ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3078/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3078/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 327 din 8 ianuarie 2009 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a respins,

ca prematur introdusă, acțiunea reclamantei SC Y.B. SA, în

contradictoriu cu pârâta SC I.P. SRL.

Prin acțiune,

reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 75.469,91 euro,

reprezentând contravaloare produse livrate, precum și la plata dobânzilor

legale conform art. 4 din O.G. nr. 9/2000.

În considerentele

sentinței, prima instanță a reținut că reclamanta nu a

reușit să facă dovada efectuării concilierii directe

prealabile prin cele două procese – verbale din 9 aprilie 2008 și 16

mai 2008.

De asemenea s-a avut în

vedere că, în cererea de chemare în judecată s-a indicat un alt sediu

al pârâtei decât cel menționat în certificatul de înregistrare, fapt ce

naște prezumția că reclamanta nu a transmis convocarea la

conciliere la sediul debitoarei.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 246 din

19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, care a desființat sentința și a trimis cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța apelului a

reținut că modalitatea în care s-a realizat procedura concilierii

directe nu încalcă spiritul dispozițiilor art. 7201 C. proc. civ.,

valabilitatea ei fiind de necontestat.

S-a constatat că

reclamanta a convocat pârâta la conciliere directă pentru data de 9

aprilie 2008, trimițând convocarea la un punct de lucru al acesteia

și cu care societatea pârâtă a figurat pe parcursul mai multor

litigii, ca reprezentând sediul social al pârâtei.

La acest sediu, convocarea a

fost primită de asociatul majoritar al societății pârâte care a

semnat în calitate de persoană îndreptățită a primi

corespondența, aceeași persoană fiind cea care a primit întreaga

corespondență purtată între părți, în derularea

raporturilor contractuale.

De asemenea, s-a mai

reținut că asociata majoritară s-a prezentat la data fixată

pentru conciliere la data de 9 aprilie 2008, solicitând acordarea unui alt

termen pentru soluționarea litigiului ivit prin administratorul asociat C.I.

și, cum pârâta nu a justificat o vătămare pentru îndeplinirea

procedurii concilierii în modalitatea expusă, neputând susține

că nu a avut cunoștință despre demersurile reclamantei s-a

dat eficiență prevederilor art. 7201 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta SC I.P. SRL, care a invocat motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în susținerea

cărora, arată următoarele:

În mod eronat s-a

reținut de către instanța apelului că reclamanta a

îndeplinit condițiile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. întrucât

pârâta nu a fost convocată la sediul social, ci la fostul sediu social al

său.

Recurenta arată că

reclamanta a fost de rea-credință și, chiar dacă s-ar

admite că invitația la conciliere s-ar fi adresat la sediul corect,

confirmarea de primire nu poartă semnătura autorizată a unei

persoane din cadrul societății, știut fiind că singura

persoană care poate angaja legal societatea este administratorul acesteia

și nicidecum un asociat.

Se mai susține că,

la data de 9 aprilie 2008, asociata nu putea semna și hotărî în

numele societății, iar prezența acesteia la întâlnire

dovedește buna sa credință la încercarea de rezolvare pe cale

amiabilă a litigiului.

Mai mult, se arată

că noul termen de conciliere nu a fost comunicat în mod legal

societății, care nu a avut cunoștință de noua

dată la care urma să se facă concilierea.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia

atacată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Deși în cuprinsul

cererii de recurs s-au invocat și prevederile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., recurenta nu dezvoltă și nu aduce argumente în susținerea

acestui motiv de recurs.

În ce privește motivul

de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se

constată că este nefondat, în contextul în care recurenta își

invocă propria culpă.

Astfel, convocarea la

conciliere a pârâtei a fost notificată la sediul unui punct de lucru,

sediu folosit de părți pe parcursul derulării relațiilor

comerciale dar, și în cadrul unor litigii ce s-au disputat între acestea.

De altfel, textul a

cărei aplicare greșită se invocă nu impune ca transmiterea

convocării, comunicarea pretențiilor și a actelor doveditoare pe

care acestea se sprijină să se facă la sediul cu care partea

adversă figurează înregistrată la O.R.C., ci reglementează

modalitățile prin care se poate face convocarea (scrisoare

recomandată cu dovadă de primire, telegramă, telex, fax sau

orice alt mijloc de comunicare). Esențial este ca mijlocul de comunicare

ales să asigure transmiterea și confirmarea primirii acestuia. Mai

mult, convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor prevedere

ce vine în sprijinul celor arătate și anume că, indiferent de

modalitatea aleasă pentru transmiterea convocării este esențial

ca primirea acesteia să fie confirmată.

Or, în cauza dedusă

judecății, recurenta nu se poate prevala de faptul că nu a fost

convocată la conciliere câtă vreme s-a confirmat primirea

convocării de către secretara societății pârâte.

Faptul că la prima

convocare, pârâta nu s-a prezentat prin reprezentantul legal ci printr-o

persoană ce are calitatea de acționar nu-i poate fi imputat

reclamantei.

Pentru aceleași

considerente nu pot fi primite nici susținerile recurentei ce vizează

situația că nu a cunoscut al doilea termen stabilit în vederea efectuării

concilierii directe.

Pentru considerentele expuse

se constată că decizia instanței de apel este dată cu

respectarea dispozițiilor art. 7201 C. proc. civ., motiv pentru care va

respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC I.P. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 246 din

19 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.