ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1082/2010

Asupra cererii de revizuire de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2063 din 13

februarie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

a respins cererea principală formulată de reclamanta SC A.P.C. SRL

și cererea reconvențională formulată de pârâta SC M.H. SRL,

ca inadmisibile.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de fond a reținut că părțile nu au îndeplinit

procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. privind concilierea

prealabilă.

Prin decizia comercială nr. 11

din 17 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a respins excepția tardivității apelului

declarat de reclamantă și admițând apelul, a desființat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

A reținut că potrivit

dovezilor de la dosar, reclamanta a încercat concilierea prealabilă,

împrejurarea că pârâta a propus o altă dată în vederea

soluționării litigiului neputând lipsi de consistență

demersurile legale ale reclamantei care a promovat acțiunea cu respectarea

prevederilor art. 7201 C. proc. civ., ceea ce face ca și cererea

reconvențională formulată de pârâtă să fie

considerată regulat introdusă față de dispozițiile art.

7205 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâta pe motiv că instanța de apel a dat o rezolvare

greșită excepției tardivității apelului,

încălcând art. 93 și art. 98 C. proc. civ. și că s-a

denaturat și conținutul dovezilor existente la dosar din care

rezultă că, în realitate, reclamanta nu a încercat concilierea cu

pârâta.

Prin decizia nr. 2344 din 8

octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins

recursul, ca nefondat, reținând că hotărârea a fost dată cu

respectarea dispozițiilor legale incidente.

Ca urmare, la 26 octombrie 2009, în

termenul legal, pârâta a formulat cerere de revizuire a deciziei

pronunțată în recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.

2 C. proc. civ., potrivit motivelor dezvoltate prin cererea depusă la 25

noiembrie 2009 și a solicitat desființarea hotărârii și

rejudecând recursul să se dispună admiterea recursului, modificarea

în tot a deciziei și respingerea apelului formulat de reclamantă, ca

tardiv sau nefondat.

A arătat că instanța

de recurs nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute, respectiv lipsa

capacității de exercițiu a drepturilor procesuale a persoanei

care a semnat documentul prin care s-a susținut că a fost ales un alt

sediu la care să fie citată reclamanta și nu a analizat

legalitatea acestuia, ceea ce a condus la respingerea greșită a

excepției tardivității apelului.

De asemenea, prin menținerea

soluției date excepției inadmisibilității acțiunii, s-a

încălcat practica judiciară a instanței supreme, privind

procedura concilierii prealabile, instanța de recurs neavând în vedere

finalitatea prevăzută de legiuitor prin adoptarea art. 7201 C. proc.

civ. și incorectitudinea procesului – verbal de conciliere F.N. din data

de 26 februarie 2007.

În finalul cererii a mai arătat

că hotărârea nu este motivată corespunzător tuturor

criticilor aduse prin cererea de recurs, raportat la temeiurile de drept

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, din oficiu, a pus în

discuție excepția inadmisibilității revizuirii

față de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

cere în cazurile limitativ prevăzute la pct. 1 – 9 C. proc. civ.

Pot, deci, constitui obiect al

revizuirii, hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare și hotărârile pronunțate de instanța de

recurs când s-a evocat fondul, adică cele prin care s-a admis recursul

și s-a modificat hotărârea atacată, admisibilitatea cererii

fiind condiționată, în prealabil, de o judecată pe fond.

Or, decizia atacată prin

prezenta cerere de revizuire nu a evocat fondul cauzei, instanța de recurs

limitându-se la a respinge recursul, ca nefondat, cu menținerea în

totalitate a stării de fapt și de drept, astfel cum aceasta a fost

stabilită de către celelalte două instanțe, situație

în care prin prisma art. 322 alin. (1) C. proc. civ. mai sus arătat,

hotărârea nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire.

Așa fiind, în temeiul art. 322 alin.

(1) C. proc. civ. raportat la art. 326 C. proc. civ., se va admite

excepția, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a prezentei

cereri întemeiată pe art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Văzând art. 274 alin. (3) C.

proc. civ., raportat la volumul de muncă efectiv prestat de

apărător în funcție și de soluția

pronunțată, urmează ca instanța să diminueze

cheltuielile de judecată solicitate cu titlu de onorariu avocat în sarcina

revizuientei, la 2.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a

deciziei secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 2344 din 8 octombrie 2009, formulată de revizuienta SC

M.H. SRL București, ca inadmisibilă.

Obligă revizuienta să

plătească intimatei SC A.P.C. SRL București suma de 2.000 lei,

reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 martie 2010.