ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2344/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9 mai 2007

reclamanta SC A.P.C. SRL București, cheamă în judecată pe pârâta SC M.H. SRL

București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună

obligarea pârâtei la plata sumei de 482.024,1 lei reprezentând contravaloarea

facturilor fiscale nr. 4534728 din 14 decembrie 2005 și nr. 4534803 din 14

decembrie 2005, a sumei de 238.251,43 lei reprezentând penalități de întârziere

de 0,15% pe fiecare zi de întârziere calculate, potrivit art. 11.2 din

contract, la valoarea facturilor fiscale menționate, datorate de la data de 24

noiembrie 2006 până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de

judecată.

Prin întâmpinare pârâta invocă excepția

de inadmisibilitate a cererii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii

directe prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ. și excepția de

prematuritate față de emiterea prematură de către reclamantă a facturilor în

litigiu în condițiile în care pârâta nu avea nicio obligație de plată scadentă.

Prin cerere reconvențională pârâta solicită

obligarea reclamantei la plata sumei de 240.140,36 lei reprezentând penalități

contractuale de întârziere, indexată cu indicele de inflație calculat la data

plății efective, a sumei de 99.595,67 lei reprezentând contravaloarea

remedierilor deficiențelor lucrării, indexată cu indicele de inflație calculat

la data plății efective, obligarea acesteia la constituirea unei garanții de

bună execuție în cuantum de 128.711,71 lei la dispoziția sa în vederea

efectuării remedierilor deficiențelor lucrării, constatate dar neremediate până

la data cererii reconvenționale, indexată cu indicele de inflație calculat la

data plății efective, iar, în subsidiar, solicită ca, în ipoteza admiterii în

parte a pretențiilor formulate de reclamanta pârâtă, să se dispună compensarea

valorică a obligațiilor reciproce și plata efectivă a eventualelor diferențe,

cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 2063 din 13

februarie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge cererea

principală formulată de reclamantă ca inadmisibilă, admite excepția de

inadmisibilitate a cererii reconvenționale și respinge cererea reconvențională

ca inadmisibilă, cu 11.900 lei cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei.

Pentru a decide astfel instanța reține că

reclamanta, care a convocat pe pârâtă la concilierea prealabilă prevăzută de

dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. pentru data de 26 februarie

2007, nu a ținut cont de solicitarea pârâtei de a se stabili o altă zi și a

întocmit procesul verbal prin care a constatat că aceasta nu s-a prezentat la

data fixată, astfel că, în fapt, scopul urmărit de dispoziția de lege evocată

nu a fost atins, între părți neavând loc negocieri pentru a se ajunge la o

eventuală soluție amiabilă deși pârâta și-a manifestat disponibilitatea în

acest sens, procedura prevăzută precis de lege nefiind respectată.

Mai reține instanța că nici pârâta nu a

îndeplinit procedura concilierii prealabile de care ar fi fost dispensată

conform dispozițiilor art. 720

5

C. proc. civ. numai în condițiile în

care procedura concilierii ar fi avut loc la cererea reclamantei care, însă, nu

a respectat dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ.

Prin decizia comercială nr. 11 din 13

ianuarie 2009 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge

excepția tardivității apelului, admite apelul declarat de reclamanta pârâtă

împotriva sentinței instanței de fond pe care o desființează și trimite cauza

spre rejudecare primei instanțe, reținând că, față de data de 10 iunie 2008 a

comunicării sentinței la sediul ales de reclamantă, introducerea apelului la

data de 20 iunie 2008 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 284 C. proc.

civ. referitoare la termenul de apel de 15 zile, precum și că împrejurarea că

pârâta a propus o altă dată pentru întâlnirea părților în vederea soluționării

litigiului prin conciliere directă nu poate înlătura incidența dispozițiilor

art. 720

1

alineat final C. proc. civ. și nici nu poate să lipsească

de temei și consistență demersurile legale ale reclamantei care a promovat

acțiunea de față cu respectarea prevederilor art. 720

1

alin. (5) C.

proc. civ.

Împotriva deciziei instanței de apel

pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei

apelate în sensul respingerii apelului reclamantei împotriva sentinței primei

instanțe, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs. În susținerea recursului

său recurenta, pârâtă-reclamantă reconvențional, critică instanța de apel

pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 93 și art. 98 C. proc. civ. luate

în considerare la respingerea eronată a excepției de tardivitate a depunerii

apelului, față de faptul că reclamanta pârâtă reconvențional nu formulase nici

o cerere referitoare la stabilirea unui sediu ales, iar avocații acesteia nu

fuseseră împuterniciți expres pentru alegerea de domiciliu în altă parte decât

sediul social al intimatei, reclamanta-pârâtă reconvențional, și nici nu au

indicat în așa-zisa declarare de sediu ales persoana însărcinată cu primirea

actelor de procedură. Recurenta critică instanța de control judiciar și pentru

greșita interpretare a actului dedus judecății, a naturii și înțelesului vădit

neîndoielnic al acestuia, respectiv a răspunsului său la convocatorul emis la 5

februarie 2007 de BEJ B.C., instanța reținând motive străine de natura pricinii

prin ignorarea acestui răspuns și a conținutului acestuia, ceea ce echivalează

- în opinia recurentei - cu greșita aplicare a prevederilor art. 720

1

C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului prin

prisma criticilor formulate de recurentă se constată că acestea nu sunt

fondate.

Cât privește excepția tardivității

introducerii apelului de către reclamantă, pârâtă reconvențional, împotriva

sentinței primei instanțe invocată de pârâtă, reclamantă reconvențional,

recurenta de față, aceasta a fost întemeiat respinsă de către instanța de apel

față de alegerea de către reclamantă a unui sediu ales în vederea comunicării

actelor de procedură (fila 183 dosar de fond), alegere menționată și în

dispozitivul sentinței instanței de fond (fila 210), astfel că termenul de apel

de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. curge de la data

comunicării sentinței la sediul ales, respectiv de la data de 10 iunie 2008

(fila 215 dosar de fond), dată prin raportare la care introducerea apelului la

data de 20 iunie 2008 (fila 3 dosar de apel) a fost făcută în termen, cum

corect s-a reținut și în decizia recurată prin care excepția tardivității

apelului a fost respinsă.

Nefondată este și cea de a doua critică

vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ.,

constatându-se, în acest sens, că, așa cum judicios a stabilit și instanța de

apel, reclamanta intimată a înfăptuit procedura concilierii prealabile

respectând întocmai dispozițiile procedurale evocate, fiind nerelevant

răspunsul recurentei pârâte la convocarea la conciliere, pe care instanța de apel

l-a avut, de altfel, în vedere și prin care propunea amânarea datei acesteia,

față de dispozițiile art. 720

1

alin. (5) C. proc. civ., care indică

ce conduită are de urmat reclamantul în cazul în care pârâtul nu a dat curs

convocării, conduită căreia reclamanta intimată i s-a conformat.

Astfel fiind, decizia recurată fiind

legală și temeinică, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul declarat de recurenta pârâtă, reclamantă reconvențional,

împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC

M.H. SRL București împotriva deciziei nr. 11 din 13 ianuarie 2009 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 8 octombrie 2009.