ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2253/2008

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată, la 15 februarie 2006, la Judecătoria sector 5 București,

reclamantul G.I. a solicitat obligarea pârâtului G.D. la restituirea sumei de

100.000 Euro pe care și-a însușit-o fără drept din contul bancar al cărui

titular este, cu cheltuieli de judecată.

La data de 27 martie

2006 reclamantul și-a precizat și completat cererea în sensul că a cerut

citarea în calitate de pârâtă și a R.B. SA și obligarea în solidar a acesteia

împreună cu pârâtul G.D. la restituirea acestei sumei.

Judecătoria sector 5

București, prin sentința civilă nr. 3297 din 8 mai 2006, a admis excepția

necompetenței materiale a acestei instanțe invocată de pârâta R.B. SA și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București

– secția comercială, conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

având în vedere valoarea și natura comercială a litigiului dedus judecății.

Prin sentința

comercială nr. 5660 din 26 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, s-a admis excepția invocată de pârâta R.B. SA și s-a respins, ca

prematur formulată, cererea reclamantului împotriva acestei pârâte și a

pârâtului G.D.

Instanța de fond a

reținut că reclamantul nu a urmat anterior chemării în judecată a pârâtei R.B. SA

procedura prealabilă a concilierii prevăzută de art. 720

1

C. proc.

civ.

Împrejurarea că datorită relațiilor

anterioare dintre reclamant și pârâtul G.D., acesta din urmă avea cunoștință de

înscrisurile care stau la baza pretențiilor formulate nu îl exonerează pe

reclamant de obligația privind parcurgerea procedurii prealabile a concilierii

prevăzută de lege.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 437 din 10

octombrie 2007, a admis apelul declarat de reclamantul G.I.împotriva sentinței

instanței de fond pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la

aceeași instanță, respectiv Tribunalul București, secția a VI-a comercială.

S-a reținut în

considerentele deciziei că inițial acțiunea reclamantei a fost formulată

împotriva pârâtului G.D., persoană fizică și deci nu erau aplicabile

dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ.

Faptul că ulterior

reclamantul a chemat în judecată și pe pârâta R.B. SA, în raport de care

litigiul a devenit comercial și nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută

de art. 720

1

C. proc. civ., nu poate atrage sancțiunea

prematurității acțiunii, deoarece pârâții au cunoscut pretențiile reclamantului

concretizate prin cererea de chemare în judecată comunicată acestora de

Judecătoria sector 5 București.

Împotriva acestei decizii pârâții R.B. SA și

G.D. au declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și au solicitat admiterea, modificarea în tot a acesteia și respingerea

acțiunii reclamantului ca prematur formulată pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile a concilierii directe.

În recursul său

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta R.B. SA a

susținut că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., deoarece în cauză nu a fost

îndeplinită procedura concilierii prealabile.

S-a invocat că aceste

prevederi legale nu condiționează aplicarea sancțiunii, respingerea cererii ca

prematur formulată de existența unei vătămări care să fie dovedită de părți,

așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

Reclamantul avea

obligația să comunice în scris părților adverse pretențiile sale temeiul lor

legal conform dispozițiilor art. 720

3

alin. (2) C. proc. civ. și

ulterior să promoveze acțiunea.

Pârâtul G.D. și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a

susținut că instanța de apel a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., care prevăd în mod expres că încercarea de soluționare a

litigiului pe cale amiabilă se face înainte de introducerea cererii de chemare

în judecată.

Chiar dacă inițial

procesul a fost pornit între două persoane fizice tată – fiu, raportul de

mandat invocat de reclamant în acțiune are un caracter strict comercial și deci

procedura concilierii directe era și în acest sens obligatorie.

S-a invocat că

reclamantul a convocat părțile la conciliere după formularea acțiunii pe rolul

instanțelor judecătorești, deci cu încălcarea dispozițiilor art. 720

1

C.

proc. civ.

Recursurile sunt

nefondate.

Criticile invocate de

ambele recurente se referă la sancțiunea ce trebuie aplicată în cazul

nerespectării dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., așa încât

acestea vor fi împreună examinate.

Potrivit

dispozițiilor art. 720

1

alin. (1) C. proc. civ., în procesele și

cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea

cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului

prin conciliere directă cu cealaltă parte.

În speță, reclamantul G.I. a chemat în

judecată la data formulării acțiunii 15 februarie 2006 pe pârâtul G.D., care

este fiul său și a solicitat obligarea la restituirea sumei de 100.000 Euro,

însușită fără drept din contul său bancar.

La data de 27 martie 2006 reclamantul și-a

precizat acțiunea și a solicitat introducerea în cauză în calitate pârâtă și a

R.B. SA și în raport de aceasta Judecătoria sectorului 5 București unde a fost

înregistrată acțiunea a admis excepția necompetenței materiale invocată de

această pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția comercială, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ., reținând natura comercială a litigiului dedus judecății.

Față de cele reținute chiar dacă la data

promovării acțiunii nu era îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de

dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., aceasta nu era obligatorie

pentru că litigiul nu avea caracter comercial.

Pe de altă parte, nerespectarea prevederilor art.

720

1

C. proc. civ., nu atrage automat respingerea acțiunii și numai

dacă partea dovedește o vătămare în sensul dispozițiilor art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

Recurenții – pârâți nu numai că nu au făcut

dovezi în acest sens, mai mult au cunoscut pretențiile reclamantului formulate

prin acțiunea înregistrată inițial la Judecătoria sector 5 București.

De menționat că procedura prealabilă a

concilierii directe prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., nu trebuie

transformată într-o piedică în calea liberului acces la justiție a părților și

nu trebuie privită într-un formalism excesiv.

În situația în care s-ar respinge acțiunea

reclamantului ca prematur formulată, aceasta ar duce la încălcarea dreptului de

acces la justiție care este garantat de Constituția României și de art. 6 din C.E.D.O.

Pentru considerentele reținute, urmează ca

potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâți.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâții G.D. și R.B. SA - BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 437 din

10 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2008.