ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5604/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul I.A. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca, în

contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 8379 din 30

ianuarie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea în favoarea lui, a calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în mod greșit a reținut pârâta că nu a făcut dovada îndeplinirii

condițiilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 208 din 20

iunie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea

hotărârii nr. 8379 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligând-o pe

aceasta din urmă să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 aprilie 1941 - 6 martie

1945.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că susținerea pârâtei cu privire la neconcordanțele

referitoare la nașterea reclamantului, la 30 martie 1941, în Cordău,

localitatea cedată Ungariei și la actul oficial eliberat de Direcția Arhivelor

Naționale Bihor, din care reiese că reclamantul s-a refugiat împreună cu

familia, începând cu 2 noiembrie 1940, este nefondată.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Bihor.

Recurenta a susținut, în esență, că

în urma rejudecării cauzei nu au fost lămurite neconcordanțele existente în

acest dosar, întrucât însuși reclamantul a arătat prin cererea adresată Casei

Județene de Pensii Bihor că perioada în care a fost refugiată familia sa, este

aprilie 1941 - martie 1945, perioadă la care subscriu și martorii în

declarațiile date, și asta în situația în care tatăl reclamantului s-a refugiat

încă din anul 1940.

Recursul este nefondat.

Legea nr. 189/2000 acordă anumite

drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile

instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena din 7 august 1940, în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945 și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se

de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din

același motiv, cu condiția dovedirii acestei situații (a unei persoane

persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 și

H.G. nr. 127/2002.

Acest act normativ are un profund

caracter reparatoriu, legiuitorul urmărind repararea pe cale patrimonială a

suferințelor pricinuite persoanelor care au fost persecutate etnic și care

și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se.

În cauză, din actele depuse la

dosar, respectiv certificatul nr. 6659 din 10 noiembrie 2003, eliberat de către

Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale (intitulat „Extras”), rezultă că

I.F. (tatăl reclamantului) figurează în indexul cu evidența refugiaților români

din Ungaria, începând cu 2 noiembrie 1940.

De asemenea, din certificatul de

naștere seria Ng nr. 386553 rezultă că reclamantul s-a născut la data de 30

martie 1941, în localitatea Cordău, din părinții I.F. și I.E.

Cât privește declarațiile

martorilor, nu poate fi trasă concluzia că acestea sunt contradictorii actului

eliberat de Arhivele Statului, atâta vreme, cât din conținutul lor rezultă că

reclamantul s-a refugiat din cauza autorităților maghiare, din localitatea

Cordău (cedată Ungariei și în care acesta s-a născut), în localitatea Sumugiu.

Rezultă, așadar, că instanța de fond

a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că neconstatându-se

existența nici unui motiv de casare, recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Bihor urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 208/CA/2005 -PI din 20

iunie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 noiembrie 2005.