiv cuantumul despăgubirilor. Apreciind că îi aparține competența soluționării cauzei a respins excepția necompetenței invocată de pârâtă. Pe fond instanța a apreciat că acțiunea în evacuare nu poate fi admisă câtă vreme s-a dovedit că la 30 aprilie 2007 A.G.E.A. din societatea reclamantă membrii cooperatori nu au fost de acord cu majorarea chiriei pentru spațiile în litigiu decât după efectuarea investițiilor necesare, hotărâre neconcordantă cu majorarea chiriei decisă prin hotărârea Consiliului de administrație. Faptul că respectiva A.G.E.A.

ar fi fost luată și prin votul exprimat de T.I., administrator al pârâtei cât și de cooperatori care au și calitatea de asociați în societatea pârâtă s-a apreciat ca nefondat, câtă vreme reclamanta avea la dispoziție pârghii legale prin care să fi exclus votul acestora dar nu a făcut-o. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. 58 din 18 septembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sentința Tribunalului schimbată în tot în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, pârâta fiind evacuată din respectivele spații, cu obligarea la plata sumei de 15.140 lei pentru perioada martie - septembrie 2007 și câte 2.380 lei lunar începând cu octombrie 2007 și până la evacuarea spațiilor.

Instanța de apel a reținut că spațiile comerciale în litigiu au fost închiriate pârâtei în temeiul contractului din 1 februarie 2006, contract ce a expirat la 1 februarie 2007. Întrucât părțile nu au prelungit contractul, cum aveau posibilitatea prin cele stipulate în art. 5, și cum contractul a ajuns la termen s-a apreciat ca întemeiată cererea în evacuarea pârâtei, fiind îndeplinite cerințele art. 1436 C. civ. Instanța a reținut că nu a operat nici tacita relocațiune, reclamanta notificând pârâta cu privire la încetarea contractului la 16 mai 2007. Cum pârâta a recunoscut că a ocupat spațiile și după expirarea contractului și nu a contestat sumele solicitate de reclamantă, pârâta a fost obligată în temeiul art. 1429 pct. 2 C. civ.

la plata despăgubirilor, plus în continuare până la evacuarea efectivă 2.380 lei/lună, sumă stabilită prin hotărârea din 30 ianuarie 2007 a Consiliului de administrație al reclamantei. Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., recurenta critică ignorarea probelor administrate la fond și neanalizarea clauzelor contractuale, susținând că deși contractul a expirat, Consiliul de administrație a mărit unilateral chiria, hotărâre ce nu îi este opozabilă câtă vreme nu a fost publicată în Monitorul Oficial și câtă vreme este în contradicție cu hotărârea cooperatorilor.

În consecință critică atât evacuarea cât și obligarea sa la plata despăgubirilor. Prin întâmpinare intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Anterior analizării criticilor Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. apreciază că dezvoltările făcute de recurentă în motivarea recursului se încadrează în motive ce vizează netemeinicia deciziei, aspecte ce nu mai pot fi analizate după abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ., precum și în cele privind interpretarea contractului, legea părților, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În consecință se vor analiza numai acele critici referitoare la interpretarea clauzelor contractuale, interpretare pe care Curtea o apreciază ca fiind legală în raport de cele stipulate în art. 4 din contract, art. 5 și de dispozițiile art. 1436 C. civ.

Întrucât închirierea a fost supusă termenului iar acest termen s-a împlinit la 1 februarie 2007, iar contractul nu a fost prelungit, Curtea apreciază că în mod corect s-a dispus evacuarea recurentei din respectivele spații, cu obligarea ei la suportarea lipsei de folosință respectiv a despăgubirilor, după expirarea contractului. În consecință recursul pârâtei va fi respins ca nefondat, decizia din apel urmând a fi menținută ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta S SC I.C.I. SRL Buhuși, împotriva deciziei nr. 58/2008 din 18 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2009.