ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3989/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la 20 martie

2006, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12392 din 27 ianuarie 2006, emisă de

pârâtă și obligarea acesteia din urmă, la emiterea unei noi hotărâri, prin care

să i se recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta arată că a fost refugiată, împreună cu mama ei, A.A., din 6 aprilie

1940, până în 23 august 1945, din localitatea de domiciliu, Haieu, în

localitatea Sauaieu, întrucât tatăl reclamantei a plecat în război și prevedea

situația inter-etnică ce urma să apară.

Prin întâmpinare, pârâta a

solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că reclamanta nu face

dovada unei persecuții etnice, deoarece în luna aprilie 1940, localitatea de

domiciliu a reclamantei era sub autoritate română, Ardealul fiind ocupat tocmai

în luna septembrie 1940.

Prin sentința nr. 79/CA/2006-PI

din 17 aprilie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta, în perioada

regimului hotryst instaurat în Ardealul de Nord, la 6 septembrie 1940, nu a

suferit nici o persecuție etnică, deoarece la acea dată nu a mai avut domiciliul

pe teritoriul Ardealului de Nord. De asemenea, reclamanta a prezentat o

adeverință de la Arhivele Naționale, unde figurează ca fiind înregistrată în

calitate de refugiat, numita A.A., încă anterior datei de 18 mai 1942, chiar

dacă mama reclamantei s-a declarat ulterior la autoritățile competente, ca

fiind refugiată din cauza persecuțiilor etnice, de către o autoritate

instaurată în localitatea de domiciliu.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs, reclamanta P.M., susținând că instanța de fond a dat o

hotărâre nelegală și netemeinică, solicitând modificarea soluției, în sensul

admiterii acțiunii.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru motivele ce vor fi

arătate în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din actele depuse la dosar,

respectiv extrasul nr. 2025 din 12 octombrie 2005, eliberat de Arhivele Naționale

- Direcția Județeană Bihor, reiese că numita A.A. figurează ca fiind

înregistrată în Registrul refugiaților români din Ungaria, anterior datei de 18

mai 1942, având numărul fișei 2636, al cărui nume aparține mamei reclamantei,

precizează aceasta, nume care nume care a fost maghiarizat (A.B.), ca urmare a

ocupării Ardealului de Nord.

În certificatul de naștere

al reclamantei, mama acesteia figurează sub numele de A.A., aspect care nu

probează cu claritate existența gradului de rudenie între reclamantă și mama

acesteia.

Mai mult decât atât și din

declarațiile martorilor S.M. și Z.I., pentru susținerea probatoriilor,

contrazic înscrisurile oficiale precizate anterior .

Înalta Curte constată că din

toate aceste înscrisuri rezultă inadvertențe, atât în ceea ce privește numele

mamei reclamantei, cât și în ceea ce privește perioada de refugiu solicitată.

În temeiul art. 129 alin. (5)

C. proc. civ., Curtea de Apel Oradea va dispune suplimentarea probatoriilor,

eventual, prin solicitarea de înscrisuri oficiale, de la Arhivele Naționale, cu privire la extrasul 2025 din 12 octombrie 2005, privind pe numite A.A.,

care să precizeze cu exactitate gradul de rudenie între reclamantă și mama

acesteia, precum și perioada de refugiu pentru care reclamanta a solicitat acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În consecință, Curtea, în

conformitate cu prevederile art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa

sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta P.M. împotriva sentinței nr. 79/CA/2006 din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 noiembrie 2006.