ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4241/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cauza se află în al doilea ciclu procesual. Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Buzău la data de 24 martie 2006 și înregistrată sub nr. 568./114/2006, reclamanta SC V. SRL București, a chemat în judecată pârâta SC C. SA Buzău solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.337.783.000 lei lei, reprezentând contravaloarea investițiilor și a îmbunătățirilor efectuate în spațiul închiriat, situat în municipiul Buzău, județul Buzău, dar și lipsa de folosință și penalitățile de întârziere aferente, precum și cheltuielile de judecată ocazionate de proces.

La termenul de judecată în ședința publică din 4 decembrie 2006, pârâta SC C. SA a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., solicitând respingerea acțiunii ca prematur introdusă. Excepția a fost pusă în discuția părților, reclamanta, prin lichidator, solicitând respingerea acesteia, având în vedere întregul material probator. După administrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiză tehnică, prin sentința nr. 584 din 15 mai 2009 Tribunalul Buzău a admis excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta SC Conprif SA Buzău și a respins acțiunea reclamantei, însușită de lichidatorul judiciar, ca prematur introdusă.

Tribunalul a stabilit că reclamanta SC V. SRL nu a anexat cererii de chemare în judecată înscrisul doveditor al îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, obligație prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. Prima instanță a constatat că în speță, acțiunea formulată de reclamanta SC V. SRL și însușită de lichidatorul judiciar SC I.S.D. I. SPRL, a fost depusă la Tribunalul Buzău la data de 24 martie 2006, fără îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., dispoziții legale a căror încălcare a fost invocată de către pârâta SC C. SA, deși acțiunea formulată de către reclamantă este o acțiune în pretenții, evaluabilă în bani, aflată sub incidența prevederilor art. 720 1 C. proc.

civ. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC V.I. SRL București prin lichidator judiciar SC I.S.D. I.S București, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că, excepția prematurității acțiunii pe baza căreia prima instanță a soluționat cauza, nu a fost pusă în discuția părților, fiind invocată de pârâtă la data de 4 decembrie 2006, sub forma excepției inadmisibilității acțiunii, așa după cum rezultă din încheiere ședință de la această dată, că excepția prematurității este excepție de fond, peremptorie, absolută, care se ridică prin întâmpinare și nu o excepție de ordine publică, ce poate fi invocată în orice moment al procesului, pârâta depunând întâmpinare la data de 15 mai 2006 și invocând excepția tardiv, în raport de susținerile anterioare, respectiv la data de 4 decembrie 2006, când era decăzută din drept a mai invoca excepții.

S-a arătat că în cazul unei excepții peremptorii, care conducea la respingerea acțiunii, nu se putea intra în cercetarea fondului cauzei, dar din moment ce instanța a omis să se pronunțe asupra acestei excepții, dispunând administrarea de probe și dând cuvântul părților pe fond, este nelegală soluționarea cauzei pe excepție, mai ales că la dosar existau actele care probau îndeplinirea obligației concilierii directe, de către apelanta reclamantă. Curtea de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, prin Decizia nr. 140 din 11 noiembrie 2009, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Buzău.

În fundamentarea acestei soluții instanța de control judiciar a reținut că excepția prematurității nu a fost pusă în discuția părților de instanța de fond iar soluționarea acestei excepții pentru prima dată în apel ar încălca dreptul părților la dublul grad de jurisdicție consacrat de codul de procedură civilă. 2. În rejudecare, în al doilea ciclu procesual Tribunalul Buzău, prin sentința nr. 155 din 26 februarie 2010 a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta SC C. SA, pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. și a respins excepția tardivității, invocată a reclamanta SC V. SRL, pe cale de consecință acțiunea fiind respinsă ca inadmisibilă.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ fiscal, prin Decizia nr. 64 din 26 mai 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC V. SRL - prin lichidator judiciar SC I.I. Sprl, instanța de control judiciar confirmând astfel legalitatea sentinței din perspectiva incidenței art. 720 1 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - SC V. SRL - prin lichidator judiciar SC I.I. Sprl solicitând casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei tribunalului pentru soluționarea cauzei pe fond. Recurenta - reclamantă își subsumează criticile motivelor de recurs reglementate de art. 304 punctele 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și vizează următoarele aspecte: - hotărârea recurată este nelegală din punctul de vedere al modului în care a fost soluționată excepția prematurității acțiunii dat fiind caracterul supletiv al acestei excepții, cu consecințe directe asupra regimului de soluționare.

- instanța de control judiciar a dat dovadă de un formalism excesiv în interpretarea art. 720 1 C. proc. civ. întrucât din probatoriile administrate rezultă că pârâta a fost convocată la conciliere; - decizia atacată a fost pronunțată fără a se avea în vedere faptul că pârâta nu a făcut dovada vreunei vătămări prin nerealizarea procedurii prealabile. Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta. Excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată în temeiul art. 720 1 C. proc. civ. a fost invocată în primul ciclu procesual, de către pârâtă în ședința publică din 4 decembrie 2006, după administrarea probelor cu înscrisuri și cu expertiză tehnică în construcții, la mai mult de 9 (nouă) luni de la promovarea acțiunii, fiind soluționată în primul ciclu procesual cu încălcarea dispozițiilor art. 105 coroborate cu cele ale art. 108 C. proc.

civ., aspect dealtfel sancționat de instanța de control judiciar. În rejudecare, în al doilea ciclu procesual, la patru ani de la introducerea acțiunii, Tribunalul Buzău pune în discuția părților aceeași excepție a inadmisibilității invocată la termenul din 4 decembrie 2006 și admite excepția, soluția fiind îmbrățișată și de instanța de control judiciar. Soluția instanței de control judecătoresc este cenzurabilă întrucât acordă legitimitate unei evidente erori în interpretarea și aplicarea art. 720 1 C. proc. civ. Astfel, în primul ciclu procesual instanța de control judiciar statuat cu putere de lucru judecat asupra faptului că soluționarea excepției inadmisibilității s-a făcut cu încălcarea principiului contradictorialității.

În rejudecare, în al doilea ciclu procesual la patru ani după introducerea acțiunii instanța făcând dovadă de un formalism excesiv, invocă rigorile procedurii reglementată de art. 720 1 C. proc. civ., ignorând însăși realitatea cunoașterii de către părți a litigiului existent între ele, a inexistenței vreunei vătămări dovedite de pârâtă care să poată îndreptăți instanța să dispună măsuri cu caracter reparatoriu în sensul soluției pronunțate. Instanța de apel nu a cenzurat necircumstanțierea aplicării procedurii prealabile prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. la datele speței, deși caracterul supletiv al dispozițiilor art. 720 1 alin. (2), (3), (4) și (5) C. proc. civ. îi permiteau acest lucru, împrejurare față de care Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. va admite recursul, va casa atât decizia cât și sentința apelată și va trimite cauza Tribunalului Buzău pentru judecare pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă SC V. SRL prin lichidator judiciar I.I. Sprl București împotriva Deciziei nr. 64 din 26 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și sentința nr. 155 din 26 februarie 2010 a Tribunalului Buzău și trimite cauza pentru judecarea pe fond Tribunalului Buzău, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2010.