ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2707/2011

Prin sentința nr. 141/Com din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, s-au respins excepțiile privind autoritatea de lucru judecat și lipsa calității procesuale pasive și s-a admis excepția prematurității acțiunii, respingându-se în consecință acțiunea formulată de reclamanta SC R.F.K.I. C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC V.T. SRL. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că obiectul acțiunii fiind evaluabil în bani, reclamanta putea introduce acțiunea numai după parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 720 1 alin. (1) și (2) și respectiv art. 109 alin. (2) C. proc. civ. În argumentarea acestei susțineri instanța de fond a invocat atât considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 335/2004 prin care s-a analizat constituționalitatea dispozițiilor art. 720 1 C. proc.

civ. și s-a reținut că textul respectiv nu restrânge accesul la justiție ci urmărește instaurarea unui climat de ordine, cât și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 348 din 26 ianuarie 2005). Reținând că, față de prevederile art. 720 1 alin. (1) și (2) și ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ., procedura concilierii este obligatorie și că instanța nu poate fi valabil sesizată fără parcurgerea acesteia, instanța a admis excepția prematurității acțiunii și a respins acțiunea. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC R.F.K.I. C. SRL criticând-o pentru netemeinicie. Apelanta a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut neefectuarea procedurii de conciliere în condițiile în care a comunicat pârâtei SC V.T.

SRL, cu mult timp înainte de introducerea litigiului, împrejurarea că este reziliat de drept contractul de vânzare-cumpărare și i-a solicitat acesteia predarea bunului imobil. Convocarea pârâtei pentru conciliere a fost făcută după împlinirea termenului limită de plată din 28 februarie 2005 și în considerarea pactului comisoriu de gradul 4. Invitația la conciliere a fost trimisă prin scrisoare recomandată însă corespondența a fost restituită întrucât pârâta și-a schimbat sediul fără a anunța. A precizat apelanta că nedepunerea actelor ce dovedeau efectuarea concilierii a fost o omisiune a sa. Prin decizia comercială nr. 82 din 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a respins apelul declarat de SC R.F.K.I.

C. SRL prin reprezentantul său legal împotriva sentinței nr. 141/COM din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care a păstrat-o. Pentru a dispune astfel, curtea a analizat înscrisurile depuse în dovedire aflate la filele 25-28 și 77,78 dosar și a constatat că acestea nu sunt relevante sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ., ele constituind invitații la conciliere făcute pentru lunile februarie 2006, respectiv martie 2006, în condițiile în care acțiunea de față a fost introdusă în luna martie 2009, iar între părți au avut loc în acest interval de timp alte litigii izvorâte din același contract de vânzare-cumpărare (dosarul nr. 2897/99/2007 al Tribunalului Iași și dosarul nr. 2783/99/2007 al aceleiași instanțe).

Potrivit art. 720 1 C. proc. civ., în procesele în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere cu cealaltă parte, în care scop va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare. Data convocării pentru conciliere nu se va mai fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit prevederilor legale sus-menționate, rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce și a punctului de vedere al fiecărei părți referitoare la obiectul litigiului, înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile, se anexează la cererea de chemare în judecată.

În speță reclamanta nu a susținut în fața instanței de fond efectuarea procedurii prealabile, invocând abia în apel parcurgerea acesteia. Mai mult, înscrisurile, întocmite la nivelul anului 2006 (cu trei ani înainte de introducerea prezentei acțiuni) reprezintă doar invitații la conciliere și nu sunt însoțite de dovezi privitoare la comunicarea lor efectivă către pârâtă. Între părți nu a avut nicio întâlnire cu privire la concilierea pretențiilor reclamantei, astfel că la acțiune nu a fost anexată dovada concilierii, așa cum prevede alin. (5) din art. 720 1 C. proc. civ. Potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.

Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. Atât textul art. 720 1 C. proc. civ., cât și al art. 109 alin. (2) din același cod au fost introduse în cod prin O.U.G. nr. 138/2000, iar prin redactarea acestora utilizată de către legiuitor, rezultă cu evidență caracterul imperativ al procedurii prealabile, în sensul că sesizarea instanței se face numai după îndeplinirea acestei proceduri și că dovada îndeplinirii procedurii prealabile se anexează la cererea de chemare în judecată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în cadrul termenului legal, reclamanta SC R.F.K.I. C. SRL Iași, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre judecare pe fond a acțiunii. În raport de motivul de nelegalitate sus menționat, recurenta a arătat că invitațiile la conciliere depuse în fața instanței fac dovada efectuării procedurii concilierii. Faptul că pârâta nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a-și ridica corespondența, nu reprezintă o culpă a reclamantei în îndeplinirea procedurii concilierii directe. Pe de altă parte, recurenta a susținut că între părți s-au purtat mai multe litigii cu privire la acest imobil, astfel încât nu se poate susține că nu a fost parcursă procedura concilierii. Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente : Chestiunea de drept supusă analizei instanței de recurs, vizează aplicarea dispozițiilor art. 720 1 C. proc.

civ., critică care se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a indicat și recurenta. In ceea ce privește această critică, privind îndeplinirea procedurii prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a reține că, interpretarea data de instanța de apel acestor dispoziții legale este legală, atât timp cât procedura prealabila instituita de legiuitor, reprezintă un ansamblu de norme si reguli in baza cărora părțile unui conflict procedează la soluționarea diferendului dintre ele, având un obiect patrimonial, pe calea înțelegerii si care se poate concretiza in două modalități principale, forma directa si forma mediata.

Astfel, înscrisurile depuse de către reclamantă în cadrul judecății în apel prin care reclamanta a notificat pârâta cu privire la pretenții reprezentând invitații la conciliere făcute pentru lunile februarie 2006, respectiv martie 2006, în condițiile în care acțiunea de față a fost introdusă în luna martie 2009 și vizează notificarea acțiunii în reziliere, ci nu a acțiunii de față care vizează restituirea bunului ce a făcut obiectul contractului nr. 117/2004, nu fac dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe. In raport de această situație de fapt, trebuie sa se facă o interpretare sistematică a prevederilor art. 720 1 C. proc. civ., pentru ca acestea să își atingă scopul avut in vedere de legiuitor.

Scopul îndeplinirii acestor cerințe este ca partea adversă ia cunoștință, efectiv de pretențiile care fac obiectul judecății. Criticile recurentei privind faptul că pârâta avea cunoștință de pretențiile reclamantei, întrucât anterior introducerii prezentei acțiuni, între părți s-au purtat numeroase litigii, nu este de natură să facă dovada îndeplinirii procedurii prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC R.F.K.I. C. SRL IAȘI împotriva deciziei nr. 82 din 8 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2011.