ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 657/2013

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 19015

din 25 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă,

în Dosarul nr. 44062/3/2010 a fost admisă excepția inadmisibilității invocată

de pârâta SC S.I. SRL București, prin întâmpinare și a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea formulată de reclamanții C.I.N., M.E.S., A.E. și T.I.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că nu au fost îndeplinite prevederile art. 720

1

C. proc. civ., privind concilierea directă având în vedere că, reclamanții au

depus la dosar o invitație la conciliere din data de 29 iunie 2007, invitație

care a fost însă anterioară unui alt litigiu purtat între părți, finalizat prin

sentința nr. 13274 din 04 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, și că, înainte de introducerea prezentei cereri de chemare

în judecată, reclamanții nu au îndeplinit din nou procedura concilierii

prealabile prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au formulat apel reclamanții C.I.N., M.E.S., A.E. și

T.I., solicitând anularea hotărârii primei instanțe și reținerea cauzei pentru

evocarea fondului.

Curtea ele Apel

București, secția a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 157/2012 din 2 aprilie

2012 a admis apelul declarat de reclamanții C.I.N., M.E.S., A.E. și T.I., a

desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleași

instanțe, reținând că prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., întrucât prin instituirea procedurii concilierii prealabile,

legiuitorul a urmărit soluționarea litigiilor comerciale în mod amiabil, fără

intervenția instanțelor de judecată.

În acest sens,

s-a reținut că reclamanții au mai formulat anterior o acțiune similară ce

includea și pretențiile formulate în prezenta cauză, proces în care pârâta a

luat cunoștință de pretențiile reclamantei și a invocat apărări de fond,

solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, astfel că, instanța de apel a

apreciat ca îndeplinită procedura prealabilă a concilierii, iar o nouă

conciliere nu mai era necesară, întrucât scopul instituirii dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., respectiv încercarea de soluționare pe cale amiabilă a

procesului, cu precizarea poziției debitorului, a fost atins.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, pârâta SC S.I. SRL București a declarat

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând

admiterea recursului astfel cum a fost formulai in scris și depus la dosar.

Critica adusă

deciziei atacate se referă în esență la faptul că, în mod greșit instanța de

apel a reținut faptul că invitația la conciliere din data de 29 iunie 2007 ar

ține loc de conciliere și pentru litigiul ce formează obiectul prezentului

litigiu, având în vedere că în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 27117/3/2007,

soluționat prin sentința comercială nr. 13274 din 4 decembrie 2008, ce a avut

ca obiect o acțiune similară cu prezenta, reclamanții și-au restrâns ulterior

pretențiile la 15.000 euro, neprecizând care este acest motiv și nici faptul că

pentru diferență urmează să formuleze o nouă acțiune.

În acest

context, recurenta susține că, după ce au trecut doi ani de la pronunțarea

sentinței comerciale mai sus-evocate și în raport de conținutul acesteia,

exista posibilitatea întâlnirii părților, ca urmare a unei convocări la

conciliere din partea reclamanților și prezentarea de variante de stingere a

litigiului pe cale amiabilă.

Mai susține

recurenta că, neîndeplinindu-se procedura concilierii directe pentru prezenta

cauză, apreciază că a fost pusă în fața faptului împlinit, sens în care

consideră că nu poate face decât apărările de față împotriva pretențiilor

reclamanților, dar că acest lucru nu înseamnă că nu ar fi existat posibilitatea

unei concilierii.

Analizând

critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate,

înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul pârâtei SC

S.I. SRL București să fie respins, pentru următoarele considerente:

Rațiunea

concilierii prealabile prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ. este

aceea de a simplifica și degreva instanțele de judecată de cauzele având ca

obiect pretenții de natură bănească ce pot fi soluționate pe cale amiabilă și

într-un termen scurt, această interpretare impune concluzia, potrivit căreia,

legiuitorul a urmărit evitarea unui proces pe rolul instanțelor în cazul în

care părțile ar putea ajunge, în prealabil la o înțelegere amiabilă.

În acest sens,

dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. se vor interpreta în mod logic,

reținându-se că scopul instituirii acestei proceduri este practic realizat și

atunci când încercarea de conciliere a reclamantului cu cealaltă parte a avut

loc în cadrul unei alte proceduri sau când procedura concilierii a fost

îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată la instanța

competentă, până la primul termen de judecată,  iar  orice  eventuală  neregularitate

privind  efectuarea procedurii prealabile urmează a fi sancționată numai în

condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv cu condiția probării

unei vătămări a pârâtului prin respectiva neregularitate.

Astfel,

reclamanții au comunicat pârâtei, prin executor judecătoresc, notificarea nr. 243

din 22 mai 2007, ulterior, fiind comunicată pârâtei convocarea la conciliere

din 29 iunie 2007, prin care au reiterat pretențiile acestora reprezentând

contravaloare lipsă de folosință, cuantificată Io același nivel de 15.000 euro/

lună, indicând în concret intervalul de timp scurs până la acel moment (4 luni)

și totalul pretențiilor în valoare de 100.000 euro.

Prin acțiunea

formulată la data de 2 august 2007, care a făcut obiectul Dosarului nr. 27117/3/2007

aflat pe rolul Tribunalului București, reclamanții au solicitat obligarea

pârâtei la plata de daune interese constând în contravaloarea lipsei de

folosință a imobilului în cauză, de la data de 04 aprilie 2007 și până la

predarea efectivă a imobilului, estimată la 15.000 euro/ lună, iar printr-o

cerere ulterioară de precizare a câtimii și-au rezumat pretențiile aferente

perioadei 04 aprilie 2007-04 mai 2007, urmând ca pentru restul perioadei să fie

formulată cerere separată.

Prin prezenta

cerere de chemare în judecată, introdusă la data de 15 septembrie 2010,

reclamanții au solicitat daune constând în contravaloarea lipsei de folosință pentru

intervalul 04 mai 2007-09 ianuarie 2008, data predării imobilului de către

pârâtă.

În acest context,

se constată că pârâta SC S.I. SRL București a avut la dispoziție toate datele

necesare, respectiv, natura pretențiilor, cuantumul acestora, temeiurile de

fapt și de drept, pentru a putea eventual să se implice într-o soluționare a

amiabilă a litigiului, iar prin demersurile reclamanților, respectiv convocarea

la conciliere din 29 iunie 2007, precedată de notificarea nr 243 din 22 mai 2007

și urmată de acțiunea având temeiuri similare din acțiunea formulată la data 2

august 2007, reclamanții au îndeplinit atât formal, cât mai ales prin prisma

finalității, obligațiile instituite prin art. 720

1

C. proc. civ.

Așa fiind, se

constată că în mod corect, Curtea de Apel București a apreciat ca nefondate

argumentele primei instanțe privind formularea generică a sumelor de bani

pretinse de reclamanți, în condițiile în care pârâta nu a dovedit și nici măcar

invocat 6 vătămare față de această modalitate de comunicare a pretențiilor.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.I. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta SC S.I. SRL București împotriva Deciziei civile

nr. 157/2012 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 februarie 2013.