ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 657/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 19015 din 25 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 44062/3/2010 a fost admisă excepția inadmisibilității invocată de pârâta SC S.I. SRL București, prin întâmpinare și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanții C.I.N., M.E.S., A.E. și T.I. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că nu au fost îndeplinite prevederile art. 720 1 C. proc.

civ., privind concilierea directă având în vedere că, reclamanții au depus la dosar o invitație la conciliere din data de 29 iunie 2007, invitație care a fost însă anterioară unui alt litigiu purtat între părți, finalizat prin sentința nr. 13274 din 04 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, și că, înainte de introducerea prezentei cereri de chemare în judecată, reclamanții nu au îndeplinit din nou procedura concilierii prealabile prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel reclamanții C.I.N., M.E.S., A.E. și T.I., solicitând anularea hotărârii primei instanțe și reținerea cauzei pentru evocarea fondului.

Curtea ele Apel București, secția a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 157/2012 din 2 aprilie 2012 a admis apelul declarat de reclamanții C.I.N., M.E.S., A.E. și T.I., a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe, reținând că prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., întrucât prin instituirea procedurii concilierii prealabile, legiuitorul a urmărit soluționarea litigiilor comerciale în mod amiabil, fără intervenția instanțelor de judecată.

În acest sens, s-a reținut că reclamanții au mai formulat anterior o acțiune similară ce includea și pretențiile formulate în prezenta cauză, proces în care pârâta a luat cunoștință de pretențiile reclamantei și a invocat apărări de fond, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, astfel că, instanța de apel a apreciat ca îndeplinită procedura prealabilă a concilierii, iar o nouă conciliere nu mai era necesară, întrucât scopul instituirii dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., respectiv încercarea de soluționare pe cale amiabilă a procesului, cu precizarea poziției debitorului, a fost atins. Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC S.I. SRL București a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulai in scris și depus la dosar. Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că, în mod greșit instanța de apel a reținut faptul că invitația la conciliere din data de 29 iunie 2007 ar ține loc de conciliere și pentru litigiul ce formează obiectul prezentului litigiu, având în vedere că în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 27117/3/2007, soluționat prin sentința comercială nr. 13274 din 4 decembrie 2008, ce a avut ca obiect o acțiune similară cu prezenta, reclamanții și-au restrâns ulterior pretențiile la 15.000 euro, neprecizând care este acest motiv și nici faptul că pentru diferență urmează să formuleze o nouă acțiune.

În acest context, recurenta susține că, după ce au trecut doi ani de la pronunțarea sentinței comerciale mai sus-evocate și în raport de conținutul acesteia, exista posibilitatea întâlnirii părților, ca urmare a unei convocări la conciliere din partea reclamanților și prezentarea de variante de stingere a litigiului pe cale amiabilă. Mai susține recurenta că, neîndeplinindu-se procedura concilierii directe pentru prezenta cauză, apreciază că a fost pusă în fața faptului împlinit, sens în care consideră că nu poate face decât apărările de față împotriva pretențiilor reclamanților, dar că acest lucru nu înseamnă că nu ar fi existat posibilitatea unei concilierii. Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul pârâtei SC S.I.

SRL București să fie respins, pentru următoarele considerente: Rațiunea concilierii prealabile prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. este aceea de a simplifica și degreva instanțele de judecată de cauzele având ca obiect pretenții de natură bănească ce pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen scurt, această interpretare impune concluzia, potrivit căreia, legiuitorul a urmărit evitarea unui proces pe rolul instanțelor în cazul în care părțile ar putea ajunge, în prealabil la o înțelegere amiabilă. În acest sens, dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ.

se vor interpreta în mod logic, reținându-se că scopul instituirii acestei proceduri este practic realizat și atunci când încercarea de conciliere a reclamantului cu cealaltă parte a avut loc în cadrul unei alte proceduri sau când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată la instanța competentă, până la primul termen de judecată, iar orice eventuală neregularitate privind efectuarea procedurii prealabile urmează a fi sancționată numai în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv cu condiția probării unei vătămări a pârâtului prin respectiva neregularitate.

Astfel, reclamanții au comunicat pârâtei, prin executor judecătoresc, notificarea nr. 243 din 22 mai 2007, ulterior, fiind comunicată pârâtei convocarea la conciliere din 29 iunie 2007, prin care au reiterat pretențiile acestora reprezentând contravaloare lipsă de folosință, cuantificată Io același nivel de 15.000 euro/ lună, indicând în concret intervalul de timp scurs până la acel moment (4 luni) și totalul pretențiilor în valoare de 100.000 euro.

Prin acțiunea formulată la data de 2 august 2007, care a făcut obiectul Dosarului nr. 27117/3/2007 aflat pe rolul Tribunalului București, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata de daune interese constând în contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în cauză, de la data de 04 aprilie 2007 și până la predarea efectivă a imobilului, estimată la 15.000 euro/ lună, iar printr-o cerere ulterioară de precizare a câtimii și-au rezumat pretențiile aferente perioadei 04 aprilie 2007-04 mai 2007, urmând ca pentru restul perioadei să fie formulată cerere separată. Prin prezenta cerere de chemare în judecată, introdusă la data de 15 septembrie 2010, reclamanții au solicitat daune constând în contravaloarea lipsei de folosință pentru intervalul 04 mai 2007-09 ianuarie 2008, data predării imobilului de către pârâtă.

În acest context, se constată că pârâta SC S.I. SRL București a avut la dispoziție toate datele necesare, respectiv, natura pretențiilor, cuantumul acestora, temeiurile de fapt și de drept, pentru a putea eventual să se implice într-o soluționare a amiabilă a litigiului, iar prin demersurile reclamanților, respectiv convocarea la conciliere din 29 iunie 2007, precedată de notificarea nr 243 din 22 mai 2007 și urmată de acțiunea având temeiuri similare din acțiunea formulată la data 2 august 2007, reclamanții au îndeplinit atât formal, cât mai ales prin prisma finalității, obligațiile instituite prin art. 720 1 C. proc. civ. Așa fiind, se constată că în mod corect, Curtea de Apel București a apreciat ca nefondate argumentele primei instanțe privind formularea generică a sumelor de bani pretinse de reclamanți, în condițiile în care pârâta nu a dovedit și nici măcar invocat 6 vătămare față de această modalitate de comunicare a pretențiilor.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.I. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.I. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 157/2012 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2013.