ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 698/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul O.G. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca, în

contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 10071 din 4

februarie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea în favoarea sa, a calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că părinții săi au fost refugiați și că el s-a născut în refugiu, la

data de 24 ianuarie 1944, în localitatea Cordău.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 242/CA din 26

septembrie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea

hotărârii nr. 10071 din 4 februarie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

pentru perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că în orice situație, o persoană care dovedește că a fost

refugiată, dar data exactă nu poate fi reținută din declarațiile martorilor,

pentru fapte petrecute în urmă cu 65 de ani, nu poate fi decăzută din

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că

instanța de fond nu a clarificat aspectul privind persecuția etnică a

reclamantului, care să motiveze plecarea familiei acestuia în refugiu, ori

aceasta este o condiție absolută și obligatorie prevăzută de Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act

normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în situațiile enumerate de lege.

Din interpretarea acestor prevederi

rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea

unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele

persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Ceea ce reglementează legea, este,

deci, stabilirea, determinarea situației de obligare să își părăsească

domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate

susține că dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, aceasta nu

beneficiază de drepturile părinților, pentru că este evident că și minorul a

avut de îndurat aceleași suferințe și neajunsuri, ca părinții săi, obligați să

își părăsească domiciliul.

În speță, din Extrasul eliberat de

Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale rezultă că tatăl reclamantului a

fost refugiat din localitatea Cordău, din anul 1942, reclamantul născându-se la

data de 24 ianuarie 1944, în Cordău, localitate cedată Ungariei.

Așa cum reiese din declarațiile

martorilor, după naștere, reclamantul, împreună cu mama sa, s-a reîntors în

refugiu.

Față de cele sus menționate, rezultă

că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților săi, refugiu datorat

persecuției etnice la care aceștia erau supuși și prin urmare, dobândind și el

statutul de refugiat, beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 242/CA/2005 din 26

septembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 martie 2006.