ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2707/2011

Prin

sentința nr. 141/Com din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, s-au

respins excepțiile privind autoritatea de lucru judecat și lipsa calității

procesuale pasive și s-a admis excepția prematurității acțiunii, respingându-se

în consecință acțiunea formulată de reclamanta SC R.F.K.I. C. SRL în

contradictoriu cu pârâta SC V.T. SRL.

Pentru

a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că obiectul acțiunii

fiind evaluabil în bani, reclamanta putea introduce acțiunea numai după

parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 720

1

alin. (1)

și (2) și respectiv art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

În

argumentarea acestei susțineri instanța de fond a invocat atât considerentele

deciziei Curții Constituționale nr. 335/2004 prin care s-a analizat

constituționalitatea dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ. și s-a

reținut că textul respectiv nu restrânge accesul la justiție ci urmărește

instaurarea unui climat de ordine, cât și practica Înaltei Curți de Casație și

Justiție (decizia nr. 348 din 26 ianuarie 2005).

Reținând

că, față de prevederile art. 720

1

alin. (1) și (2) și ale art. 109 alin.

(2) C. proc. civ., procedura concilierii este obligatorie și că instanța nu

poate fi valabil sesizată fără parcurgerea acesteia, instanța a admis excepția

prematurității acțiunii și a respins acțiunea.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC R.F.K.I. C. SRL criticând-o

pentru netemeinicie.

Apelanta

a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut neefectuarea procedurii

de conciliere în condițiile în care a comunicat pârâtei SC V.T. SRL, cu mult

timp înainte de introducerea litigiului, împrejurarea că este reziliat de drept

contractul de vânzare-cumpărare și i-a solicitat acesteia predarea bunului

imobil.

Convocarea

pârâtei pentru conciliere a fost făcută după împlinirea termenului limită de

plată din 28 februarie 2005 și în considerarea pactului comisoriu de gradul 4.

Invitația

la conciliere a fost trimisă prin scrisoare recomandată însă corespondența a

fost restituită întrucât pârâta și-a schimbat sediul fără a anunța.

A

precizat apelanta că nedepunerea actelor ce dovedeau efectuarea concilierii a

fost o omisiune a sa.

Prin

decizia comercială nr. 82 din 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția comercială,

a respins apelul declarat de SC R.F.K.I. C. SRL prin reprezentantul său legal

împotriva sentinței nr. 141/COM din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul

Iași, sentință pe care a păstrat-o.

Pentru

a dispune astfel, curtea a analizat înscrisurile depuse în dovedire aflate la

filele 25-28 și 77,78 dosar și a constatat că acestea nu sunt relevante sub

aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 720

1

C. proc.

civ., ele constituind invitații la conciliere făcute pentru lunile februarie

2006, respectiv martie 2006, în condițiile în care acțiunea de față a fost

introdusă în luna martie 2009, iar între părți au avut loc în acest interval de

timp alte litigii izvorâte din același contract de vânzare-cumpărare (dosarul

nr. 2897/99/2007 al Tribunalului Iași și dosarul nr. 2783/99/2007 al aceleiași

instanțe).

Potrivit

art. 720

1

C. proc. civ., în procesele în materie comercială

evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată,

reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere cu cealaltă

parte, în care scop va convoca partea adversă, comunicându-i în scris

pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare.

Data

convocării pentru conciliere nu se va mai fixa mai devreme de 15 zile de la

data primirii actelor comunicate potrivit prevederilor legale sus-menționate,

rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor

reciproce și a punctului de vedere al fiecărei părți referitoare la obiectul

litigiului, înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care

pârâtul nu a dat curs convocării, dovada că de la data primirii acestei convocări

au trecut 30 de zile, se anexează la cererea de chemare în judecată.

În

speță reclamanta nu a susținut în fața instanței de fond efectuarea procedurii

prealabile, invocând abia în apel parcurgerea acesteia.

Mai

mult, înscrisurile, întocmite la nivelul anului 2006 (cu trei ani înainte de

introducerea prezentei acțiuni) reprezintă doar invitații la conciliere și nu

sunt însoțite de dovezi privitoare la comunicarea lor efectivă către pârâtă.

Între

părți nu a avut nicio întâlnire cu privire la concilierea pretențiilor

reclamantei, astfel că la acțiune nu a fost anexată dovada concilierii, așa cum

prevede alin. (5) din art. 720

1

C. proc. civ.

Potrivit

art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege,

sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei

proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii

procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Atât

textul art. 720

1

C. proc. civ., cât și al art. 109 alin. (2) din

același cod au fost introduse în cod prin O.U.G. nr. 138/2000, iar prin

redactarea acestora utilizată de către legiuitor, rezultă cu evidență

caracterul imperativ al procedurii prealabile, în sensul că sesizarea instanței

se face numai după îndeplinirea acestei proceduri și că dovada îndeplinirii

procedurii prealabile se anexează la cererea de chemare în judecată.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs, în cadrul termenului legal, reclamanta SC R.F.K.I.

C. SRL Iași, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei recurată și trimiterea cauzei spre judecare pe fond a acțiunii.

În

raport de motivul de nelegalitate sus menționat, recurenta a arătat că

invitațiile la conciliere depuse în fața instanței fac dovada efectuării

procedurii concilierii. Faptul că pârâta nu s-a prezentat la oficiul poștal

pentru a-și ridica corespondența, nu reprezintă o culpă a reclamantei în

îndeplinirea procedurii concilierii directe.

Pe

de altă parte, recurenta a susținut că între părți s-au purtat mai multe

litigii cu privire la acest imobil, astfel încât nu se poate susține că nu a

fost parcursă procedura concilierii.

Recursul

este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente :

Chestiunea de drept supusă analizei

instanței de recurs, vizează aplicarea dispozițiilor art. 720

1

C.

proc. civ., critică care se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a indicat și recurenta.

In ceea ce privește această critică,

privind îndeplinirea procedurii prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează a reține că, interpretarea data de instanța de apel

acestor dispoziții legale este legală, atât timp cât procedura prealabila

instituita de legiuitor, reprezintă un ansamblu de norme si reguli in baza cărora

părțile unui conflict procedează la soluționarea diferendului dintre ele, având

un obiect patrimonial, pe calea înțelegerii si care se poate concretiza in două

modalități principale, forma directa si forma mediata.

Astfel, înscrisurile depuse de către

reclamantă în cadrul judecății în apel prin care reclamanta a notificat pârâta

cu privire la pretenții reprezentând invitații la conciliere făcute pentru

lunile februarie 2006, respectiv martie 2006, în condițiile în care acțiunea de

față a fost introdusă în luna martie 2009 și vizează notificarea acțiunii în

reziliere, ci nu a acțiunii de față care vizează restituirea bunului ce a făcut

obiectul contractului nr. 117/2004, nu fac dovada îndeplinirii procedurii

concilierii directe.

In raport de această situație de fapt,

trebuie sa se facă o interpretare sistematică a prevederilor art. 720

1

C.

proc. civ., pentru ca acestea să își atingă scopul avut in vedere de legiuitor.

Scopul îndeplinirii acestor cerințe este ca partea adversă ia cunoștință,

efectiv de pretențiile care fac obiectul judecății.

Criticile recurentei privind faptul că

pârâta avea cunoștință de pretențiile reclamantei, întrucât anterior introducerii

prezentei acțiuni, între părți s-au purtat numeroase litigii, nu este de natură

să facă dovada îndeplinirii procedurii prevăzută de art. 720

1

C.

proc. civ.

În

raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC R.F.K.I. C. SRL IAȘI împotriva deciziei nr. 82 din 8

noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

20 septembrie 2011.