ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2244/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9

octombrie 2005, reclamanta T.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 11514 din 2 septembrie 2005

și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

arătând că a fost refugiată, împreună cu părinții, din localitatea Păușa, în

Brașov.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 7/CA din

16 ianuarie 2006, a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu se află în

situația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 189/2000, la data părăsirii

domiciliului, respectiv la 18 mai 1940, neexistând instaurat vreun regim care

să o persecute etnic.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta T.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut că data corectă

a refugiului a fost 2 noiembrie 1940, soțului său, care s-a refugiat la aceeași

dată, fiindu-i acordate drepturile prevăzute de lege.

Recursul este întemeiat.

În conformitate cu art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia,

persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

La 8 februarie 2005, reclamanta T.I.

a solicitat Casei Județene de Pensii Bihor, stabilirea calității de beneficiară

a O.G. nr. 105/1999, aprobată și completată prin Legea nr. 189/2999, aceasta

emițând hotărârea nr. 11514 din 2 septembrie 2005, menținută de instanța de

fond.

Analizând cauza, în raport cu

probele administrate, se constată că reclamanta a făcut dovada că se încadrează

în prevederile legale menționate, cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv:

copii - extras de pe Registrul cu evidența refugiaților români din Ungaria, în

perioada 1940 - 1944, „fișa” refugiatului și acte de stare civilă.

Față de cele ce preced, în temeiul art.

312 C. proc. civ., recursul va fi admis, se va casa sentința atacată și, în

fond, se va admite acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de T.I.

împotriva sentinței nr. 7/CA din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în

fond, admite acțiunea reclamantei T.I.

Anulează hotărârea nr. 11514 din 2

septembrie 2005 a Casei Județene de Pensii Bihor și obligă pârâta, să acorde

reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 2 noiembrie 1940 - 15 octombrie 1944, cu începere de la 1

martie 2005.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.