ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1082/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2063 din 13 februarie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins cererea principală formulată de reclamanta SC A.P.C. SRL și cererea reconvențională formulată de pârâta SC M.H. SRL, ca inadmisibile. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că părțile nu au îndeplinit procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. privind concilierea prealabilă. Prin decizia comercială nr. 11 din 17 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins excepția tardivității apelului declarat de reclamantă și admițând apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

A reținut că potrivit dovezilor de la dosar, reclamanta a încercat concilierea prealabilă, împrejurarea că pârâta a propus o altă dată în vederea soluționării litigiului neputând lipsi de consistență demersurile legale ale reclamantei care a promovat acțiunea cu respectarea prevederilor art. 7201 C. proc. civ., ceea ce face ca și cererea reconvențională formulată de pârâtă să fie considerată regulat introdusă față de dispozițiile art. 7205 C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta pe motiv că instanța de apel a dat o rezolvare greșită excepției tardivității apelului, încălcând art. 93 și art. 98 C. proc. civ. și că s-a denaturat și conținutul dovezilor existente la dosar din care rezultă că, în realitate, reclamanta nu a încercat concilierea cu pârâta.

Prin decizia nr. 2344 din 8 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul, ca nefondat, reținând că hotărârea a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale incidente. Ca urmare, la 26 octombrie 2009, în termenul legal, pârâta a formulat cerere de revizuire a deciziei pronunțată în recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., potrivit motivelor dezvoltate prin cererea depusă la 25 noiembrie 2009 și a solicitat desființarea hotărârii și rejudecând recursul să se dispună admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și respingerea apelului formulat de reclamantă, ca tardiv sau nefondat.

A arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute, respectiv lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procesuale a persoanei care a semnat documentul prin care s-a susținut că a fost ales un alt sediu la care să fie citată reclamanta și nu a analizat legalitatea acestuia, ceea ce a condus la respingerea greșită a excepției tardivității apelului. De asemenea, prin menținerea soluției date excepției inadmisibilității acțiunii, s-a încălcat practica judiciară a instanței supreme, privind procedura concilierii prealabile, instanța de recurs neavând în vedere finalitatea prevăzută de legiuitor prin adoptarea art. 7201 C. proc. civ. și incorectitudinea procesului – verbal de conciliere F.N.

din data de 26 februarie 2007. În finalul cererii a mai arătat că hotărârea nu este motivată corespunzător tuturor criticilor aduse prin cererea de recurs, raportat la temeiurile de drept prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție excepția inadmisibilității revizuirii față de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile limitativ prevăzute la pct. 1 – 9 C. proc. civ.

Pot, deci, constitui obiect al revizuirii, hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare și hotărârile pronunțate de instanța de recurs când s-a evocat fondul, adică cele prin care s-a admis recursul și s-a modificat hotărârea atacată, admisibilitatea cererii fiind condiționată, în prealabil, de o judecată pe fond. Or, decizia atacată prin prezenta cerere de revizuire nu a evocat fondul cauzei, instanța de recurs limitându-se la a respinge recursul, ca nefondat, cu menținerea în totalitate a stării de fapt și de drept, astfel cum aceasta a fost stabilită de către celelalte două instanțe, situație în care prin prisma art. 322 alin. (1) C. proc. civ. mai sus arătat, hotărârea nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire.

Așa fiind, în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 326 C. proc. civ., se va admite excepția, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a prezentei cereri întemeiată pe art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Văzând art. 274 alin. (3) C. proc. civ., raportat la volumul de muncă efectiv prestat de apărător în funcție și de soluția pronunțată, urmează ca instanța să diminueze cheltuielile de judecată solicitate cu titlu de onorariu avocat în sarcina revizuientei, la 2.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire a deciziei secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2344 din 8 octombrie 2009, formulată de revizuienta SC M.H. SRL București, ca inadmisibilă. Obligă revizuienta să plătească intimatei SC A.P.C. SRL București suma de 2.000 lei, reprezentând onorariu de avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.