ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 839/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2386 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Iași, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC V.T. SRL în contradictor cu pârâta SC R.C. SRL pe care în consecință a obligat-o să sisteze lucrările efectuate la imobilul situat în Iași, imobil care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare încheiat în formă autentică din 2004 și să-l lase reclamantei în deplină proprietate, dispunând evacuarea pârâtei din acest imobil. Prin aceiași sentință a respins acțiunea față de pârâtele SC W.C.G. SRL, SC D.D. SRL și SC I. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 480 C. civ.

la probele administrate în cauză. Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 69 din 9 iulie 2009 a respins apelul formulat de pârâta SC R.C. SRL și a anulat ca netimbrat apelul declarat de A.I. împotriva aceleiași sentințe. Cu privire la apelul pârâtei, instanța de apel a înlăturat criticile apelantei cu privire la analizarea probatoriilor reținând că în raport de acestea apelanta nu-și justifică titlul locativ asupra terenului aflat în litigiu, că instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut, reclamanta solicitând expres evacuarea pârâtei din imobil și că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată se justifică în raport de soluția instanței pe fondul acțiunii. În contra deciziei menționate a declarat recurs pârâta SC R.C.

SRL invocând în drept prevederile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., în dezvoltare arătând că: - instanțele au procedat la împroprietărirea reclamantei cu un imobil proprietatea sa fapt ce rezultă din contractul de vânzare – cumpărare și din schița cadastrală aferentă; - greșit s-a apreciat în condițiile date ca inutilă efectuarea unei expertize de specialitate cu care să facă dovada suprafeței de teren rămasă în proprietatea sa; - pentru constatarea rezoluțiunii contractului de vânzare - cumpărare nu este necesară existența unei hotărâri judecătorești față de existența unei adrese de denunțare a respectivului contract care exprimă voința neechivocă a cumpărătoarei de a nu efectua plata, adresă care va fi luată în considerare la soluționarea dosarului penal nr. 375/P/2004 al D.I.I.C.O.T.

Înalta Curte verificând regularitatea cererii de recurs în raport de prevederile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. constată că aceasta nu îndeplinește condiția legală a existenței motivelor de nelegalitate. Astfel, după cum se observă din istoricul redat, dezvoltarea în fapt a criticilor formulate se raportează la temeinicia hotărârii atacate din perspectiva stabilirii situației de fapt pe baza probelor administrate, invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. fiind evident formală. Cum potrivit art. 304 C. proc. civ., controlul instanței de recurs este limitat numai la nelegalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte constatând că cererea de recurs prin dezvoltarea criticilor sale nu conține motive de nelegalitate ci de netemeinicie, va face aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. și va constata nulitatea cererii de recurs, astfel promovate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC R.C. SRL Iași împotriva deciziei nr. 69 din 9 iulie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.