ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2344/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 9 mai 2007 reclamanta SC A.P.C. SRL București, cheamă în judecată pe pârâta SC M.H. SRL București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 482.024,1 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 4534728 din 14 decembrie 2005 și nr. 4534803 din 14 decembrie 2005, a sumei de 238.251,43 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,15% pe fiecare zi de întârziere calculate, potrivit art. 11.2 din contract, la valoarea facturilor fiscale menționate, datorate de la data de 24 noiembrie 2006 până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare pârâta invocă excepția de inadmisibilitate a cererii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. și excepția de prematuritate față de emiterea prematură de către reclamantă a facturilor în litigiu în condițiile în care pârâta nu avea nicio obligație de plată scadentă.

Prin cerere reconvențională pârâta solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 240.140,36 lei reprezentând penalități contractuale de întârziere, indexată cu indicele de inflație calculat la data plății efective, a sumei de 99.595,67 lei reprezentând contravaloarea remedierilor deficiențelor lucrării, indexată cu indicele de inflație calculat la data plății efective, obligarea acesteia la constituirea unei garanții de bună execuție în cuantum de 128.711,71 lei la dispoziția sa în vederea efectuării remedierilor deficiențelor lucrării, constatate dar neremediate până la data cererii reconvenționale, indexată cu indicele de inflație calculat la data plății efective, iar, în subsidiar, solicită ca, în ipoteza admiterii în parte a pretențiilor formulate de reclamanta pârâtă, să se dispună compensarea valorică a obligațiilor reciproce și plata efectivă a eventualelor diferențe, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 2063 din 13 februarie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge cererea principală formulată de reclamantă ca inadmisibilă, admite excepția de inadmisibilitate a cererii reconvenționale și respinge cererea reconvențională ca inadmisibilă, cu 11.900 lei cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei. Pentru a decide astfel instanța reține că reclamanta, care a convocat pe pârâtă la concilierea prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ.

pentru data de 26 februarie 2007, nu a ținut cont de solicitarea pârâtei de a se stabili o altă zi și a întocmit procesul verbal prin care a constatat că aceasta nu s-a prezentat la data fixată, astfel că, în fapt, scopul urmărit de dispoziția de lege evocată nu a fost atins, între părți neavând loc negocieri pentru a se ajunge la o eventuală soluție amiabilă deși pârâta și-a manifestat disponibilitatea în acest sens, procedura prevăzută precis de lege nefiind respectată. Mai reține instanța că nici pârâta nu a îndeplinit procedura concilierii prealabile de care ar fi fost dispensată conform dispozițiilor art. 720 5 C. proc. civ. numai în condițiile în care procedura concilierii ar fi avut loc la cererea reclamantei care, însă, nu a respectat dispozițiile art. 720 1 C. proc.

civ. Prin decizia comercială nr. 11 din 13 ianuarie 2009 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge excepția tardivității apelului, admite apelul declarat de reclamanta pârâtă împotriva sentinței instanței de fond pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, reținând că, față de data de 10 iunie 2008 a comunicării sentinței la sediul ales de reclamantă, introducerea apelului la data de 20 iunie 2008 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 284 C. proc. civ. referitoare la termenul de apel de 15 zile, precum și că împrejurarea că pârâta a propus o altă dată pentru întâlnirea părților în vederea soluționării litigiului prin conciliere directă nu poate înlătura incidența dispozițiilor art. 720 1 alineat final C. proc.

civ. și nici nu poate să lipsească de temei și consistență demersurile legale ale reclamantei care a promovat acțiunea de față cu respectarea prevederilor art. 720 1 alin. (5) C. proc. civ. Împotriva deciziei instanței de apel pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei apelate în sensul respingerii apelului reclamantei împotriva sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs. În susținerea recursului său recurenta, pârâtă-reclamantă reconvențional, critică instanța de apel pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 93 și art. 98 C. proc. civ.

luate în considerare la respingerea eronată a excepției de tardivitate a depunerii apelului, față de faptul că reclamanta pârâtă reconvențional nu formulase nici o cerere referitoare la stabilirea unui sediu ales, iar avocații acesteia nu fuseseră împuterniciți expres pentru alegerea de domiciliu în altă parte decât sediul social al intimatei, reclamanta-pârâtă reconvențional, și nici nu au indicat în așa-zisa declarare de sediu ales persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură. Recurenta critică instanța de control judiciar și pentru greșita interpretare a actului dedus judecății, a naturii și înțelesului vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv a răspunsului său la convocatorul emis la 5 februarie 2007 de BEJ B.C., instanța reținând motive străine de natura pricinii prin ignorarea acestui răspuns și a conținutului acestuia, ceea ce echivalează - în opinia recurentei - cu greșita aplicare a prevederilor art. 720 1 C. proc.

civ. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului prin prisma criticilor formulate de recurentă se constată că acestea nu sunt fondate. Cât privește excepția tardivității introducerii apelului de către reclamantă, pârâtă reconvențional, împotriva sentinței primei instanțe invocată de pârâtă, reclamantă reconvențional, recurenta de față, aceasta a fost întemeiat respinsă de către instanța de apel față de alegerea de către reclamantă a unui sediu ales în vederea comunicării actelor de procedură (fila 183 dosar de fond), alegere menționată și în dispozitivul sentinței instanței de fond (fila 210), astfel că termenul de apel de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

curge de la data comunicării sentinței la sediul ales, respectiv de la data de 10 iunie 2008 (fila 215 dosar de fond), dată prin raportare la care introducerea apelului la data de 20 iunie 2008 (fila 3 dosar de apel) a fost făcută în termen, cum corect s-a reținut și în decizia recurată prin care excepția tardivității apelului a fost respinsă. Nefondată este și cea de a doua critică vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., constatându-se, în acest sens, că, așa cum judicios a stabilit și instanța de apel, reclamanta intimată a înfăptuit procedura concilierii prealabile respectând întocmai dispozițiile procedurale evocate, fiind nerelevant răspunsul recurentei pârâte la convocarea la conciliere, pe care instanța de apel l-a avut, de altfel, în vedere și prin care propunea amânarea datei acesteia, față de dispozițiile art. 720 1 alin. (5) C. proc.

civ., care indică ce conduită are de urmat reclamantul în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării, conduită căreia reclamanta intimată i s-a conformat. Astfel fiind, decizia recurată fiind legală și temeinică, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de recurenta pârâtă, reclamantă reconvențional, împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M.H. SRL București împotriva deciziei nr. 11 din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2009.