ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3493/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 4962 din 26 martie 2009,

pronunțată în dosarul nr. 40979/3/2008, Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, a admis excepția prematurității

introducerii acțiunii și a respins acțiunea formulata de

reclamanta SC A.I.C. SRL in contradictoriu cu pârâtul B.I., ca prematur

introdusă.

În pronunțarea acestei

sentințe instanța de fond a reținut că reclamanta nu a

îndeplinit procedura prealabila prevăzuta de disp. art. 720

1

C. proc. civ.

, față de faptul că

reclamanta a depus la dosar dovada unei convocări la conciliere pentru

data de 4 decembrie 2008, după data introducerii cererii de chemare în

judecata (30 octombrie 2008), această împrejurare neputând constitui

dovada îndeplinirii acestei proceduri prealabile obligatorii, dat fiind scopul

reglementării, acela de încercare de soluționare a divergențelor

dintre părți, pe cale amiabilă, înainte de data investirii

instanței.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, desființarea

sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei

instanțe, arătând că, în opinia sa, instanța de fond a

interpretat greșit dispozițiile legale care reglementează

procedura concilierii prealabile și în raport de momentul la care aceasta

intervine.

Prin decizia nr. 47 din 1 februarie

2010 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

respins apelul reclamantei ca nefondat.

În pronunțarea acestei decizii

instanța de control judiciar a reținut, în esență, că

instanța de fond a dat o legală dezlegare excepției

prematurității în raport de caracterul imperativ al art. 720

1

C. proc. civ., interpretând corect dispozițiile legale incidente și

făcând o aplicare judicioasă a acesteia.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC A.I.C. SRL București.

Recurenta își subsumează

criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și vizează, în esență, faptul că instanța de apel

a aplicat în mod eronat dispozițiile legale care reglementează

procedura concilierii prealabile, fără a ține cont de caracterul

acestor norme, de rațiunea legii și de finalitatea avută în

vedere de legiuitor, sens în care solicită admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate, modificarea sentinței apelate și

trimiterea cauzei primei instanțe spre rejudecare, cu cheltuielile de

judecată aferente.

Înalta Curte, examinând decizia

recurată sub aspectul criticilor formulate, constată că recursul

este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta.

Procedura concilierii prealabile

prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ. este

reglementată în termeni imperativi de legiuitor, dată fiind finalitatea

pentru care a fost creată și anume degrevarea și simplificarea judecății

din perspectiva unei mai eficiente administrări a actului de justiție.

Vectorii acestei proceduri sunt trasați

de natura cauzei – „cererile în materie comercială evaluabile în bani”-

și de momentul la care se realizează- „ înainte de introducerea cererii

de chemare în judecată”.

Sub aceste două aspecte

dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. sunt de strictă interpretare-

fapt unanim confirmat de jurisprudență.

Ceea ce practica și doctrina au

considerat de un formalism excesiv și au procedat la o interpretare mai

puțin rigidă este procedura propriu-zisă reglementată de art.

720

1

alin. (2) și urm.C. proc. civ.

În speță

recurenta-reclamantă nu contestă faptul că procedura de

conciliere a fost demarată după introducerea cererii de chemare în

judecată, situație în care, dat fiind caracterul imperativ al

reglementării incidente din perspectiva momentului la care intervine,

vătămarea se prezumă.

Față de existența

unei vătămări prezumate, invocarea de către recurentă

a art. 105 alin. (2) și 109 C. proc. civ. apare ca fiind lipsită de

fundament legal.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că instanța de apel a dat o corectă interpretare

și a făcut o judicioasă aplicare a normelor reglementate de art.

720

1

C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de recurenta-reclamantă SC A.I.C. SRL București împotriva deciziei nr.

47 din 1 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 octombrie 2010.