ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 549/2008

Asupra contestației de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3989 din 6

decembrie 2006 pronunțată în dosar nr. 22149/2/2005 al Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția comercială, s-a respins recursul declarat de chematul în

garanție G.I.Șt. împotriva deciziei nr. 153 din 22 martie 2006 a Curții de Apel

București, ca nefondat și s-a admis recursul declarat de pârâta SC C. SA

București împotriva aceleiași decizii pe care a modificat-o în parte în sensul

că a respins apelul declarat de reclamanta B.I.R. împotriva sentinței nr. 2212

din 13 mai 2005 a Tribunalului București, fiind menținute restul dispozițiilor

deciziei.

Împotriva acestei decizii

s-a formulat contestație în anulare înregistrată la data de 17 iulie 2007.

Contestatoarea B.I.R. bancă

în faliment reprezentată prin lichidator R.V.A. I.S. SPLR a solicitat în

temeiul art. 318 C. proc. civ., anularea deciziei instanței de recurs, care

dintr-o eroare materială a omis verificarea documentelor care atestau

îndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzute de art. 720

1

C.

proc. civ.

În motivarea contestației se

invocă faptul că, contrar celor reținute de instanța de recurs procedura

prealabilă sesizării instanței a fost efectuată, fiind fără relevanță faptul că

nu a fost indicată în convocare și ora la care urma să aibă loc concilierea,

deoarece o atare condiție nu este prevăzută de lege.

Prin urmare, arată

contestatoarea, motivarea instanței de recurs conform căreia lipsa mențiunii

esențiale referitoare la ora de desfășurare a acestei proceduri nu echivalează

cu însăși lipsa îndeplinirii procedurii, iar soluția pronunțată în aceste

condiții este rezultatul unei erori materiale.

Analizând contestația în

anulare în raport de motivele invocate, curtea constată că este nefondată

pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse.

Conform art. 318 C. proc.

civ., temei de drept invocat de contestatoare, hotărârile instanței de recurs

pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea pricinii este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau

admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau casare.

Prevederile textului legal

menționat vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, de

apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale pentru că în

aceste din urmă situații s-ar deschide părților dreptul de a provoca

rejudecarea căii de atac, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale

ordinară de atac.

Motivele invocate de

contestatoare nu se circumscriu dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., întrucât

nu sunt greșeli materiale în sensul acestei norme, ci vizează modul de

interpretare și aplicare a prevederilor art. 720

1

C. proc. civ.,

situație ce nu poate fi însă încadrată în categoria erorilor materiale avute în

vedere de textul legal anterior menționat.

Așa fiind, contestația în

anulare este nefondată și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea B.I.R. București prin lichidator R.V.A. I.S.

SPRL București împotriva deciziei nr. 3989 din 6 decembrie 2006 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2008.