ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4241/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4241/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cauza se află în al
doilea ciclu procesual.
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Buzău
la data de 24 martie 2006 și înregistrată sub nr. 568./114/2006, reclamanta SC
V. SRL București, a chemat în judecată pârâta SC C. SA Buzău solicitând ca prin
hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să plătească reclamantei
suma de 3.337.783.000 lei lei, reprezentând contravaloarea investițiilor și a
îmbunătățirilor efectuate în spațiul închiriat, situat în municipiul Buzău,
județul Buzău, dar și lipsa de folosință și penalitățile de întârziere
aferente, precum și cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
La
termenul de judecată în ședința publică din 4 decembrie 2006, pârâta SC C. SA a
invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere faptul că
reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii
directe, prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ., solicitând
respingerea acțiunii ca prematur introdusă.
Excepția
a fost pusă în discuția părților, reclamanta, prin lichidator, solicitând respingerea
acesteia, având în vedere întregul material probator.
După
administrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiză tehnică, prin sentința nr.
584 din 15 mai 2009 Tribunalul Buzău a admis excepția prematurității acțiunii
invocată de pârâta SC Conprif SA Buzău și a respins acțiunea reclamantei,
însușită de lichidatorul judiciar, ca prematur introdusă.
Tribunalul a stabilit că reclamanta SC V. SRL nu a anexat
cererii
de chemare în judecată înscrisul doveditor al îndeplinirii procedurii
prealabile a concilierii directe, obligație prevăzută de art. 720
1
C.
proc. civ.
Prima
instanță a constatat că în speță, acțiunea formulată de reclamanta SC V. SRL și
însușită de lichidatorul judiciar SC I.S.D. I. SPRL, a fost depusă la
Tribunalul Buzău la data de 24 martie 2006, fără îndeplinirea procedurii
prealabile obligatorii prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ.,
dispoziții legale a căror încălcare a fost invocată de către pârâta SC C. SA,
deși acțiunea formulată de către reclamantă este o acțiune în pretenții,
evaluabilă în bani, aflată sub incidența prevederilor art. 720
1
C.
proc. civ.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC V.I. SRL București prin
lichidator judiciar SC I.S.D. I.S
București,
care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență
că,
excepția
prematurității acțiunii pe baza căreia prima instanță a
soluționat
cauza, nu a fost pusă în discuția părților, fiind
invocată de pârâtă la data de 4 decembrie 2006, sub forma excepției
inadmisibilității acțiunii, așa după cum rezultă din încheiere
ședință de la această
dată, că excepția prematurității este excepție de fond, peremptorie, absolută,
care se ridică prin întâmpinare și nu o excepție de ordine publică, ce poate fi
invocată în orice moment al procesului, pârâta depunând întâmpinare la data de
15 mai 2006 și invocând excepția tardiv, în raport de susținerile anterioare,
respectiv la data de 4 decembrie 2006, când era decăzută din drept a mai invoca
excepții.
S-a
arătat că în cazul unei excepții peremptorii, care conducea la respingerea
acțiunii, nu se putea intra în cercetarea fondului cauzei, dar din moment ce
instanța a omis să se pronunțe asupra acestei excepții, dispunând administrarea
de
probe și dând cuvântul părților pe fond,
este nelegală soluționarea cauzei pe excepție,
mai ales că la dosar
existau actele care probau îndeplinirea obligației concilierii directe, de
către apelanta reclamantă.
Curtea de Apel
Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, prin Decizia
nr. 140 din 11 noiembrie 2009, a admis apelul reclamantei, a desființat
sentința și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Buzău.
În fundamentarea
acestei soluții instanța de control judiciar a reținut că excepția
prematurității nu a fost pusă în discuția părților de instanța de fond iar
soluționarea acestei excepții pentru prima dată în apel ar încălca dreptul
părților la dublul grad de jurisdicție consacrat de codul de procedură civilă.
În rejudecare, în
al doilea ciclu procesual Tribunalul Buzău, prin
sentința nr. 155 din 26 februarie 2010
a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta SC C. SA, pentru
neîndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzute de art. 720
1
C.
proc. civ. și a respins excepția tardivității, invocată a reclamanta SC V. SRL,
pe cale de consecință acțiunea fiind respinsă ca inadmisibilă.
Curtea de Apel
Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ fiscal, prin Decizia
nr. 64 din 26 mai 2010, a respins ca nefondat apelul
declarat
de reclamanta SC V.
SRL
- prin lichidator judiciar SC I.I. Sprl, instanța de control judiciar
confirmând astfel legalitatea sentinței din perspectiva incidenței art.
720
1
C. proc.
civ.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs
reclamanta
-
SC
V.
SRL -
prin lichidator judiciar SC I.I. Sprl solicitând casarea ambelor hotărâri și
trimiterea cauzei tribunalului pentru soluționarea cauzei pe fond. Recurenta -
reclamantă își subsumează criticile motivelor de recurs reglementate de art. 304
punctele 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și vizează următoarele aspecte:
- hotărârea recurată
este nelegală din punctul de vedere al modului în care a fost soluționată
excepția prematurității acțiunii dat fiind caracterul supletiv al acestei
excepții, cu consecințe directe asupra regimului de soluționare.
-
instanța de control
judiciar a dat dovadă de un formalism excesiv în interpretarea art. 720
1
C.
proc. civ. întrucât din probatoriile administrate rezultă că pârâta a fost
convocată la conciliere;
- decizia atacată a
fost pronunțată fără a se avea în vedere faptul că pârâta nu a făcut dovada
vreunei vătămări prin nerealizarea procedurii prealabile.
Înalta Curte,
examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că
recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta.
Excepția
inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată în temeiul art. 720
1
C. proc. civ. a fost invocată în primul ciclu procesual, de către pârâtă în
ședința publică din 4 decembrie 2006, după administrarea probelor cu înscrisuri
și cu expertiză tehnică în construcții, la mai mult de 9 (nouă) luni de la
promovarea acțiunii, fiind soluționată în primul ciclu procesual cu încălcarea
dispozițiilor art. 105 coroborate cu cele ale art. 108 C. proc. civ., aspect
dealtfel sancționat de instanța de control judiciar.
În rejudecare, în al
doilea ciclu procesual, la patru ani de la introducerea acțiunii, Tribunalul
Buzău pune în discuția părților aceeași excepție a inadmisibilității invocată
la termenul din 4 decembrie 2006 și admite excepția, soluția fiind îmbrățișată
și de instanța de control judiciar.
Soluția instanței de
control judecătoresc este cenzurabilă întrucât acordă legitimitate unei
evidente erori în interpretarea și aplicarea art. 720
1
C. proc. civ.
Astfel, în primul
ciclu procesual instanța de control judiciar statuat cu putere de lucru judecat
asupra faptului că soluționarea excepției inadmisibilității s-a făcut cu
încălcarea principiului contradictorialității.
În rejudecare, în al
doilea ciclu procesual la patru ani după introducerea acțiunii instanța făcând
dovadă de un formalism excesiv, invocă rigorile procedurii reglementată de art.
720
1
C. proc. civ., ignorând însăși realitatea cunoașterii de către
părți a litigiului existent între ele, a inexistenței vreunei vătămări dovedite
de pârâtă care să poată îndreptăți instanța să dispună măsuri cu caracter
reparatoriu în sensul soluției pronunțate.
Instanța de apel nu a
cenzurat necircumstanțierea aplicării procedurii prealabile prevăzute de art. 720
1
C. proc. civ. la datele speței, deși caracterul supletiv al dispozițiilor art. 720
1
alin. (2), (3), (4) și (5) C. proc. civ. îi permiteau acest lucru,
împrejurare față de care Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va
admite recursul, va casa atât decizia cât și sentința apelată și va trimite
cauza Tribunalului Buzău pentru judecare pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de
recurenta
- reclamantă SC V. SRL prin lichidator judiciar I.I. Sprl București împotriva Deciziei
nr. 64 din 26 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal.
Casează decizia
recurată și sentința nr. 155 din 26 februarie 2010 a Tribunalului Buzău și
trimite cauza pentru judecarea pe fond Tribunalului Buzău, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 decembrie 2010.