ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3493/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4962 din 26 martie 2009, pronunțată în dosarul nr. 40979/3/2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția prematurității introducerii acțiunii și a respins acțiunea formulata de reclamanta SC A.I.C. SRL in contradictoriu cu pârâtul B.I., ca prematur introdusă. În pronunțarea acestei sentințe instanța de fond a reținut că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabila prevăzuta de disp. art. 720 1 C. proc. civ.

, față de faptul că reclamanta a depus la dosar dovada unei convocări la conciliere pentru data de 4 decembrie 2008, după data introducerii cererii de chemare în judecata (30 octombrie 2008), această împrejurare neputând constitui dovada îndeplinirii acestei proceduri prealabile obligatorii, dat fiind scopul reglementării, acela de încercare de soluționare a divergențelor dintre părți, pe cale amiabilă, înainte de data investirii instanței. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, arătând că, în opinia sa, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale care reglementează procedura concilierii prealabile și în raport de momentul la care aceasta intervine.

Prin decizia nr. 47 din 1 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins apelul reclamantei ca nefondat. În pronunțarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență, că instanța de fond a dat o legală dezlegare excepției prematurității în raport de caracterul imperativ al art. 720 1 C. proc. civ., interpretând corect dispozițiile legale incidente și făcând o aplicare judicioasă a acesteia. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A.I.C. SRL București. Recurenta își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și vizează, în esență, faptul că instanța de apel a aplicat în mod eronat dispozițiile legale care reglementează procedura concilierii prealabile, fără a ține cont de caracterul acestor norme, de rațiunea legii și de finalitatea avută în vedere de legiuitor, sens în care solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, modificarea sentinței apelate și trimiterea cauzei primei instanțe spre rejudecare, cu cheltuielile de judecată aferente. Înalta Curte, examinând decizia recurată sub aspectul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta. Procedura concilierii prealabile prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. este reglementată în termeni imperativi de legiuitor, dată fiind finalitatea pentru care a fost creată și anume degrevarea și simplificarea judecății din perspectiva unei mai eficiente administrări a actului de justiție.

Vectorii acestei proceduri sunt trasați de natura cauzei – „cererile în materie comercială evaluabile în bani”- și de momentul la care se realizează- „ înainte de introducerea cererii de chemare în judecată”. Sub aceste două aspecte dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. sunt de strictă interpretare- fapt unanim confirmat de jurisprudență. Ceea ce practica și doctrina au considerat de un formalism excesiv și au procedat la o interpretare mai puțin rigidă este procedura propriu-zisă reglementată de art. 720 1 alin. (2) și urm.C. proc. civ. În speță recurenta-reclamantă nu contestă faptul că procedura de conciliere a fost demarată după introducerea cererii de chemare în judecată, situație în care, dat fiind caracterul imperativ al reglementării incidente din perspectiva momentului la care intervine, vătămarea se prezumă.

Față de existența unei vătămări prezumate, invocarea de către recurentă a art. 105 alin. (2) și 109 C. proc. civ. apare ca fiind lipsită de fundament legal. Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de apel a dat o corectă interpretare și a făcut o judicioasă aplicare a normelor reglementate de art. 720 1 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A.I.C. SRL București împotriva deciziei nr. 47 din 1 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2010.