ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3319/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC B.P.T. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC B.L.T.I. SA solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 707.738,15 RON cu titlu de penalități reprezentând plata integrală a contractelor încheiate și neexecutate de finanțator, conform clauzei 14.3. Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința comercială nr. 7288 din 15 decembrie 2009, a respins acțiunea ca inadmisibilă, considerând că reclamanta nu a făcut dovada concilierii directe prealabile. Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 43 din 12 aprilie 2010, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare.

Instanța de apel a reținut că în mod greșit tribunalul comercial a considerat inadmisibilă acțiunea art. 109 C. proc. civ. stabilind asupra prematurității acesteia, iar excepția nu este fondată întrucât anterior introducerii cererii de chemare în judecată pârâta a fost înștiințată de pretențiile reclamantei și temeiul acestora. Împotriva deciziei astfel pronunțată, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., invocând și prevederile art. 109 alin. (2) și art. 302 C. proc. civ. dar și pe cele ale art. 969 C. civ. și O.G. nr. 51/1997. Recurenta susține că procedura de consiliere directă nu a fost îndeplinită deși între părți s-au purtat discuții începând cu 15 ianuarie 2007 când a fost emisă prima notificare de creștere a dobânzilor contractuale, însă acestea au vizat rezilierea contractului și nu pretențiile reclamantei.

Conform proceselor verbale de conciliere pârâta a înțeles să oprească de la facturare contractele și să acorde utilizatorului termen pentru a găsi alți utilizatori, iar dacă nu va găsi utilizatori să i se restituie garanția depusă la semnarea contractului. Mai susține recurenta că pretențiile cerute de reclamantă în cererea de chemare în judecată nu au fost niciodată comunicate pârâtei. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Concilierea prealabilă prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. relevă necesitatea ca înainte de formularea cererii de chemare în judecată, reclamantul să încerce soluționarea amiabilă a litigiului dintre părți prin întâlnirea voințelor acestora.

Inexistența formală a rezultatului concilierii părților în condițiile încercării soluționării amiabile a conflictului dintre ele pe o perioadă mai mare de doi ani, relevată în dovezile administrate, recunoscută chiar de recurenta pârâtă, nu pot conduce la interpretarea dispozițiilor procedurale într-un sens pe care legiuitorul nu l-a dorit, așa încât critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este neîntemeiată. Însă analizând motivele de recurs, se constată că deși se evocă prevederile art. 304 pct. 7 și 8 recurenta face referire la aprecierea probelor, respectiv a corespondenței purtată de părți și situațiilor de fapt ce exced controlului instanței de recurs. Aceasta cu atât mai mult cu cât prevederile procedurale acordă competență Înaltei Curți de Casație și Justiție să hotărască asupra aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Aprecierea probelor rămâne așadar în competența instanțelor de fond, iar aceasta nu se confundă cu interpretarea naturii sau înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului dedus judecății, ce vizează aspectele de fond ale litigiului. Așa fiind în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 43 din 12 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC B.L.T.I. SA Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 43 din 12 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.