ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5604/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul I.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 8379 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea în favoarea lui, a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în mod greșit a reținut pârâta că nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 208 din 20 iunie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 8379 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligând-o pe aceasta din urmă să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 aprilie 1941 - 6 martie 1945. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că susținerea pârâtei cu privire la neconcordanțele referitoare la nașterea reclamantului, la 30 martie 1941, în Cordău, localitatea cedată Ungariei și la actul oficial eliberat de Direcția Arhivelor Naționale Bihor, din care reiese că reclamantul s-a refugiat împreună cu familia, începând cu 2 noiembrie 1940, este nefondată. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor.

Recurenta a susținut, în esență, că în urma rejudecării cauzei nu au fost lămurite neconcordanțele existente în acest dosar, întrucât însuși reclamantul a arătat prin cererea adresată Casei Județene de Pensii Bihor că perioada în care a fost refugiată familia sa, este aprilie 1941 - martie 1945, perioadă la care subscriu și martorii în declarațiile date, și asta în situația în care tatăl reclamantului s-a refugiat încă din anul 1940. Recursul este nefondat. Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din același motiv, cu condiția dovedirii acestei situații (a unei persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 și H.G.

nr. 127/2002. Acest act normativ are un profund caracter reparatoriu, legiuitorul urmărind repararea pe cale patrimonială a suferințelor pricinuite persoanelor care au fost persecutate etnic și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se. În cauză, din actele depuse la dosar, respectiv certificatul nr. 6659 din 10 noiembrie 2003, eliberat de către Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale (intitulat „Extras”), rezultă că I.F. (tatăl reclamantului) figurează în indexul cu evidența refugiaților români din Ungaria, începând cu 2 noiembrie 1940. De asemenea, din certificatul de naștere seria Ng nr. 386553 rezultă că reclamantul s-a născut la data de 30 martie 1941, în localitatea Cordău, din părinții I.F.

și I.E. Cât privește declarațiile martorilor, nu poate fi trasă concluzia că acestea sunt contradictorii actului eliberat de Arhivele Statului, atâta vreme, cât din conținutul lor rezultă că reclamantul s-a refugiat din cauza autorităților maghiare, din localitatea Cordău (cedată Ungariei și în care acesta s-a născut), în localitatea Sumugiu. Rezultă, așadar, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 208/CA/2005 -PI din 20 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2005.